În drum spre Arad, din mersul maşinii, am văzut, în stânga
şi în dreapta, pământuri lucrate. Împărtăşesc constatarea mea prietenilor din
oraşul de pe Mureş. Unul îmi atrage atenţia că mari suprafeţe au proprietari
străini. Din vecini şi de mai departe. Am dat din mână, în semn de nu-i bai,
când mă gândeam la pustiul de pe hotarele satelor noastre. Cosaştinele s-au
împădurit singure, cu fel şi fel de lăstărişuri şi spini. Nu văd cale de ieşire
spre câmpul cosit. Caut idei pentru mângâiere. Chiar pentru speranţă. În ultima
vreme, urmăresc studiile profesorului Avram Fiţiu, de la Universitatea de
Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca. Mă folosesc de ideile care constată realitatea
cu luciditate şi pot deschide cărări de urmat. Îl preocupă soarta ţăranului
român, de care şi eu sunt legat prin naştere. Constată că ţăranii, în mare
parte, nu mai au pământ. Sau pământul nu mai are oameni.
Satul românesc a dat multe valuri de emigranţi. În Banat,
italienii au cumpărat 80 la sută din terenuri. Cei care au avut orgoliul să fie
fruncea, acum pământul lor a devenit obiect de speculă şi robie. După tragica
vânzare, bruma de bani s-a dus, iar foştii proprietari au luat drumul
străinătăţii. Indiferenţa, dar şi măsurile autorităţilor converg spre
dispariţia clasei ţărăneşti, luându-ne după modele viciate care nu ni se
potrivesc. Consecinţele, pe termen mediu şi lung, vor fi fără întoarcere.
Dispare un ţesut social care a jucat un rol de echilibru şi pace socială, chiar
o stabilitate economică. Dispariţia autohtonilor, pe cale naturală sau
emigraţie, lasă loc unor grupuri etnice de imigranţi din Orient (India,
Vietnam, China). În sud, fenomenul prinde contur. Dispare grupul social care a
fost purtător al tradiţiilor poporului român, al identităţii naţionale. Dispare
sursa cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o ţară cu peste 4
milioane de emigranţi. Dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a
enoriaşilor bisericii naţionale. Cine va produce alimente sănătoase? Prea
puţini înţeleg, la adevărata dimensiune, dispariţia ţăranilor.
Parcă îi aud pe unii că-mi vor reproşa că nu înţeleg mersul
lumii, că ţăranul aparţine trecutului. Ce puneţi în loc? Profesorul îşi
deschide studiul cu un avertisment: dacă ţăranul român nu se schimbă odată cu
vremurile, va dispărea. Cine îl ajută? De unul singur nu se descurcă. Cei care
s-au perindat pe la guvernarea ţării nu au priceput rânduiala vieţii la ţară.
Nu i-a interesat istoria şi nu au putut stabili direcţii viabile de salvare a
satului românesc. Ţăranii nu mai au partid puternic. Agricultura ţărănească nu
este vetustă, dacă este gândită în pas cu veacul. Cu măsuri în acord cu
politica agricolă comună. Ceva se încearcă. Vărul meu, care trăieşte în mediul
rural francez, mi-a spus că se fac eforturi pentru recuperarea acestei
categorii sociale: ţăranul francez! Noi am preluat teorii păguboase, care spun
că ţăranii sunt depăşiţi de istorie.
Ne aducem aminte de un timp blestemat, când se spunea că
ţăranul şi biserica se împotriveau progresului. Profesorul face constatări
triste. Pământul se vinde! „În decursul ultimilor 2.000 de ani, Europa nu a mai
cunoscut un popor care să-şi vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au
făcut românii”, apreciază studiul. Suntem unici în acest sens. Ungurii nu vând
pământ, ci cumpără masiv la noi. Ţăranul român, eu tot aşa îi spun, are nevoie
de sprijin Multe gospodării vor dispărea, dar multe vor rămâne. De ele să avem
grijă. Să nu ne fie teamă de cuvântul ţăran. L-am adus pe cel de fermier, care
în multe situaţii este jenant. Vecina, Ioana, cu un petic de pământ, are
certificat de fermier.
Un cuvânt nu modernizează satul. Sunt pârghii la îndemână.
În Casa Ţării să se audă pilda lui Ion Roată. Sunt experienţe europene care ne
pot fi de folos. Şi în România avem oaze de încredere. Chiar în Maramureş. Dar
nu pot ascunde pământul care doare. După unii, vânzarea pământului nu-i o
tragedie. Pământul nu se mută din ţară. E adevărat, dar se schimbă stâpânii,
care aduc alte obiceiuri. Se poate schimba şi limba. Dispare şi cântecul vechi
despre pământ. Înţeleg schimbarea, dar nu pricep distrugerea. Aştept legi
pentru ţărani şi ţară. Să ne reîntoarcem acasă cu demnitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu