„ISTORIA REALĂ A ARDEALULUI”
DE COSTEL NEACȘU
Cartea „Istoria reală a
Ardealului”-apărută la Editura Emma Books, Sebeș, 2019-scrisă de distinsul profesor,
filolog, critic și eseist Costel Neacșu aduce-n prim plan istoria Ardealului
nostru drag –loc unde s-au făcut multe nedreptăți și locul unde dreptul de a fi
român este contestat și astăzi.
Mergând pe firul
istoriei Ardealului și bazat numai pe documente autentice și nu din auzite,
cititorul acestei cărți poate să discearnă adevărul de minciună, manipularea
prin mijloacele mass-media a adevărului istoric și poate singur să-și dea seama
care au fost condițiile de luptă și glorie în luptă pentru menținerea ființei
naționale române în condiții atât de vitrege.
Ca și cititor al
acestei cărți am observat de ceva timp că există în lume forțe interne și
externe „care au concurat și concură la destabilizarea Ardealului” ,așa cum
subliniază în prefața cărții prof. univ. dr. Corvin Lupu”, iar autorul în
„Cuvânt înainte” spune că această carte stă ca un „ghimpe” în „coasta”
falsificatorilor Istoriei României-în intenția „talibanilor” lumii noi de a ne
improviza o altă identitate.
Din epoca preistorică se amintesc
adevărații noștri strămoși :„Neamul tracilor este, după al indienilor, cel mai
mare dintre toate…ar fi de neînvins și, după cum cred ei, cu mult mai puternici
decât toate popoarele”-Herodot, părintele Istoriei.
Cum să nu fii
mândru când știi că marele neam al tracilor, a cărei rădăcină etnică o
reprezentăm noi astăzi, a avut o cultură avansată-descoperirile de la
Tărtăcaia, județul Alba-care datează din 4700 înainte de Hristos, într-o epocă
istorică dinaintea înființării Romei, a înfloririi Greciei, a venirii ungurilor
în Europa și nu trebuie să uităm faptul că suntem singurul popor european ce are o continuitate de 6700 de ani pe
același teritoriu, cu limbă și scriere la fel de vechi. Geto-dacii- spunea
același Herodot : „sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci.” Astfel,
strămoșii noștri ante-romani au fost: „elementul autohton traco-dacic. Apoi a
venit elementul cuceritor, latinofonii (romanii), al treilea element a fost cel
migrator, cu elementul slav preponderent.”(Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop,
președintele Academiei Române).
Despre epoca antică se spune în mottoul capitolului „Ungurii ne-au
„șters” pe Burebista și Decebal! Iar poetul Mihai Eminescu scria :„ Este un
popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumei:
Roma…și a fi descendentul unui popor
plin de eroi, plin de noblețe, de amor de patrie și de libertate…n-a fost
și nu va fi rușine niciodată”. Burebista a fost cel dintâi și cel mai mare
dintre regii din Thracia și stăpânind toată țara de dincolo de fluviu(Dunăre)
și pe cea de dincoace.” se spune la Muzeul de Istorie Națională din Bulgaria în
fragmentul inscripției de la Dionysopolis-Balcic; celălalt cârmuitor Decebal al
cărui nume înseamnă „cel curajos”-descris de Cassius Dio ca „viteaz în luptă…el
a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut, pe care însuși împăratul
Traian îl voia mort, să-i vadă capul tăiat, Traian cu armata sa cea mai
puternică din lumea antică s-a bucurat că a reușit să „pună mâna” pe Dacia
Traiana-transformând în provincie imperială numai Transilvania, fără colțul
sud-estic dintre Oltenia și Carpați, Banatul și Oltenia, căci în Maramureș,
Crișana și nordul Moldovei au continuat să zburde, ca „păsările cerului” dacii
liberi. Prof.univ. dr. David Prodan, academician-scrie că: „Ungaria jură că
suntem balcanici, bulgarii că suntem carpatici. Ba ungurii că suntem fără patrie
dată, rătăcitori cu turme. Iar acum ne contestă și latinitatea! Ne caută și
alte origini, alte patrii… Ți se pare cel puțin ciudat: un popor categoric
migrator numește migrator pe altul categoric sedentar. El vine însă cu un
„titlu de noblețe” de cuceritor cu sabia și violența calului față de blândețea
boului și a oii…Același istoric scria: „Ungurii nu de adevăr au nevoie, ci de
mistificarea lui, de un drept istoric care nu li s-a cuvenit niciodată. Ei au
nevoie de propriile viziuni, care depășesc istoria”. Un cărturar ungur budapestanul P. Levandai cu un spirit lucid
și critic va descrie cum au reușit ungurii să devină „flagel pentru Europa” În
anii 898-955-după ce fuseseră puși pe fugă de bulgari în 895, apoi trecuseră
Carpații Păduroși invadând Transilvania sub conducerea lui Arpad 895-896, apoi
învingându-i pe italieni în 899, arzând Bavaria în 900, jefuind pe germanici
între 906-954-ungurii au fost puși în situația de a se întoarce în Panonia,
înainte fiind învinși la Lechfeld- de germanii conduși de Otto cel Mare; pentru
toate acestea subliniază autorul ungur, acest neam de stepă-de unguri
migratori, este în fapt „un neam groaznic, iute la supărare„ care, în „
incursiuni de pradă în Europa a
răspândit pretutindeni numai spaimă și oroare.”…„a fi ungur este o nevroză
colectivă, cusurul principal al lor este că ei pricep lent și judecă pripit”…
Din epoca medievală se amintește
eroul de la Gilău prin evocarea Monumentului de la Gilău al lui Gelu ucis în
luptele de pe Someș „Aici a căzut jertfă în urmă cu 1000 de ani voievodul Gelu(850-901)erou
și martir al luptei de apărare a Transilvaniei împotriva triburilor maghiare”;
răscoala de la Bobâlna în 1514 și barbaria cu care ne-au dezonorat minoritarii
prin Unio Trium Naționum prin care nu li se acorda nici un drept românilor deși
erau majoritari, se poate vedea și acum din nou vor să ne transforme în
„tolerați” ai propriei țări, se urmărește să fim tratați ca cetățeni de rang
inferior în Europa și discriminați în România(a se vedea situația românilor din
județele Mureș, Covasna și Harghita);Mihai Viteazul-cel ce-a unit pentru prima
oară cele trei țărișoare e cunoscut de elevii din Ungaria de astăzi ca un
„aventurier„; răscoala condusă de Horia , Cloșca și Crișan în timpul
căreia nici Viena și nici Roma nu se așteptau
ca atât de dramatic să se confrunte„ cu ultima mare revoltă din Europa-cea a
românilor transilvăneni”-iobagii care nu mai suportau dubla exploatare, cea a
nobilimii maghiare și a Curții Imperiale
vieneze; se cunoaște supliciul înfiorător al tragerii pe roată-un mod de
represiune cum numai domnitorul Brâncoveanul mai suferise(celor patru copii și
domnitorului li s-au tăiat capul;
reprezintă moduri bestiale de a te răzbuna pe cineva-care e om totuși, nici
animalele nu atacă-numai atunci când sunt flămânde!
Epoca modernă este marcată de dualismul
austro-ungar(1867-1918)așa cum scria Academicianul A. D. Xenopol în 1913:
„Regimul maghiar a ajuns o groază…Tratare mai brutală, mai nedreaptă și mai
lipsită de cel mai elementar simțământ de omenie decât aceea pe care ungurii o
impun naționalităților nemaghiare nu s-a întâlnit niciodată în decursul
istoriei…toate celelalte popoare din acest regat trebuie să muncească numai în
folosul nației stăpânitoare…patru milioane de Români sunt reprezentați în camera
de la Budapesta de cel mult 8 sau 10 deputați, pe când Ungurii adevărați, opt
milioane cel mult, împreună cu Evreii sunt reprezentați prin mai multe sute”. Ungurii
nu au stăpânit legal singuri Transilvania nici măcar în cei 51 de ani și câteva
luni de administrare(1867-1918), ci tot sub „ aripa austriacă”. Deci cum a fost
și cum este astăzi relația dintre maghiari și români: ne-au impus ca limbă
oficială limba maghiară-1879-legea Trefort; ne-au furat numele prin maghiarizare-1881-legea
maghiarizării numelor S. Telekeș considera că„ botezul național este mai
important decât cel religios!”, Legile lui Aponyi-un conte despre care
scriitorul rus Lev Tolstoi spunea că în Ungaria acesta nu recunoaște
nemaghiarilor nici măcar calitatea de oameni; au judecat și condamnat pe conducătorii
politici memorandiști 1892-1894 ;ne-au schimbat denumirile localităților-legea
din 1891, ne-au maghiarizat grădinițele 1912, și învățământul primar 1907; ziare
suprimate, ziariști băgați la închisoare, învățătorilor și preoților li s-a
făcut viața cum nu se poate mai mizerabilă, chiar și poetul ungur Adi Endre ia
atitudine scriind: „Am învățat…că este patriotic să înjuri germani, sârbi,
români, slovaci? Așa să fie? Dacă este așa, eu declar solemn că nu sunt
patriot…(Nagyvarodi Naplo, 16 iunie, 1903); sub presiuni la nivel înalt
memorandiștii au fost eliberați, dar mărețele cuvinte rostite de Ioan
Rațiu-președintele P.N.R. în procesul di 1894 de la Cluj vor răzbate peste veacuri:
„Exclusivismul de rasă a declarat război de exterminare limbii și
naționalităților noastre…Nu putem decât să acuzăm în fața lumii civilizate
sistemul asupritor, care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai
scump: legea și limba! De aceea nu mai
suntem aici acuzați, suntem acuzatori!...; „toate nedreptățile suferite de frații noștri(din Transilvania)
au întreținut între țara noastră și Monarhie un element continuu de animozitate
pe care Guvernele Regatului nu au ajuns să-l potolească decât cu prețul unor
mari dificultăți și numeroase sacrificii(Declarația de război a României
adresată la 14 august1916, Austro-Ungariei)”; bravii soldați români intrând pe teritoriul Ungariei au
reușit prin bravul general G. D. Mărdărescu să ocupe Budapesta în august 1919
până în noiembrie1919, în acel moment, unic în
istorie, a avut loc defilarea de onoare a Diviziei I Vânători pe strada
Andrassy în fața comandantului trupelor române din Transilvania- pe când -pe
Palatul Parlamentului din Budapesta se urcaseră doi olteni-soldatul craiovean
Iordan și caporalul mehedințean Bivolaru din Severin care au pus în vârful
Steagului Național al Ungariei opinca valahă, acolo a stat „opinca” timp de
câteva săptămâni ca simbol al demnității naționale a românilor-valahi, adică a
celor forțați de unguri să viețuiască amar de vreme sub insultele de„ opincari”
și „mămăligari”, dar și a jertfei celor 339117 morți, 299000 grav răniți și
116000 de prizonieri sau dispăruți în Primul Război Mondial. Acesta-i adevărul!
Dacă nu cunoaștem istoria cea adevărată, ea ar putea să se repete!
Referitor la epoca contemporană scriitorul
patriot Costel Neacșu pornește de la ideea răstălmăcirii extremiste a
Rezoluției de la Alba Iulia 1 Decembrie 1918 de către extremiștii unguri de
atunci și până azi, astfel minoritatea ungară din România, spre deosebire de
toate celelalte minorități, nu a
recunoscut niciodată în mod explicit, global și oficial Unirea cea Mare, prin
acest act românii din Transilvania s-au conformat întocmai principiului
autodeterminării popoarelor-enunțat de președintele american Wilson, textul
rezoluției de la 1 Decembrie 1918 se găsește în original la Muzeul Național al
Unirii de la Alba Iulia-el a fost citit public de ortodoxul Vasile Goldiș, cele
patru mari puteri europene au monitorizat și încă mai monitorizează problema
minorității maghiare din Transilvania,„ ei s-au făcut garanți ai generozității
românești în acordarea drepturilor și libertăților civile, așa cum Ungaria și
maghiarii din Transilvania nu au dovedit niciodată în istorie față de români”,
din 1918 și până azi nici o minoritate etnică din Europa nu se bucură de atâtea
drepturi pe care le au maghiarii din România, după 1989-maghiarii participă la
guvernare în mod constant, România este singura țară din Europa în care
minoritățile înregistrate oficial independent de numărul membrilor lor, sunt
reprezentate în parlament, la Alba Iulia nu era vorba nicăieri despre acordarea
autonomiei pentru vreo minoritate ci, despre asigurarea „ deplinei libertăți
naționale”-la noi toate libertățile despre care a fost vorba s-au îndeplinit și
se îndeplinesc zi de zi.„ Atunci, de ce se mai plâng maghiarii din ROMÂNIA: se
plâng pentru că vor de fapt ca Transilvania să fie unită cu Ungaria, nicidecum
să trăiască lângă„ românii inferiori”; așa cum scria jurist George Pop de
Băsești-președintele P. N. R. din Transilvania: „Patriotismul maghiar este
Imperialismul unei națiuni obișnuite să domine, să asuprească și să-i
exploateze pe vecinii săi. Acest tip de Herremwolk, acest popor de stăpâni și
cuceritori nu vrea, nici învins, să se adapteze la ordinea morală și politică a
unei Europe noi, el este inaccesibil la ideile de democrație, de libertate și
egalitate între națiuni. Pentru a trăi, el are nevoie de popoare de sclavi care
muncesc și suferă ca el să comande și să se bucure. El n-a știut să vadă în
acest război sfârșitul imperialismului și începutul unei ere de libertate pentru națiunile mari și
mici!”-si aceste aspecte ale unei
ideologii și ale unor minorități le sesiza de mult timp „bătrânul nației” de la
Băsești -Maramureș.
În legătură cu
tratatul de la Trianon, intrat în vigoare la 4 iunie 1920, nu a fost semnat
între Ungaria și țările vecine ei, cum cred unii neavizați, ci, a fost un acord
internațional semnat între Ungaria și restul lumii, deci , Ungaria nu ar avea
teoretic o problemă neapărat deschisă cu România, ci cu 22 de state din care 10 europene și 12
extraeuropene în numele cărora au semnat documentul cu personalități
importante, 36 de plenipotențiari reprezentând superputeri precum S.U.A., Japonia,
China, Franța, Anglia, Italia etc-toți aceștia și-au pus semnătura nu doar pe
un act-plăsmuit peste noapte cum s-a făcut de fapt la Viena în 1940, s-a semnat
acest acord după doi ani de consfătuiri, tratative, analize de date
oficiale-prin care se recunoștea oficial unirea Transilvaniei cu România și la
care guvernul Ungariei s-a angajat prin semnături să fie parte,
tratatul de la Trianon nu a desființat nici un stat, ”ci a dat Ungariei
posibilitatea să devină un stat național suveran și independent desprins de
Austria, cu capitala la Budapesta, acest nou stat nu exista înainte de 1914 și,
dacă se plânge că la Trianon i s-a luat două treimi din teritoriu-trebuie să
afle că i s-a luat exact ceea ce nu era al lui și, astfel, au fost eliberate numai acele popoare pe care
Ungaria le-a călcat în istorie”; Ungaria nu și-a respectat niciodată angajamentele luate la Trianon-având mereu o
atitudine refractară și ducând o campanie revizionistă; acest tratat a fost semnat din partea
României de o eminentă personalitate N. Titulescu și de ministrul de stat de
atunci I. Cantacuzino. Tot din perioada contemporană face parte „barbaria
hortystă în Transilvania-tragismul anului 1940 când s-a deschis focul asupra
românilor pașnici, când armată ungară în complicitate cu minoritatea maghiară
au pus în practică ocupația cu administrație militară și civilă-„
stăpânii” Transilvaniei ocupate au dat dovadă de o intoleranță care nu are
nimic în comun cu civilizația secolului XX! Românii au fost supuși unui regim
diabolic de exterminare, fiind crunt terorizați prin expulzări, dislocări de
populație, maltratări, bătăi, schingiuiri, crime, jafuri, rechiziții,
asasinate. De asemenea, peste 150000 de evrei au fost deportați de
administrația ungară din Transilvania în lagărele de exterminare naziste, ulterior
aruncându-se responsabilitatea asupra românilor…(relatarea va continua).
PROF. OLIMPIA
MUREȘAN, L.S.R. filiala Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu