Noi nu uităm!

 NOI NU UITĂM! Comemoram începerea ultimului război desfășurat pe teritoriul românesc, agresiunea Rusiei impotriva pasnicului popor roman din Basarabia, numită oficial Republica Moldova. Este un remember pentru noi toti, în aceste vremuri în care se uită adevăratul caracter expansionist al Rusiei, mulți naivi privind cu simpatie spre regimul oligarhic-kgb-ist de la Kremlin.

In urmă cu 27 de ani, în urma unor îndelungi provocări şi diversiuni ale serviciilor secrete ruse şi ale Armatei a 14-a Ruse, începea războiul de pe Nistru. Un masacru oribil care avea să dureze până în vara acelui an. Un conflict artificial creat de Moscova, pentru a preîntâmpina în proaspăt declarata Republică Moldova un parcurs similar celui pe care Lituania, Letonia şi Estonia se înscriseseră deja, căpătând independența și ieșind de sub tutela Moscovei. Armata a 14-a Rusă, ajutată de regimente întregi de mercenari cazaci aduşi din stepele kalmuce, din Siberia şi fundurile Asiei s-au năpustit asupra unui teritoriu care nu le aparţinea şi pe care Moscova ar fi trebuit să-l elibereze după o ocupaţie de peste 40 de ani. Am cunoscut familii întregi care au fost nevoite să-şi părăsească sălaşurile din localităţile din stânga Nistrului ori din zona Tighinei, care nici astăzi nu se pot întoarce la casele lor. Mercenarii şi soldaţii ruşi au revărsat asupra paşnicului popor român de pe Nistru tot întunericul, sălbăticia şi înapoierea unei lumi revolute, ucigând, violând şi jefuind tot ce le ieşea în cale, după cum ne-au obişnui aceşti sălbatici în toate incursiunile lor din ultimile secole, pe pămînturile noastre.

Rusia nu şi-a cerut niciodată scuze pentru aceste atrocităţi, după cum nu a regretat niciodată atrocităţile de după 1940 şi 1944, continuând să menţină sub ocupaţie armată estul actualei Republicii Moldova, unde a instituit un regim pur comunist (Republica Sovietică Socialistă Nistreană), coordonat de un serviciu secret numit KGB, persecutând sistematic populaţia românească. Rusia are şi azi statutul unui stat agresor, care menţine sub ocupaţie armată un teritoriu românesc.

Priviţi aceste imagini. Veţi vedea încleştări, distrugeri, morţi şi refugiaţi. Căci cel mai mare pericol este să nu uităm!

Astăzi se împlinesc 27 de ani la conflictul armat de pe Nistru. Tragicul eveniment s-a declanşat pe 2 martie 1992, după ce preşedintele de atunci, Mircea Snegur, a autorizat o intervenţie militară împotriva unor grupări comuniste teroriste care atacaseră posturile de poliţie loiale Chişinăului de pe malul stâng al Nistrului.

Prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ziua de 2 martie a fost declarată de către Parlament Ziua Memoriei.

Iniţial, pe 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat independenţa regiunii, iar doi ani mai târziu a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari. În acea perioadă Republica Moldova nu avea armată. Astfel, autorităţile de la Chişinău au ripostat cu forţe de poliţişti. Polițiștii și voluntarii moldoveni s-au întrecut în vitejie, ținând piept luni de zile efectivelor uriașei Armate a 14-a Ruse.

În conflict au fost implicaţi şi militari ruşi, Armata a 14-a, cu un efectiv de peste 6000 de soldaţi. La 21 iulie 1992, a fost semnat acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Mircea Snegur şi preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.

 In timpul conflictului armat, cele mai grele lupte s-au dat la Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa. Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului au murit 286 de oameni, iar alţi 284 au rămas invalizi. Mii de familii si-au parasit definitiv localitățile de baștină.

În Transnistria a rămas un regim de tip comunist, sprijinit oficial de Moscova, o zonă stăpânită de structuri de crimă organizată provenite din cadrele fostului KGB, care patronează uriașe operațiuni de trafic de persoane, droguri, arme și materiale radioactive, un paradis al răufăcătorilor si al faradelegii.

Românii din stanga Nistrului continuă să suporte un regim opresiv, discriminator si asimilator, în care drepturile elementare ale omului sunt frecvent încălcate.

Dumnezeu sa ii odihnească pe cei căzuți iar pe noi sa ne invredniceasca sa nu uităm.

Florin Dobrescu