Cancelarul Angela Merkel a anunțat că este decisă, în calitate de mare jucător european, să instituie o nouă regulă comunitară. Care să devină lege. Și să fie bătută în cuie. Și anume ca statelor membre să li se poată interzice să facă afaceri cu un stat terț, în măsura în care se apreciază că respectivele afaceri ar prejudicia Uniunea Europeană. Să o luăm pe îndelete și să vedem de ce încearcă Germania să procedeze astfel și în ce măsură intențiile doamnei Merkel sunt corecte în raport cu celelalte state.
Din când în când, China anunță investiții masive în Europa. De sute de miliarde de euro. Fie investiții în infrastructură, fie în sistemul bancar, fie pentru susținerea statelor est-europene, pe care fondurile de coeziune nu reușesc să le aducă la nivelul nucleului dur. În mod evident, China, care dispune de rezerve uriașe, în special în dolari, gândește în mod pragmatic. Aceste fonduri trebuie investite undeva. Iar Uniunea Europeană reprezintă o piață relativ stabilă. Prin urmare, nimeni nu trebuie să se amăgească în sensul că Beijingul gândește în termeni altruiști. Dimpotrivă. Aceasta este o strategie cât se poate de pragmatică. Dar din care pot câștiga toate părțile. Investițiile Chinei în Europa s-ar putea însă să fie mai ieftine decât investițiile germane. Și mai atractive. Și, în orice caz, lipsite de condiționări politice. Din acest motiv, cea mai puternică economie europeană, Germania, care s-a extins hegemonic, inclusiv politic, pe întreg continentul, se simte amenințată de cea mai puternică economie a lumii. Pentru cine încă nu este informat, China este în prezent statul cu cel mai mare Produs Intern Brut din lume. Iar consecința este că Berlinul trece la amenințări.
Am putea astfel, în legislatura următoare a Parlamentului European, să vedem introdusă o directivă – nu neapărat cu mâna Germaniei, dar având Germania în spate ca dirijor – prin care amenințarea cancelarului Angela Merkel să fie pusă în operă. Și de câte ori un stat european, oricare, cu excepția, firește, a Germaniei, dorește să încheie un contract important cu firme sau cu bănci non-europene, respectiva directivă să pună în mișcare un mecansim de interdicție. Pe motiv că acea afacere nu este în interesul UE. Germania vrea cu alte cuvinte să separe Europa de restul lumii, dacă se poate și de Marea Britanie, cu un zid nemțesc.
Pornind de la premizele expuse mai sus, sunt de luat în discuție două elemente. 1). Germania încearcă să le facă altora ceea ce ei nu-i place. 2). Berlinul își oficializează statutul de hegemeon asupra întregii Europe. Le analizăm pe rând.
Germania este într-un conflict dur cu Statele Unite din mai multe motive, două dintre acestea fiind în legătură cu tema acestei analize. Statele Unite încearcă să instituie anumite bariere vamale pentru produsele importate din Germania, constatând că au o balanță deficitară cu acest stat, în sensul că mai mult importă, decât exportă. Iar Germania, firește, este deranjată de faptul că Donald Trump încearcă să pună frână expansiunii în Statelor Unite a capitalului german. Al doilea motiv de conflict vizează, culmea, chiar China. China se pregătește să exporte în Germania o tehnologie de vârf IT, pe care Germania o preferă produselor americane, dar pe care Statele Unite, care de altfe amenință Berlinul cu sancțiuni, o apreciază drept periculoasă pentru securitatea europeană. Pur și simplu pentru că ar permite, spun specialișii de la Washington, interceptarea celor mai sensibile comunicații. Germania merge însă înainte și nici nu se sinchisește de avertismentele Casei Albe. Acum, aceeași Germanie și practic în același interval de timp, încearcă să stopeze alte investiții ale Chinei în alte state ale Uniunii Europene.
Dovada că Berlinul nu mai poate lucra disimulat, ci acționează fățiș, în sensul afirmării hegemoniei sale, este dată de o altă împrejurare. De o provocare asemănătoare. Dar în sens invers. Printr-un mega-contract secret, se știe că de ani de zile Germania importă cantități uriașe de gaz rusesc la un preț preferențial. De altfel, fostul cancelar al Germaniei a lucrat la scurt timp după dezinvestirea lui fix la Gazprom. Rusia își scoate pârleala legată de prețul preferențial suprataxând alte state europene, în special cele din est. În felul acesta, în mod indirect, aceste state din est, care nu au propriile resurse, plătesc an de an un tribut costisitor Germaniei. Mai mult, Germania, printr-o înțelegere cu Federația Rusă, pecetluiește dependența Uniunii Europene de Kremlin, construind și urmând să pună în funcțiune o magistrală de gaze, care să facă direct legătura cu rezervele Gazprom. În timp ce Statele Unite și alte state din Europa de Est se arată din ce în ce mai deranjate de proiectul germano-rus.
Și acum să punem punct, dar nu înainte de a ne întreba cum va funcționa, dacă va fi instituită, faimoasa directivă anunțată de Angela Merkel. Va funcționa într-un singur sens? Adică numai atunci când ar putea fi lezate interesele germane? E o întrebare pur retorică.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu