Politizarea-n toate cele
înseamnă pentru țară doar belele!
Nu știu cum este la alții, dar politica dâmbovițeană ține
cu tot dinadinsul să aducă la disperare grosul românilor prin detestabila
îndârjire cu care arată zi de zi și ceas de ceas că politicul este forma concentrată a
economicului (a se citi „a tot ce mișcă-n țara
asta”) și că, din acest motiv,
leninismul este mereu actual în mințile pe vecie încătușate de bolșevism. Da, căci sub coaja unei democrații găunoase („Facem pentru că putem”, spunea palavragiul
Codrin Ștefănescu), o atare
atotputernică aflare în treabă are șansa constituțională să-și facă făcutele prin adaptarea golănească a mijloacelor
politrucianiste (impostură și
necinste cu carul, vrednicie cu paharul) la condițiile prezentului, astfel ca – printr-o nerușinat-neobosită campanie în flagrantă contradicție cu promisiunile și înfăptuirile – să transmită naivilor un dram de
relativă încredere în cârmuitori și tot mai mult să-i alarmeze pe oamenii cu scaun la cap.
Iată de
ce, prin „politizarea-n toate cele” eu înțeleg acea cutumă din România postdecembristă din care,
copios și neîntrerupt, se alimentează
dezastrul nostru național:
schimbarea macazului politic după alegerile generale sau reașezările/regrupările conjuncturale, respectiv cele moșite de traseismul în floare, nu se limitează la fireștile înlocuiri de miniștri, secretari de stat, prefecți și directori
de direcții județene, ci – în Educație, de exemplu - merge până la nivel de școală generală și grădiniță,
fapt care cu necesitate induce instabilitatea instituțională, generează neîncredere în rândul profesioniștilor și
dă apă la moară necalificaților
cu veleități politrucianiste!
De
pildă, cu sprijinul unei Curți
Constituționale politizată până în
fundul rărunchilor, actuala coaliție pesedisto-aldistă nu numai că nu-și ia labele murdare de pe Justiție (cică pentru a preveni abuzurile și nedreptățile procurărești, în realitate pentru a-i scăpa de rigorile legii pe
penalii cu ștaif), dar, prin
punerea procurorilor în subordinea ministrului de resort, ea va strânge de gât
independența acestora și într-un atare mod necușer va înregistra în respectivul compartiment o preanocivă și urât mirositoare victorie politică.
Și cum victoria trebuia savurată tovărășește, se
impunea un megamiting la București,
cu pesediști și aldiști
afluiți din toate județele, chipurile pentru susținerea Guvernului Dăncilă. Potrivit organizatorilor,
numărul acestor urmași ai
mitingiștilor ceaușiști și iliescieni va fi colo către 300.000. Mă rog, țara arde din pricini arhiștiute (inflație, scumpiri, șomaj, tîlhării) și baba se piaptănă...
Păi,
nenicilor, când guvernul este performant și cetățenii
mulțumiți, ce nevoie este de-o atare mascaradă din partea
voastră, știut fiind faptul că
pretutindeni în lume mitingurile și demonstrațiile de protest aparțin opoziției
și societății civile?! Nu și la noi (Vorba ceea: ca la noi la nimenea!), unde nu se
putea ca faimoasa ispravă cu dărâmarea propriului guvern prin moțiune de cenzură să rămână singulară.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
9 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu