(Vecinului Petrică-30 august, 2020)
Auzi
clopotele
din
turla bisericii
dușman
nevăzut
Covid 19.
Cine-o
fi murit
oare?
să
spun că mă doare!
mă
doare…
că
nu știu de unde
de
când și de ce
s-a
schimbat lumea?
om
cu om nu se vede,
văr
cu văr nu se-ncrede
mamă
și tată ținuți
la
distanță!
vai
și amar de așa
viață!
Telefoanele însă
sună
de zor
dacă
ne e dor
-Ce
mai faci?
-Cum
trece timpul?
-Ia,
mai stau
sub
Pomul Vieții
pe
Banca Tăcerii
visând…
Danga,
danga
lovește
timpanul
bătut
de soartă
e
mortul, sărmanul!
Se-aude
un sunet
prelung,
tipicar
să
știm că în viață
suntem
pe tipar!
O,
Doamne,
mai
lasă-mi o zi
să-i
văd cum cresc
ai
noștri copii!
Să
știu că au și ei
în
viață un dor
și
că n-au uitat
de
țara lor!
Viața
mea e
un
capăt de val
un
colt de stâncă
biroul
oval?
Nu
am puterea
altceva
să zic
decât
o mare speranță
sau
poate nimic!/?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu