Între cele șase
reuniuni literare la care am fost invitată în recentul meu maraton american,
cea din 23 februarie 2019 de la Cleveland, Ohio, a fost așezată de la început sub semnul
miracolului.Aceasta pentru că transportul între două state americane vecine,
respectiv din Michigan în Ohio, s-a realizat tocmai în ziua când în familie era
o aniversare importantă, la care tatăl celui sărbătorit a acceptat să nu
participe, ca să facă, în schimb, pe voia mamei sale. Da, sper să înțelegeți
că este vorba de fiul meu care a rulat aproape 3 ceasuri pe autostrada de lângă
Detroit până la Cleveland, facilitând astfel întâlnirea mea cu iubitorii de
literatură română din capitala statului Ohio. Programul seratei fusese inițiat de pr. ortodox dr. Remus Grama, care îmi
mărturisea ce nevoie se resimte în comunitatea românilor de asemenea evenimente
literare, mult prea rare, din păcate.
Cine ar fi crezut că într-o zi de iarnă începută cu cer
senin însorit se lasă o asemenea burniță,
gata să-ți strecoare frigul în oase?
Surpriza neplăcută era că ți se cerea
voința Anei lui Manole ca să înfrunți o vreme de-a dreptul dușmănoasă, cum era cea de dinaintea momentului
începerii reuniunii literare, anunțate
pentru ziua de 23 februarie 2019, ora 18.00 la Muzeul etnic și de artă de pe lângă Catedrala Sf. Maria
din Cleveland. Surpriza a fost să văd că totuși
au sosit-cred eu, tocmai pentru că le-am recunoscut figurile de la alte
reuniuni precedente-cei mai avizați și interesați
de literatură dintre românii localnici. Între ei, familia de artiști a Mariei și
a lui Mircea Bârțan, nu altul decât
poetul Mircea Ștefan, a avut generoasa
preocupare de a pregăti bunătăți
culinare și bachice pentru finalul
reuniunii. Unul dintre participanți s-a
prezentat cu o chitară, fără ca eu să-i înțeleg
dintru început intenția, dar surpriza
pe care mi-a rezervat-o a fost emoționantă.
Aparatul de proiecție a imaginilor cu
Ana Blandiana și cel de amplificare
sonoră a înregistrării cu microrecitalul poetei realizat profesional la București și
adus anume în America, așteptau în liniște să ne vină în ajutor la conferința mea despre Iubirea în poezia Anei
Blandiana. Știam de ce efect fuseseră
glasul poetei recitând și imaginile cu
ea din programele de la Denver din 10 februarie a.c. în statul american
Colorado și după o săptămână la Windsor
în Canada.
Ceea ce eu pregătisem a fi o surpriză pentru organizatorii
seratei literare era invitarea unei personalități
din Cleveland la care nimeni nu s-ar fi gândit, rudă cu poeta. De cum m-am
apropiat de sala conferinței, l-am
văzut pe pr. greco-catolic Petre Stînea Mihălțan,
căci tocmai despre domnia sa era vorba, cu statura-i impunătoare, având alături
pe soția lui, doamna profesoară Carmen.
Serata literară a început, moderată de domnul Remus Grama.
Imediat ce am prezentat biografia Anei Blandiana, poeta
născută în martie 1942 la Timișoara în
familia preotului Coman și a preotesei
de obârșie din Mihalț, am invitat la cuvânt pe părintele Petre
Stînea, care ne-a făcut câteva mărturisiri inedite. Atât bunica din partea
tatălui său cât și bunica poetei s-au
născut în Mihalț, ele fiind surori.
Astfel, Ana Blandiana și Petre Stînea,
tatăl preotului, sunt veri de-al doilea. Înainte de a pleca în America,
părintele Stînea a fost timp de 12 ani preot în satul Mihalț și
a cunoscut foarte bine locurile și
tradițiile satelor din zonă, pentru
care nutrește și acum o mare dragoste, fiind mândru să fi trăit în asemenea
comunitate rurală. Din familie, el a aflat că bunica poetei s-a căsătorit în
satul Blandiana, situat la 20 km de Mihalț.
Dar bunica a murit înainte de a se naște
Otilia Valeria, cum se numea viitoarea poetă. Când și-a dorit un pseudonim, poeta a ales toponimicul Blandiana,
care este deosebit de melodios în sine. Dar totodată alegerea pseudonimului de
“Ana Blandiana” mai dovedea că tânăra poetă nutrea o deosebită considerație pentru femeia simplă și modestă, care îi fusese bunică, și pentru locurile de obârșie ale familiei sale. Preotul și poeta nu au avut ocazia să se vadă față în față.
În schimb, pr. Petre Stînea a întâlnit cândva în Alba Iulia pe Romulus Rusan,
soțul poetei, căruia i-a povestit că
tatăl lui, având exact același nume cu
părintele Petre Stînea, s-a născut în 1945, fiind mai mic cu 3 ani decât Ana.
Astăzi, oriunde ajunge în lume, poeta duce numele satului Blandiana, pe care
părintele tocmai l-a vizitat, la o recentă călătorie în țară și l-a găsit la fel
de frumos ca altădată, dar îmbătrânit din cauza plecării românilor tineri din
zonă la muncă în străinătate.
Evenimentele biografiei s-au derulat mai departe. După un
preambul dedicat biografiei dramatice a operei Anei Blandiana, am comentat
faptul că poeta a totalizat 8 ani de interdicție
comunistă, când nu a putut să publice, dar concomitent ea s-a bucurat de o
recunoaștere europeană și internațională
prin premii onorante. Astăzi Ana Blandiana este o personalitate internațională de prim rang.
Conferința mea s-a
axat pe evoluția liricii erotice a Anei
Blandiana, de la exuberanța feminină a
începuturilor din Persoana întâia plural și
până la volumul din 1972 Octombrie, noiembrie, decembrie, unde formele visului,
ale somnului, moartea-iubire impun o voce cu totul singulară în
contemporaneitate. Noul volum Variațiuni
pe o temă dată, apărut la Editura Humanitas în 2018, aduce o altă perspectivă,
cea a iubirii care are puterea de a răzbate peste pragul morții, acum când sufletul-pereche a trăit
accidentul inimaginabil de a se îndepărta de ea, înghițit de o prăpastie imensă. Poeta înlocuiește lamentația tradițională în lirica română cu o meditație asupra sensurile existenței, ceea ce conferă noii cărți o dimensiune metafizică.
Publicul a savurat momentul când am comentat pozele cu
prezența poetei între alți membri ai Academiei Europene de Poezie în
anul 2007, în Capitala Europeană a Culturii, Sibiu. Doream să creez impresia că
Ana Blandiana și soțul ei Romulus Rusan sunt alături de noi, da,
aici, la Cleveland în statul Ohio al Americii, spre a admira cel mai valoros
muzeu al diasporei române din întreaga lume. Aici poposise realmente cândva un
alt coleg de an din studenția mea
clujeană, Ioan Alexandru, care a venit în calitate de senator, moment povestit
de Remus Grama în interviul pe care l-am realizat în anii trecuți.
Luând cuvântul, poetul Mircea Ștefan
și-a amintit când a citit volumul 50
poeme al Anei Blandiana și Sonetele lui
Vasile Voiculescu. Era vremea când chiar el debuta la Echinox cu Jean Pop și revede momentul când Doru Chirilă a fost
sancționat și nu a mai publicat un timp.
În intervenția sa,
pr. dr. Remus Grama a rememorat vremea când, proaspăt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă la Sibiu, a activat
la cea mai longevivă până astăzi publicație
a culturii neamului nostru, “Telegraful Român”, având resposabilitatea de
corector. După ce între 1701 și 1846,
mai exact sub împăratul Iosif al II lea, se acceptă episcopii ortodocși, iar în 1846 Andrei Șaguna devine un Moise al românilor ortodocși, pe care a reușit să-i scoată din pasivitate, creându-le școli, o mitropolie recunoscută, chiar fiind
un sfătuitor al împăratului, ziarul acesta al Mitropolitului Șaguna era o mare înfăptuire a culturii naționale. Andrei Șaguna a pus românii pe ecranul vieții politice europene, iar între colaboratorii pe care înaltul
prelat i-a ajutat să se afirme, plătind școlarizarea
la Universitatea din Leipzig timp de doi ani, publicistul și asesorul consistorial Nicolae Cristea,
care a slujit Biserica Ortodoxă din Transilvania sub 4 mitropoliți, s-a dovedit a fi un clarvăzător, om de
atitudine care a avut de suferit pentru verticalitatea sa, fiind întemnițat timp de 8 luni în închisoarea de la Vacs,
Ungaria. În Muzeul etnografic și de
artă din Cleveland se păstrează o poză originală, donată pe la 1900,
reprezentând delegația celor 300 de
români care s-au dus la Curtea Imperială din Viena cu Memorandul. Despre
conferința dedicată Anei Blandiana, dl
Grama a apreciat că este vorba de o mare poetă, “lumină din lumină”. L-am auzit
apoi pe vorbitor spunând că “Anca Sîrghie este un sacerdot al cuvântului, care
a adus o trăire profund românească prin cartea pe care a îngrijit-o împreună cu
profesorul Marin Diaconu”, astfel că noua carte a lui Nicolae Cristea,
intitulată Meditațiuni
politico-istorice. Spre Marea Unire, este o restituire de valoare istorică. Ca
prezentator al cărții, dl Grama a
apreciat cele două eseuri politice La țintă
și Din trecut spre viitor, cu semnificația lor documentară pentru epoca de la finele
secolului al XIX-lea în Imperiul austro-ungar. Cartea Întâlnire pe calea
undelor. Interviuri radiofonice despre scriitori români, vol.1-2, oferă
cititorilor șansa unei panoramări a
vârstelor literaturii noastre, cu personalitățile
cele mai reprezentative, creionate sub forma unui dialog viu, nu lipsit de
spontaneități în formulare și totuși
profund în esență, dens ca informare
documentară.
Acest intermezzo al lansărilor de carte s-a terminat cu
autografe scrise pe cărțile dorite
pentru citit în liniște de românii din
Cleveland. Surpriza a fost faptul că am oferit participanților la eveniment o revistă românească din țară (“Lumina slovei scrise”, Sibiu, din care
le-am adus nr. XIX și XX, recent
apărute ) și o alta din America (
“Miorița USA”, Sacramento, publicație din care redactorul Viorel Nicula a
trimis din timp 60 exemplare interesante din ultimii ani care să fie oferite în
zilele viitoare și celor care nu au reușit să ajungă la serata din 23 februarie
a.c., cei mai mulți din motive
obiective.
Reuniunea s-a încheiat cu un recital ad-hoc, singurul la
care în tot periplul meu american nu au fost invitați în seara aceea ploioasă și
copii, deși nu mă îndoiesc că există
elevi ai școlii de duminică la
Catedrala Ortodoxă Sf. Maria din Cleveland. Am fost, în schimb, profund
impresionată de lectura nuanțată făcută
de doamnele Maria Bârțan (Dans în
ploaie), Nina Klein (De dragoste), Dana Anadan (Descântec de ploaie) și Carmen Stânea (Furnica), după care poetul
Mircea Ștefan să se oprească asupra
motanului Arpagic din poezia pentru copii și
nu doar pentru ei. Vasile Copaciu ne-a emoționat
cu poezia Învață-mă să ard întunecat,
iar Remus Grama a citit Lasă-mi toamnă, care ne-a amintit de interpretarea
muzicală a Margaretei Pâslaru. Neașteptat
a fost să vedem-așadar o ultimă
surpriză- pe Gheorghe Lateș cântând
acompaniat de chitară atât de ingenioasa poezie pentru copii La Paris, apoi
enumerându-ne formațiile cu care el a
evoluat pe scenele din țară. Era ca și când la Cleveland în acea seară de iarnă
mohorâtă s-au trasat niște punți între trecut și prezent, cu participanți
care au legat o mai puternică prietenie bazată pe credința lor în forța
cuvântului purtător de frumusețe.
Domnul Petre Stînea a prezentat proiectele culturale pentru
care încearcă să solicite Ministerului Culturii fondurile necesare. Cert este
că dialogul diasporei cu țara-mamă se
cere încurajat, spre a îmbogăți cultura
română în speță, întrucât nici România
nu mai poate ignora existența
diasporei, cum se procedase în socialism timp de o jumătate de secol și nici diaspora nu poate evolua firesc fără
ajutorul țării. La Cleveland, așadar, o seară literară însuflețită de simțirea
românească autentică.
Anca Sîrghie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu