Stimați prieteni,
Prin
ce am scris eu nu mă descurajez nici o secundă deoarece doar de anul
trecut și până acum (nu spun zecile de reviste din anii trecuți) am fost
publicat în 14 reviste din mai multe județe ale țării Aici amintesc doar pe
prestigioasele reviste ”Familia” din Oradea ,”Meridianul Cultural Românesc” din
Vaslui,”Caligraf” din Alexandria,”Plumb” din Bacău,”Boem@” din Galați,”Mărturii
culturale” din Satu Mare,”Arte” din Caraș-Severin ”Nord Literar” din Baia Mare.
și în câte altele din mai multe județe fără să dau la nimeni nici măcar prețul
unui ziar,dar stați,stați stimați prieteni că una dintre cele mai prestigioase
reviste din țară în care au publicat mari clasici și de asemenea scriitori
contemporani vestiți pe plan național mi-a transmis prin email că publică din
creațiile mele în următorul număr.Sigur că această vestită revistă nu este menționată
mai sus și de asemenea încă 7 reviste prestigioase mi-au confirmat prin email
că publică poezii din creația mea în numerele lor viitoare.Însă nu vă alarmați
stimați prieteni că eu nu am cunoștințele voastre să pot participa la un
concurs de poezie...la care dumneavoastră unii vă veți lăuda că ați luat un
premiu sau o diplomă însă vă spun că doar prin aceste ”poptiroașe” pardon
!diplome,unele primite doar prin relații fără un har anume,nimeni nu vă publică
în prestigioasele reviste cu profil literar care se respectă din afara
județului nostru.
Postez mai jos unele dintre sutele de poezii care mi-au fost
publicate în diferite reviste din mai multe județe ale țării
REGINA MEA
Cum Iisus Hristos strigând către Lazăr care a înviat,
în inima mea-noul cimitir de cuvinte
a intrat muza strigând:
”Poezie,vino afară!”
Acum scriu parcă inima grăbită
cronometrează cu pulsul ei
Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos
Mă opresc brusc din scris…
Gramatica dă muzei onorul în inima mea…
Scriu iar parcă duc muza cu o ricșă de cuvinte
în castelul ei de inspirații.
Văd gramatica destinului ca pe o festivitate completă
cu verbe postate pe toate planurile
Acum scriu parcă ridic muza prin toate aceste verbe
pe un tron de cuvinte de aur,lângă care
medici,juriști,clerici și economiști
așteaptă un verdict.
Simțindu-mă diferit față de aceștia
încerc să ies din plan
ca un substantiv neobișnuit exclus din gramatică
și pus pe lista de rezervă a acesteia
în așteptarea unei eventuale minuni,
nu înainte de a face în fața muzei
o reverență din creion:
”Regina mea…!”
Muza m-a abordat astfel:
”Tu ești mesagerul meu!
Aceștia toți au fost chemați aici pentru
profesia care o au!
Prin faptul că m-ai ridicat unde îmi este locul,
vei avea întotdeauna pentru cine veni aici
și pentru cine ieși în lume!
ȘCOALA VIEȚII
Ți-a fost minoră și căința că
n-ai ținut prin refugii
sanctuarele cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos
nici când ne-au separat stihiile...
Acum este de probă sau temporară iertarea
că dintre toate instinctele
doar cel necontrolat
îți dă impuls să-l urmezi pe Mântuitor
Nu dispera controlează-ți instinctul
Acesta este atuul tău…
Controlează-l ca pe un examen
care se desfășoară
În funcție de fenomenele meteorologice extreme
Adică :pe lângă că trebuie să treci
prin ce a trecut Noe
Te vei confrunta cu situații fără precedent:
Trebuie să treci prin ce n-a trecut nimeni
Nu te descuraja
E doar o perioadă de pregătire
Nu concurezi cu nimeni
Exersezi de unul singur
În cazuri extreme
ca oricărui ucenic
îți vine în ajutor profesorul
Gen:
Colaborarea dintre Dumnezeu și Noe
La finele școlii
să nu te ”împănezi” că vei deveni un rival de temut
chiar și pentru Noe
sau să speri că-i vei putea lua locul
spre a te ridica mai presus ca el
Când Dumnezeu a cuvântat:
”Cum să pot zbura mai presus de ceva anume,
fără aripa-mi pereche fericirea,
că doar împreună cu aceasta pot forma zborul suprem…”
COPILAȘUL REGĂSIT
Cade o ninsoare ca un lucru făcut de probă
precum experimentele în laborator
de parcă astfel Dumnezeu își măsoară puterea
în ritmul cel mai grăbit posibil
în regim de experiment astronomic
Astfel pământul a devenit
un laborator de proporții nemăsurate
în care fiecare om este un Yeti(om al zăpezilor)
mai mult sau mai puțin evoluat.
Ninsoarea căzând prea abundentă și imprecisă
peste omenire
semnifică fără noimă,fără rând
o istorică nereușită migrare,
o imposibilă iubire
și o pedeapsă fără acoperire...
Și fuga acelui copilaș către nu se știe cine
semnifică drumul îndurărilor plin cu refugiați,
canonul istoriei zăpezilor veșnice...
Copilașul a căzut o dată în zăpadă...
Apoi încă o dată și iar a treia oară
precum pe Golgota înghețată sub crucea de zăpezi veșnice,
strigând:”Mamă,nu-s prea multe jucăriile care
mi le-ai lăsat
dar sunt toate de zăpadă...!”
Iar zăpada cădea prea abundentă ca o bizară fantezie
vrând a se situa prin asta la rang de paradă
dar e o mascaradă
cum că nu se pot face oameni în toată firea
doar din zăpadă.
Când se credea despre copilaș
că saltă prin zăpadă de bucurie
și că e de cineva supravegheat sau așteptat
cumplit striga după cineva și se căznea
să nu-și dea tribut zăpezilor,inocența...
Atunci prin instinctul matern și antic
al omului modern neîmplinit
care amână ceasul judecății,
copilașul e luat în brațe de bunica lui...
”Dragul meu ești teafăr?”
Copilașul lăcrimând puțin,a spus:
”Nu-ș prea multe jucăriile pe care mi le-a lăsat mama,
dar sunt toate de zăpadă...”
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA 2
(seism)
Pământul își descarcă prin vibrații nebunia
orgoliul și fantezia
ca o răzbunare
pentru cei ce n-au îngropat ca punct de reper,
eroii în sanctuare,
cutremurând până și altarele,
dând peste cap binecuvântările,
dezlegările de orice fel,
canoanele și complimentele,
amestecând ritualurile cu viciile,
datinile cu fanteziile,
serenadele cu bocetele,
făcându-ne să ne întrebăm dacă este eficientă fuga
și ruga,
când este implementată afirmația:
”Dinte pentru dinte”
Cu toate acestea,nu-l vor lua pe Dumnezeu minunile înainte
Tatăl Ceresc nu săvârșește minuni din indulgență,
nici nu va salva nimic de fală
sau din alte percepții nemotivate,
în locul meu.
Cu instinctul antic al omului modern neîmplinit
ce amână ceasul judecății,
încerc să salvez ce se poate,
cu brațele zămislite din căința cuplului de lideri
care i-a înrobit pe tineri...
Și mă reped spre vietatea mea de companie
încă vie,
o înaripată fermecată
care nu pasăre ce cântă părea
ci un interzis colindător
cu dor...
Cum mima un ton dat ca de un vestit dirijor,
zburătoarea părea că nu vrea să cânte în mod păsăresc
ci să colinde într-un fel distinct,liber,
omenesc...
După ce și-a dat drumul la glas
într-un dumnezeiesc și unic stil
m-am convins că atunci am ascultat pentru ultima dată
o colindă în regim de tril...
Of,pământule,căiește-te să știm ce binecuvântăm !
Of,pământule,căiește-te să nu te îngânăm
ca păsările care se întrec una pe alta ,zburând,
migrând...
SINGURA AMINTIRE NEARSĂ A SOARELUI
1
Iar se prefigurează o secetă cumplită
şi Proorocul Ilie nu-i de găsit
S-a întrebat de el şi pe la
Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
însă nimic…
„Cum aşa?” se adresă regele meteorologilor
„Singura amintire nearsă a soarelui –
acest mare prooroc de care au ascultat
în adevăratul sens al cuvântului toate fenomenele cereşti
nu figurează în rândul meteorologilor?
Dacă Ilie s-ar crede unul dintre voi, ar fi vai de lume!”
2
Proorocul Ilie străbătând câmpia pustiită de secetă,
dar de această dată ca turist
şi scriindu-şi memoriile,
se văzu oprit, dar nu din cauza arşiţei,
ci de intensitatea muzei
„Incredibil – tresări regele –
Ilie străbate câmpia fără statut oficial!
Văd doar perspectiva de a-l convinge
să-şi schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-şi scrie nepreţuitele-i memorii!
Proorocul va accepta să întoarcă vremurile în favoarea
noastră
dacă îi vom aranja să facă schimb de experienţă cu
Shakespeare, Eminescu, Heine, Esenin…!”
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA
Arde în mine
arhiva de rugăciuni nerostite
Scriu parcă
mă debarasez de materiale inflamabile
Scriu parcă
mă dezbrac de haine cuprinse de foc.
Prin cuvintele de foc
sau prin focul de cuvinte
inima este mai mult decât un pompier.
N-au stins
nici nu sting pompierii cu apă
câte cuvinte a stins
şi stinge inima cu sânge...
Toate cuvintele ard!
Cum să mai scriu astfel...?
Văd gramatica destinului
ca pe un foc cu ardere completă
Prin arderea completă a cuvintelor
nu mi-a rămas cenuşă,
nu mi-a rămas fum.
Cum să mai scriu la modul elementar.
Arde în mine
arhiva de rugăciuni nerostite.
Sunt ca un preot lipsit de cuvinte
care săvârşeşte slujba prin semne
CONCURSUL IADULUI
Încercând să fac o scriere nu doar pe măsura credincioşilor
ci şi a ateilor,
muza mea mai anostă ca oricând
m-a abordat astfel:
„Prin asta unde vrei să ajungi,
în rai sau în iad”
I-am răspuns că în rai nu-i cazul,
cum că e de prisos a încadra doar în ultimă instanţă
fericirea în poezie…”
„Bine, fie !” îmi semnalează muza ca un ghid sau impiegat .
Mi se impune să călătoresc (în concurs) prin iad pe un drum
cu restricție de viteză și greutate.
Adică, pe jos și cu greutate mai mică de cum îmi pot
închipui,
de parcă măsor cu pasul Istoria,și Geografia
concret spus: tot ce a fost
și este în lume sub dimensiunea cea mai vastă-sărăcia…
Cică așa cere concursul
și să nu par suspect
deoarece prin orice poți deveni suspect
mai puțin prin sărăcie
şi că aşa trebuie să întrec melcul:
nu în mişcare ci la răbdare…
-Gata, urcă pe cântar, îmi spune ghidul !
Urc pentru a fi cântărit…
-Ești prea greu! Conform regulamentului concursului
nu-ți este îngăduit să călătorești cu această greutate !
Dar dacă vei slăbi câteva kilograme prin ce metodă vrei,
fie prin efort fizic, regim sau post,
ți se va da totuşi un bagaj … cât de mic…!”
În timpul călătoriei prin căldura extremă și post,
slăbesc într-atât încât mi se permite
să iau ceva la mână nu înainte de a fi întrebat
ce profesie, hoby sau pasiune am.
Spun că pe lângă altele sunt poet și astfel
mi se dau câteva coli de hârtie și un pix…
Încep a scrie parcă mă debarasez de materiale inflamabile
Scriu parcă mă dezbrac de haine cuprinse de foc
Prin cuvintele de foc sau prin focul de cuvinte,
inima îmi este mai mult decât un pompier.
N-au stins pompierii într-un ritm mai alert cu apă
câte cuvinte a stins și stinge inima cu sânge…
Mi se dă apă !Multă apă,să pot transpira …
Ca acest fenomen să se numească transpirație nu foc…
Nu trebuie să am transpirație de foc …!
Scriu parcă transpir …
Transpir parcă scriu…
Exist ca un subiect ușor inflamabil înconjurat de foc,
exclus din gramatică
din criza de verbe și pus pe lista de rezervă a acesteia
în așteptarea unei eventuale minuni...
Și totuși scriu că nu-mi este teamă că-l vor lua pe Dumnezeu
minunile înainte
în acest sens...
Tatăl Ceresc nu săvârșește minuni din indulgență...
Dumnezeu nu se ocupă de fleacuri,nici nu v-a scrie nimic în
locul meu...
De aceea am speranța că voi trăi cât mai am ceva de scris...
Scriu cu transpiraţie să nu mi se impună (ca păcăleală)
să folosesc altceva în acest sens…
Să nu ia foc cuvântul…
Consum doar apă …
Poți părea suspect și depunctat consumând orice produs,
mai puțin când bei apă…
Parcurgând în asemenea condiții iadul la pas,pe jos
și introducând cu lux de amănunte durerea în poezie
nu știam că mai poate lipsi ceva pentru ca acestă
prestație să poată fi apreciată pe măsura așteptărilor
până l-am văzut pe Dumnezeu cum se miră de mine...
De ce se miră...?
Întreb astfel deoarece nici nu știu cu cine am concurat...!
Poate am concurat de unul singur...
Nu mi se spune nimic în acest sens...
Ar fi de prisos să mi se dea un alt fel de distincție
după mirarea respectivă cum ar fi ”Premiul iadului”
PROGNOZĂ
Ninge haotic de parcă natura este
amanta unui singur anotimp,
dezgolită de iubire dorind
să-și acopere părțile intime
cu ce are mai repede la îndemână
fie și cu zăpadă...
Ninsoarea căzând prea abundentă
ca o bizară fantezie
vrând parcă a se situa prin asta
la rang de paradă...
Dar e o mascaradă
cum că nu se pot face
oameni în toată firea
doar din zăpadă...
Iarna își propagă ninsoarea
ca hibrid de datini și vicii
și drept amalgam de ritualuri și fantezii
dând peste cap complimentele
rugăciunile,canoanele și instinctele..
.În fața acestui fenomen înșelător
ca tinerețea florilor
și Tatăl Ceresc poartă o teamă:
de a nu-l lua minunile înainte...
Of,iarnă,căiește-te să știm ce stimăm !
Of,iarnă,căiește-te să nu te îngânăm
ca păsările care se întrec una pe alta,migrând !
CĂDEREA UNEI FRUNZE
Ce pot scrie să nu par suspect
Să nu se pară că doar imit ceva,că plagiez,
ori că am ceva cu cineva !
Da am găsit subiectul :
Căderea unei frunze
sau zborul pufului de păpădie
care s-a desprins de lângă mine în văzduh
fără aripi,
fără intermediari,
fără complimente...
Fără aceste elemente
chiar și în cădere voi părea inferior
și față de frunze...
”Vezi cum te exprimi, îmi murmură muza,
Să nu pari că doar îngâni în poezie căderea frunzei,
astfel vei fi considerat un simplu actor..”
Am găsit procedura !
Nu prin creion sau prin alte instrumente de scris
nici prin viu grai deoarece acestea pot părea elemente
suspecte cu care se pot copia sau imita orice mișcare
sau sunete neprevăzute
Iau însăși frunza !
O ridic la înălțimea unui copac obișnuit
Nu mai sus nici mai jos ca astfel să se creadă că execut
mișcări suspecte
ci astfel,frunza să aibă timp să cadă în voia ei...
De la înălțimea respectivă las frunza să cadă...
Ea coboară spre pământ ...
La un timp îmi întind mâinile sub ea
Aceasta îmi cade în palmă...
Astfel i-am dat frunzei ocazia să cadă cum a vrut ea.
Chiar în palma mea...
Nimic suspect...
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA
S-a constituit un certificat medical a Limbii române
Virusul care a dus la scăderea fără precedent
a imunităţii verbelor,
a impus si retragerea din uz
a unor substantive şi atribute
rămânând a fi expuse spre o largă circulaţie
doar suspinele:a,e,i,o,u,ă
dar şi acestea fiind luate ca datorii fără acoperire,
prin care gura mea părea un spital de cuvinte...
S-a constatat că suspinele sunt imune la acest virus
însă nu se poate şti exact care este suspin curat
deoarece iubirea este în unele cazuri înşelătoare
sau reprodusă de unii sub formă de simulare...
S-a mai constatat că şi bocetele sunt imune la acest flagel
însă nu se poate şti care este bocet curat
deoarece numai pentru cel numit oficial bocitor
este obligatoriu plânsul
şi actorilor care simulându-l prin nostimul lor mod
produc hohote de râs spectatorilor...
Cele o sută de substantive şi verbe
detaşate în posturile de supraveghere a gramaticii
greu pot suplini virgula dispărută ce a separat pe om de
Dumnezeu...
În locul semnelor de punctuaţie
Gramatica are cearcăne şi riduri...
FENOMEN BIZAR
Fără atribuții viabile și fără complimente
ca la un examen de corigență ratat
vântul troienind zăpezile,
tot mutându-le dintr-un loc în altul
ca un școlar nepregătit,bilele abacului,
la întâmplare,
una la stânga ,
două la dreapta,
neștiind nici în acest fel să socotească...
Acum vântul s-a oprit
din necunoștință de cauză
de parcă
momentan a uitat cum să spulbere zăpada...
Dar cum s-o spulbere...?
Fulg cu fulg...?
De unde atâta timp pentru
un fenomen bizar ca acesta
în capul primăverii ...?
La kilogram...?
Cu ce matematică știe ,
e în plopul acela troienit prin pornirile sale
sarcastice....!
La ochi...?
Nici vorbă,dacă în goana sa haotică
dă orbește în toate zidurile...?
Să ia zăpada la grămadă...?
Da așa poate...!
Ca hoții...!
Chiar mai rău,ca tâlharii,
suflându-ți chiar și pălăria de pe cap...!
Vântul s-a pornit iar pe străzi bezmetic
ca un uituc
nu-și aduce probabil aminte
prin ce cotloane și-a troienit zăpezile...
Acum spulberând o grămadă mare de zăpadă
pe toate străzile
nu știe,nici nu vede unde să o ducă....
Sau consideră că o va putea reașeza
fulg cu fulg,
în locul unde a căzut din cer...
În acest sens
vântul nu poate promova
acest examen de corigență
nici prin indulgență
cu toate că e considerat amnezic
și în rândul celor cu deficiențe de vedere...
EXTREMA MIRARE
Probabil exist fiindcă
Dumnezeu îmi apreciază mirarea
Prin faptul că m-am mirat pe locurile
sau pe felurile în care
și-ar putea face apariția în fața mea Tatăl Ceresc
nu mi-am folosit niciodată ochii,ci gândurile
Nu ajung toți ochii lumii pentru a realiza
o mirare deplină în adevăratul sens al cuvântului
legat de Slava lui Dumnezeu.
Legat de Tatăl Ceresc,cu ce mă pot mira în același timp
a tot și la toate ,dacă nu cu gândurile...
Pe Dumnezeu nu mă voi putea mira niciodată fiindcă
tot ce dorește el să se realizeze
este un lucru firesc...
Pe faptul că Dumnezeu vrea prin absurd
să vină la mine în chip de lup sau de altă creatură,
n-am de ce să mă mir ,fiindcă
acest aspect ar fi pentru Tatăl Ceresc ceva firesc...
Dumnezeu poate într-un fel sau altul să mă sperie,
prin diferite fenomene cerești
sau de altă natură
dar prin asta nu mă poate face
să mă mir pe el deoarece
a te mira pe Tatăl Ceresc fără temei
fără noimă ,fără rând
nu-i un fenomen firesc...
VASILE DAN MARCHIȘ
Rusine sa le fie celor care promoveaza astfel de caractere! V-as ruga sa cititi si asta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu