Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) în Cazul ”Ferma Băneasa” s-a lăsat cu mult deranj. Pe lângă dispariția unor condamnați imediat după pronunțarea sentinței definitive și punerea lor în urmărire națională și internațională, a apărut problema condamnării unui avocat (avocatul Robert Roșu) și cât de valabil mai e în România autoritatea lucrului judecat.
Sunt foarte mulți avocați care au luat poziție față de condamnarea unui avocat doar pentru că a și-a făcut meseria de avocat. Uniunea Națională a Barourilor, Baroul București și nu numai au dat declarații de solidaritate cu avocat și și-au exprimat poziția față de precedent.
O poziție dură a fost exprimată de europarlamentarul Cristian Terheș care susține nici mai mult nici mai puțin că prin decizia ÎCCJ se demonstrează fără de tăgadă că România nu are o putere judecătorească:
”Cazul „Ferma Baneasa”, in care au fost condamnati si jurnalistul Dan Andronic si avocatul Robert Rosu, demonstreaza inca odata stalinizarea justitiei si faptul ca Romania nu are, in fapt, putere judecatoreasca. Prin precedentul creat in acest dosar, din stat de drept, Romania a devenit stat al junglei.
Acuzatiile DNA din acest dosar pornesc de la faptul ca Paul Lambrino, Remus Truica, avocatul Robert Rosu si altii au facut demersuri pentru punerea in executare a doua hotarari judecatoresti definitive si irevocabile care in opinia DNA sunt „abuzive” si „nelegale”, pe aceasta premiza construindu-si DNA acuzatiile de abuz in serviciu.
Repet, pentru a fi clar: doua hotarari judecatoresti DEFINITIVE si IREVOCABILE, adica care au trecut prin trei instante (fond, apel si recurs), in opinia DNA sunt nelegale, prin urmare cei care au facut demersuri pentru a le pune in executare au incalcat legea si trebuie sa mearga la puscarie.
In justificarea argumentului ca aceste hotarari definitive si irevocabile sunt nelegale, DNA i-a audiat ca martori pe judecatorii Adrian Cojocaru si Marius Cristian Ispas care au pronuntat aceste hotarari in prima instanta in 2003 si 2005, acestia declarand la DNA in 2016 si la Curtea de Apel Brasov in 2018, dupa peste 13 ani, ca hotararile respective pe care le-au pronuntat au fost gresite.
Nu doar rationamentul DNA, dar atitudinea acestor judecatori ce-si reneaga propriile hotarari, arunca in aer tot ceea ce inseamna putere judecatoreasca, independenta justitiei si principiul securitatii juridice, ce are la baza principiul autoritatii de lucru judecat.
Voi prezenta extrase din depozitiile ca martori ai acestor judecatori si din argumentele DNA pentru a vedea aberatiile sustinerilor din dosar si presiunile pe care DNA le facea asupra judecatorilor, pentru a le confirma acuzatiile.
Prin precedentul creat de aceasta cauza, in acest moment in Romania nu mai exista nici o securitate juridica, orice hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila ce stabileste un drept unei parti putand fi oricand, chiar si peste zeci de ani, „renegata” de judecatorul care a dat-o, iar cei care isi cer drepturile in baza ei risca sa fie acuzati de abuz in serviciu si grup infractional organizat, fiind pasibili de puscarie.
In acest moment România nu mai are justitie si a intrat efectiv in dictatura, devenind o obligatie civica pentru fiecare sa facem absolut tot ceea ce tine de noi pentru restabilirea democratiei.
Indiferent de cum isi va motiva ICCJ hotararea de condamnare, ce voi prezenta mai jos sunt acte si fapte DEJA consumate in administrarea acestei cauze, ce dovedesc abuzul si incalcarea regulilor minimale ale statului de drept.
Sursa: NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu