In urmă cu 27 de ani, în urma unor îndelungi provocări şi
diversiuni ale serviciilor secrete ruse şi ale Armatei a 14-a Ruse, începea
războiul de pe Nistru. Un masacru oribil care avea să dureze până în vara
acelui an. Un conflict artificial creat de Moscova, pentru a preîntâmpina în
proaspăt declarata Republică Moldova un parcurs similar celui pe care Lituania,
Letonia şi Estonia se înscriseseră deja, căpătând independența și
ieșind de sub tutela Moscovei. Armata a
14-a Rusă, ajutată de regimente întregi de mercenari cazaci aduşi din stepele
kalmuce, din Siberia şi fundurile Asiei s-au năpustit asupra unui teritoriu
care nu le aparţinea şi pe care Moscova ar fi trebuit să-l elibereze după o
ocupaţie de peste 40 de ani. Am cunoscut familii întregi care au fost nevoite
să-şi părăsească sălaşurile din localităţile din stânga Nistrului ori din zona
Tighinei, care nici astăzi nu se pot întoarce la casele lor. Mercenarii şi
soldaţii ruşi au revărsat asupra paşnicului popor român de pe Nistru tot
întunericul, sălbăticia şi înapoierea unei lumi revolute, ucigând, violând şi
jefuind tot ce le ieşea în cale, după cum ne-au obişnui aceşti sălbatici în
toate incursiunile lor din ultimile secole, pe pămînturile noastre.
Rusia nu şi-a cerut niciodată scuze pentru aceste
atrocităţi, după cum nu a regretat niciodată atrocităţile de după 1940 şi 1944,
continuând să menţină sub ocupaţie armată estul actualei Republicii Moldova,
unde a instituit un regim pur comunist (Republica Sovietică Socialistă
Nistreană), coordonat de un serviciu secret numit KGB, persecutând sistematic
populaţia românească. Rusia are şi azi statutul unui stat agresor, care menţine
sub ocupaţie armată un teritoriu românesc.
Priviţi aceste imagini. Veţi vedea încleştări, distrugeri,
morţi şi refugiaţi. Căci cel mai mare pericol este să nu uităm!
Astăzi se împlinesc 27 de ani la conflictul armat de pe
Nistru. Tragicul eveniment s-a declanşat pe 2 martie 1992, după ce preşedintele
de atunci, Mircea Snegur, a autorizat o intervenţie militară împotriva unor
grupări comuniste teroriste care atacaseră posturile de poliţie loiale
Chişinăului de pe malul stâng al Nistrului.
Prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ziua de 2 martie
a fost declarată de către Parlament Ziua Memoriei.
Iniţial, pe 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat
independenţa regiunii, iar doi ani mai târziu a început războiul. Efective ale
gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din
Dubăsari. În acea perioadă Republica Moldova nu avea armată. Astfel,
autorităţile de la Chişinău au ripostat cu forţe de poliţişti. Polițiștii
și voluntarii moldoveni s-au întrecut
în vitejie, ținând piept luni de zile
efectivelor uriașei Armate a 14-a Ruse.
În conflict au fost implicaţi şi militari ruşi, Armata a
14-a, cu un efectiv de peste 6000 de soldaţi. La 21 iulie 1992, a fost semnat
acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Mircea Snegur şi
preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.
În Transnistria a rămas un regim de tip comunist, sprijinit
oficial de Moscova, o zonă stăpânită de structuri de crimă organizată provenite
din cadrele fostului KGB, care patronează uriașe
operațiuni de trafic de persoane,
droguri, arme și materiale radioactive,
un paradis al răufăcătorilor si al faradelegii.
Românii din stanga Nistrului continuă să suporte un regim
opresiv, discriminator si asimilator, în care drepturile elementare ale omului
sunt frecvent încălcate.
Dumnezeu sa ii odihnească pe cei căzuți iar pe noi sa ne invredniceasca sa nu uităm.
Florin Dobrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu