Postul Mare ne eliberează de lanţurile pântecelui şi a duhurilor lumii

 A început Postul Paştelui, care pentru creștin este ca o corabie pe marea zbuciumată și plină de provocări sau ispite ale vieții. Postul e momentul când reîncepem să refacem legătura cu Dumnezeu după o perioadă de uitare și îmbuibare. Dar postul pentru a fi primit de Dumnezeu nu trebuie să fie doar alimentar, pentru că astfel acesta devine doar un regim alimentar sau o dietă. Pentru veganii atei, postul poate fi ușor ținut ca regim dietetic. De aceea pentru a avea efect în conexiunea cu energiile dumnezeiești, postul trebuie să fie însoțit neapărat de rugăciune. Postul fără rugăciune e doar o cură de slăbire! Postim pentru a ne putea îndrepta mai ușor prin rugăciune privirea către Dumnezeu. Pofticioșii cu burta plină pierd gândul de la cele sfinte. Burta plină direcționează mintea omului spre plăceri și fantasme orgiastice. Postitorul aplecat asupra cărții de rugăciuni, cu stomacul deconectat de la alimente pe bază de proteine de carne, are gândul smerit și sufletul primește energiile divine. Ochii postitorului sunt deschiși spre Dumnezeu, el vede acolo departe…ceea ce mâncăciosul cu stomacul plin și mândru nu poate vedea. Până la urmă, postitorul trebuie să se rupă de lanțurile duhurilor lumii, care ne împiedică se ne unim cu Dumnezeu. Pentru că a început Postul Mare vă propun să citiți o carte frumoasă și utilă pe drumul sinuos sub forma scării lui Ion Scărarul până la dimineața Învierii: ”Calea asceților” de scriitorul ruso-finlandez Tito Colliander. Desi născut la St. Petersburg, dintr-o familie cu veche tradiție culturala, Tito Colliander emigrează în 1930 în Finlanda, unde va desfasura o prodigioasă activitate de profesor în domeniul artei și al credinței creștine. După căsătoria cu Ina Behrsen, Colliander s-a stabilit în Finlanda, după ce a realizat că revoluția bolșevică și comunismul distruge natura umană și instaurează răul în lume. Au avut o căsnicie fericită şi trei copii. La Helsinki a început adevărata perioadă creativă pentru Tito, care a publicat câteva romane în zece ani, reuşind să devină cunoscut la nivel internaţional. Necazurile cuceririi Finlandei de armata sovietică s-au făcut simţite şi au fost nevoiţi să se refugieze continuu timp de câţiva ani. Tito nu şi-a pierdut curajul şi nici credinţa în aceste momente. A continuat să scrie cu sete, aducând Ortodoxia în prim-planul operelor sale. Premiile internaţionale obţinute i-au asigurat diverse conferinţe prin care Tito Colliander a reuşit să facă şi mai cunoscute opiniile sale creştine. Memoriile publicate în şase volume au fost foarte citite în Finlanda şi i-au asigurat un loc de frunte în istoria literaturii acestei ţări. Pe 21 mai 1989, Colliander trecea la cele veşnice în oraşul Helsinki.

           

Autorul ruso-finlandez a scris câteva pagini nepieritoare despre post. „Te poţi îmbăta nu numai cu băutură. Tot atât de dăunătoare este şi ameţeala provocată de o prea mare încredere în sine şi de graba trecerii la faptă. Însufleţit de o râvnă nestăpânită, care se manifestă prin lipsa de măsură, te apuci să semeni în ogorul duhovnicesc ceea ce ţie ţi se par a fi jertfe, dar roadele le sunt găunoase: încordarea peste fire, lipsa de răbdare faţă de greşelile aproapelui, îndreptăţirea de sine.” Adesea observăm cum creştinii sunt foarte râvnitori, dar prea rar au tipul bun de râvnă. De regulă, doresc să împlinească doar voinţa lor şi asceza care li se pare potrivită. Părintele duhovnic este ignorat, iar pericolul disocierii de ceilalţi devine tot mai prezent. Pildele cotidiene nu lipsesc deloc, din contră, sunt din ce în ce mai actuale. În atare condiţii, este bine să încercăm să ne păstrăm echilibrul. Fiind prunci duhovniceşti, prima dovadă de creştere este mergerea în picioare, dar nici un copil nu reuşeşte să facă acest lucru constant fără ajutor. Cei lipsiţi de măsură merg puţin şi rar pe drumul duhovnicesc, evitând orice ajutor din exterior care i-ar face să sporească. Aşa cum spunea un părinte filocalic: „Cine îşi face voia proprie culege puţin şi rar, lucrând ca în vis”. O imaginaţie nebuloasă este asceza fără îndrumător. De aceea, roadele sunt găunoase şi se manifestă de regulă prin mânie necontrolată şi dorinţa de învăţare a celorlalţi. Dorinţă care se îndeplineşte rareori”. Colliander a avut asumată lectura Sfinților Părinți: Postul este o ipostază a iubirii şi dăruirii: vrei să jertfeşti bunătăţile pământeşti pentru a le primi pe cele cereşti. Mult prea multe gânduri proprii sunt absorbite de grijile pentru hrană şi ispitele gusturilor: vrei să t eliberezi de ele. Astfel, postul este o treaptă pe drumul slobozirii şi un sprijin de nelipsit în lupta cu poftele egoiste. Postul legat de rugăciune este una din cele mai mari comori ale omenirii, păstrată cu grijă de către acei care au luat vreodată parte la e. În timpul postului creşte recunoştinţa faţă de Acela Care i-a dat omului putinţa de a posti. Postul deschide poarta către tărâmuri pe care doar le bănuiai ceţos: întâmplările din viaţa ce te înconjoară capătă o nouă lumină, clipele trecătoare capătă şi ele înţelesuri mai bogate. Veghea din ceaţă se preface în veghe a trezviei; căutarea neliniştită se preschimbă în primirea liniştită, recunoscătoare şi smerită. Sfinţii Părinţi ne îndeamnă la un post ,,cumpătat”: nu trebuie ca trupul să slăbească prea mult căci atunci slăbeşte şi sufletul. Iarăşi, nu trebuie să începi a posti dintr-o dată: toate nevoinţele se fac cu răbdare şi cu perseverenţă, şi fiecare trebuie să ţină seama de firea şi de slujba lui. Nu se cuvine a deosebi mâncărurile în curate şi necurate: toată hrana este de la Dumnezeu, dar sfatul este de a evita acelea care duc la îngrăşare şi pofte: condimente tari, carne, vin şi celelalte care sunt spre desfătarea cerului gurii. Deci, pe scurt, se poate mânca ceea ce este ieftin şi se găseşte la îndemână, ne spun părinţii. Dar prin ,,cumpătat” ei înţeleg o masă pe zi, şi aceea uşoară, să nu fie pe săturate”. Nu-mi mai rămâne decât să vă spun dragi cititori să aveți un post luminat de învățăturile Sfinților Părinți și să ajungeți să vă bucurați duhovnicește de vederea Învierii în Duminica Paștelui.

Ionuț Ţene