de Gheorghe Pârja
Sunt subiecte care te trag de mânecă. Zadarnic le întorci
spatele, ele îți sar în față tocmai pentru a fi văzute. Ori sunt
stârnite din toate părțile. Așa este și
povestea cu doamna Laura Codruța Kövesi
(doamna K.), care s-a dus de una singură, așa
susține, să dea examen pentru postul de
șef la Parchetul European. La prima
vedere am putea crede că este vorba de un gest romantic. Când eroul se ducea
solitar, trecea prin păduri vrăjmașe și reușea
să ia salata din grădina ursului. Acum basmele s-au prescurtat. A trecut și vremea haiduciei. Lumea în care trăim ne
învață că nimic nu-i întâmplător. Totul
este calculat și bine supravegheat.
Nimic nu se face pe gratis. Orice investiție
pretinde profit. Altfel, afacerea nu rentează. În acest malaxor intră și doamna K. Privită cu atenție, povestea are similitudini literare. Mi-a
amintit de personajul kafkian, domnul K., venit dintr-o lume fără contururi
precise, deoarece simte că e nevoie de un arpentor în administrarea Castelului.
Pentru împlinirea destinului trece prin probe dificile, unele absurde, dar reușește.
Apoi vine ruina.
Doamna K. vine și ea
dintr-o hartă pe care este chipul lui Dracula. După care suntem mai știuți
în lume. Din țara în care urșii au coborât prin sate și orașe
lăsând salata fără pază. Unde trăiesc oameni care și-au dus greu istoria pe umeri. Se spune că plătim tribut unui
trecut mai greu înțeles de alții. De când s-a schimbat lumea suntem
preocupați de imaginea României. Jelim
că nu suntem luați în seamă. Dar putem și noi să învățăm
ceva din experiența altora? Mai
răsfoind cărțile europene, aflu că
polonezului Donald Tusk, președintele
Consiliului Europei, i s-au pus multe piedici în țara
natală pentru a nu ajunge în funcția
actuală. După ce a învins răutățile de
acasă, acum este primit la Varșovia cu
flori. Și la noi, un cor politic
ponegrește călătoria doamnei K. la
examenul de la Bruxelles. O parte apreciabilă a cetățenilor români își
exprimă sentimente de satisfacție.
Uite, zic ei, un reprezentant al României este luat în seamă. Unii au scris
despre victoria, deocamdată parțială,
a doamnei K. S-a țesut o mare
frământare politică în jurul acestei ascensiuni. O listă cu reproșuri circulă prin țară. De la mită, la ilegalități
juridice, de la păcate din crame la case în America. Lista este deschisă până
în 7 martie, când se va da verdictul.
Se spune că francezul a fost impecabil, neamțul a fost doar de formă, iar românca a șchiopătat. Așa
cugetă ai noștri cârcotași. Nu am auzit nici prin Franța, nici prin Germania să se pronunțe atâtea cuvinte de afurisenie. Chiar, pe
acolo este o altă lume? La examen, doamna K. a primit întrebări răutăcioase din
partea unor europarlamentari români. Străinii au întrebat-o dacă este capabilă
să conducă Parchetul European. Doamna K a trecut un prag. Loviturile nu
încetează. Mă întreb dacă un ministru din lăudatul guvern, ori chiar premierul
ar fi făcut o prestație mai bună? Asta,
așa, să facem o comparație. Dacă am putea face abstracție de răutatea politică, am putea constata
multe neajunsuri în felul omenesc de a fi. Puterea rămâne înverșunată împotriva doamnei K. Poate îi va
influența ascensiunea. S-a lucrat cu
dibăcie și insistență, pentru subminarea doamnei K. Nu am vreo
sensibilitate pentru domeniul pe care l-a condus în România. Este o direcție care fabrică dușmani. Nu contest că nu s-au făcut exagerări. Cu voie sau fără
voie. La ordin sau din întâmplare. Dacă o socotesc vinovată, să-i fie aplicată
legea.
Ecourile europene sunt favorabile. Sunt aprecieri care îți mângâie orgoliul. Dreptul la opinie este
garantat. Dar să repeți că europenii
cred în minciunile doamnei K. e prea de tot. Totuși,
cine se teme de doamna K.? Unii spun că doamna K. ar putea fi un simbol pentru
Europa de Est. Poate fi un test de voință
a Occidentului pentru a susține valori
din această parte de lume. Cum a fost agreat Karol Woytila, adică Papa Paul al
II-lea. Evident, păstrând proporțiile.
Mă întreb ce rău ar putea face doamna K. României din acest post? Nu-mi dau
seama. Am dat peste un citat al lui Goga, de acum un veac: „Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanilor, nici de armamentul lor, boala o avem în suflet, e o
epidemie înfiorătoare de meningită morală”. Doamna K. a pus în mișcare vectori politici. De la ponegriri, la
elogii. Cu spectacolul dosarelor.
M-am săturat de justiția
televizată. Dacă-i de bine, să meargă sănătoasă! Acolo unde merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu