Revin la întrebarea din titru: a cui e Europa noastră? Iar răspunsul meu, fără rezerve, e că Europa nu mai este a noastră, a cetățenilor, așa cum a fost, ci a devenit câmpul de manevre al multinaționalelor. Respectivele structuri economice au reușit în ultimii ani să cumpere politicieni, partide, să stabilească, prin interpuși, agenda politică a statelor, să paraziteze discursul forurilor de conducere ale U.E. Votul a devenit irelevant într-o proporție alarmantă, dacă politicienii cu agendă globalistă lucrează după dictarea multinaționalelor, în detrimentul alegătorilor, pe care-i trădează, pretinzând pervers că-i reprezintă.
Dacă scriem și trăim în România, nu înseamnă că trebuie să așteptăm de la Paris, Berlin, Roma sau Madrid rezolvarea problemelor, să somnolăm într-o poziție marginală. Când am intrat în U.E. aveam în vedere cum erau lucrurile în anii 90, nicidecum nebunia din prezent. Suntem europeni, nu am fost acceptați în Europa, la naiba cu complexele de provinciali! Suntem o țară cu dimensiuni medii, nu un chiștoc pe hartă, e rușinos să nu ne asumăm rolul de actanți vocali.
În cartea mea „Cum văd lumea” am descris mecanismele prin care globalizarea și corectitudinea politică ne-au transformat cu pași mici viețile, în așa hal că orice aberație pretinde și uneori obține statutul de normalitate. N-o să repet și nici n-o să rezum argumentația de acolo, vă îndemn s-o citiți.
În cartea mea „Cum văd lumea” am descris mecanismele prin care globalizarea și corectitudinea politică ne-au transformat cu pași mici viețile, în așa hal că orice aberație pretinde și uneori obține statutul de normalitate. N-o să repet și nici n-o să rezum argumentația de acolo, vă îndemn s-o citiți.
Ce putem să facem ca Europa să redevină a noastră, a cetățenilor ei, implicit a cetățenilor români? Să sprijinim forțele suveraniste, cele anti-globalizare, doritoare să reformeze U.E. Iar restartarea are un prilej în alegerile europarlamentare.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme(1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu