Nu, nu vă e teamă! Dar asta nu pentru că aţi fi cine ştie ce curajoşi! Vai de capul vostru de laşi cocârjaţi! Vi s-ar înmuia pantalonii sub voi şi aţi puţi ca latrinele publice dacă aţi şti că vă aşteaptă o judecată de apoi. Judecata cea dreaptă! Dar vouă nu vă e teamă pentru că nu credeţi în judecata de apoi! Nu credeţi în nimic. Nu aveţi Dumnezeu! Nu aveţi ceva sfânt! De-asta v-au şi ales să le faceţi treburile murdare. Pentru că sunteţi ca nişte vulturi asasini care acţionează la comandă.
Parcă văd cazul Remeş la indigo. Tot o lucrătură de mafioti pe care au botezat-o” flagrant”, tot în ajun de campanie electorală, tot din partidul aflat in dizgraţia sistemului, tot cu mare tamtam propagandistic în presă, tot cu un demnitar din Baia Mare subiect de pripon (de parcă acolo, la Baia Mare, unde l-au belit după aceeaşi reţetă şi pe primarul Chiricheş, e concentrată rezerva de unelte ticăloase a aşa zisei justiţii independente din România).
Cum s-a terminat cazul Remeş? Cu distrugerea unor vieţi, cu asasinarea unui nevinovat!
La fel se încearcă şi acum.
Ce flagrant? Ala e flagrant? Îţi lasă cineva la secretariat o pungă de plastic şi năvălesc procurorii!!!???
Asta -i tot ce puteţi să dovediţi? Asta-i profesioalismul vostru de talhari?
În referatul DNA se extrag dintr-o aşa zisă discuţie nişte exclamaţii ale Sorinei Pintea gen „super tare” fără a se prezenta măcar o linie de dialog din care să rezulte că „super tare” se referă la ce susţin procurorii că s-ar referi. Poate că interlocutorul i-a spus: „doamna director, în Baia Mare nu avem niciun caz de coronavirus”, la care doamna Pintea a răspuns „super tare”! Nu s-ar putea să fie şi aşa?
De ce i-aş crede pe mincinoşii ăştia, pe plastografii ăştia dovediţi în atâtea rânduri, când în mâna lor sunt toate înregistrările orginale şi, dac-ar fi precum pretind ei, le-ar fi dat pe surse de 100 de ori până acum. Doar ştim din multe alte cazuri cum procedează DNA-ul când are interes.
Chiar şi încercarea de implicare a băiatului doamnei Pintea în toată această încropeală cusută cu aţă albă demonstrează că asistăm la o înscenare făcută de nişte golani plini de ei, care se cred mari combinatori, gen.
Este mai mult decât evident că s-a pus la cale o înscenare.
Crede cineva că acel denunţător a avut procese de conştiinţă şi a vrut să se întâlnească cu fiul doamnei Pintea pentru a se scuza, pentru a încerca să-l ajute cu ceva pe acesta sau pe mama lui?
Crede cineva că acel denunţător s-a întâlnit cu fiul inculpatei din proprie iniţiativă şi nu pus chiar de procurori? Cu cabluri şi microfoane pe el? Dacă sunt cititori ai acestor rânduri care gândesc astfel le spun că s-au rătăcit pe-aici şi că ar fi bine să ne lase.
Toată manevra, cu implicarea senatorului Pop pe post de catalizator, era menită să-l înregistreze pe domnul Pintea junior discutand cu denunţătorul şi apoi, eventual, cu nişte replici din acest dialog scoase din context, se se susţină că familia inculpatei a încercat să-l mituiască pe denunţător, sau alte minuni din acelaşi registru autoacuzator.
Noroc că băiatul doamnei Pintea a acţionat inteligent şi a făcut el publică, înaintea procurorilor, toată lucrătura. Şi nu oricum, ci documentat, filmat, datat, cronometrat.
Se vor trezi acum nişte „ tembeli integri” să-mi spună că, iată, orice-ar fi făcut abuziv procurorii, judecătorii au decis, totuşi, arestarea doamnei Pintea pentru 30 de zile. Deci e ceva acolo! Le voi răspunde direct astfel: nu cred că sunteţi chiar atât de idioţi incât să afirmaţi asta din prostie şi nu din ticăloşie. Căci e mai mult decât evident un lucru care s-a mai dovedit odată, dacă mai era nevoie, şi in cazul doctorului Beuran: culoarele din justiţie, recunoscute mai demult de generalul SRI Dumbravă, încă există! IATĂ-LE!!! Judecătorii lu’ peşte. Conservele din arhiva SIPA!
Ni se tot spune să avem încredere în justiţie. Să avem încredere în instituţii. Să avem încredere în statul de drept.
Dar ştiţi de ce ni se repetă placa asta cu atâta insistenţă? Pentru că ei, cei care vor să ne hipnotizeze în masă cu minciunile lor sfruntate, ştiu că lumea să trezeşte după fiecare astfel de nemernicie şi că nu-i mai crede nici dracu’, oricâte baloane de săpun i-ar flutura în faţa ochilor pe post de globuri de cristal.
Păi pe cine să crezi? Pe Iohannis care afirmă obsesiv şi cu accente stranii că el respectă Constituţia, în vreme ce, de fapt, o calcă în picioare zi de zi, cu frenezie? Pe cine să crezi? Pe Câţu care recunoaşte cu gura lui că a acceptat măsuri ale USR care nu erau in interesul populaţiei şi apoi o dă la întors acuzându-ne pe noi că suntem tâmpiţi, că nu am inţeles corect ce a vrut el să spună?
Singurul, din structura puterii, in care populaţia incă mai are încredere este doctoral Arafat. Era şi el pus pe făraş, imediat după Beuran, dar l-a salvat (si ne-a salvat) coronavirusul. Iar acum vedem cum se afişează cu el, cum defilează în trena credibilităţii lui, exact aceia care îl doreau cel mai mult eliminat: ministrul sănătăţii, ministrul de interne şi toţi habarniştii unşi de Iohannis şi Orban pe post de mari administrator de ţară.
În ultimele luni DNA s-a întors în forţă printre noi, virusat de aceleaşi vechi năravuri demonstrate pe vremea Laurei Kovesi. Poliţie politică, anchete lamentabile, impunitatea magistraţilor care fac abuzuri în beneficiul puterii etc.
Eu am o explicaţie pentru toată această recrudescenţă: prestaţia dezolantă a noului ambasador al SUA la Bucureşti domnul Adrian Zuckerman. Domnia sa, în care ne pusesem atâtea speranţe că îl va reprezenta cu onestitate pe preşedintele republican Trump, că va înfiera abuzurile anterioare din justiţia română (incurajate pe vremea predecesorului său democrat) şi că va pleda pentru o Românie corectă şi legalistă este, până acum, o mare dezamăgire.
Etern dezamăgitoarea Americă!
Dar, despre asta, poate, într-un articol viitor.
Sursa: Contele de Saint Germain
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu