BJPDBM. „POETUL IOAN MOLDOVAN, REDACTORUL ȘEF AL REVISTEI ”FAMILIA” DIN ORADEA LA ”MIERCUREA DE POEZIE” DIN 27 MARTIE 2019!

 Ca să fiu sincer, nici cu trupul, nici cu sufletul nu am ajuns la nici o concluzie”. A fost versul pe care l-am reţinut atunci, la lansarea uneia dintre primele sale cărți la librăria de pe platou din Baia Mare și pe care l-am rostit adesea, ca pe o revelație. Pentru că este un vers de revelație. Simplu, profund și... eficient. Eram student ”la litere” pe atunci iar autorul acestor versuri era profesor la liceul care astăzi se numește Colegiul ”Mihai Eminescu”. Au trecut de atunci câțiva anișori... ca nouri lungi... pe ...dealuri, pe șesuri, pe unde-or fi trecut ei. Ioan Moldovan este un mare poet român contemporan. N-aș vrea să se creadă că mă joc cu cuvintele. Știu ce înseamnă un mare poet român contemporan și un mare poet, în general. Ioan Moldovan este unul dintre ei. Și nu sunt mulți. Nu sunt foarte mulți. Poeți mari poate că se nasc în fiecare zi. Devenirea lor e cale lungă. Unii nu mai ajung să devină. Mă tentează să scriu aici o listă cu poeții români ”în viață” pe care eu îi consider poeți mari. Și știu sigur că nu aș greși. Poate câte un pic, din dragostea față de poezia lor și față de ei. Nu pot deocamdată, așa cum, de ani buni nu am mai scris despre vrafurile de cărți ale poeților prieteni sau doar cunoscuți. Dar le-am citit pe toate. Îmi pare rău doar că nu am ascris despre ”Nimeni, nimic, niciodată” a lui Ciprian și nici despre cărțile lui Marius Dumitrescu. Dar le-am spus părerea mea și o știau. Eu am rămas cu remușcările.... Ioan Moldovan este poetul unei mari opere, nu foarte întinse, mai ales profunde. Redactorul șef al revistrei ”Familia” din 1990. Mai mult decât Andrițoiu care nu are profunzimea versurilor sale. Un poet care este și un om de caracter. Mă bucur că revine - înainte de Paști la ”Miercurea de poezie” în orașul în care a dăscălit în tinerețe, în care s-a căsătorit cu doamna Petronela și în care i s-au născut cei doi fii ai săi, poeți și ei. Pe dumneavoastră vă invit să fiți în sala de conferințe a Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” din Baia Mare MIERCURI, 27 MARTIE, a.c. la ora 13. 00 – să-l întâmpinați și să-l ascultați citindu-și versurile. Ca să fiu sincer nici cu trupul nici cu sufletul n-am ajuns la o concluzie Dar dacă lumina s-ar putea sfîșia un adolescent ar irumpe ca o odă pindarică în acest orășel transilvan încleștat în aer Țin lumânarea în mîna stîngă și aștept noile glume Întotdeauna după ploaie am un moment de derută mă voi naște ori mă voi întoarce pe locul singurei singurătăți.”

                                                                                  Nicolae Scheianu