IN MEMORIAM – VALER POPEAN

 

NE MOR POEȚII

(autor Nelu DANCI, Plopiș-Maramureș)

 

Ne mor poeții cei mai buni,

Cu această, mare pandemie,

Parcă nu mai suntem imuni,

E boală gravă, oricine știe.

 

A trecut la cele Sfinte,

Și un poet, acum vă spun,

Și din Ceruri ne transmite,

Să avem un an mai bun.

 

Valer Popean, poet vestit,

Falnic ca bradul de munte,

Cu care m-am împrietenit,

Și m-a îndemnat la multe,

 

Adică, să scriu poezie,

Cum am făcut până acum,

Ca prietenii să mă știe,

Căci îmi croiesc un nou drum.

 

Eu, acuma, cu regrete,

Îi urmez cu drag povața,

Știu că el acum mă vede,

Și scriu că, mi-e dragă viața.

 

DUMNEZEU SĂ TE IERTE, PRIETEN BUN!

 

Am avut bucuria să îl cunosc în cadrul Taberei literare desfășurată anul trecut, (2020), la Săcele-Brașov, organizator poeta Florentina DANU. Aici s-a lansat cartea Antologie de poezie – Zbor spre desfrunzite stele și a fost și premierea la Campionatul International de Poezie – avându-l pe Trandafir Sîmpetru – președinte.. Am legat repede prietenie, poetul Valer Popean, fie iertat, fiind un om foarte prietenos. Am vorbit despre vrute și nevrute, fără să ne putem da seama ce se va întâmpla câteva săptămâni mai târziu. Nici acuma nu îmi vine să cred că este adevărat. M-a încurajat să scriu. Mi-a văzut emoția și mereu m-a încurajat. Am făcut schimb de cărți, așa cum am făcut cu aproape toți cei acre au fost prezenți în cadrul acestei tabere.

L-a întoarcere am călătorit împreună, până la Târgu Mureș. Aici, drumurile noastre s-au despărțit… din păcate, văd, pentru totdeauna. Noi, veneam spre Cluj-Napoca și de-acolo spre Baia Mare, iar el lua autobusul din Târgu Mureș, spre Târnăveni. A fost ultima strângere de mână. Ne-am urat spor în toate, cu promisiunea că ne vom vedea fie la Baia Mare, fie la Cluj, fie în alte tabere, dacă Dumnezeu va hotărî. Uite, că n-a fost să fie!

Desigur, ne vom revedea, cândva… într-un apus de lume, dar până atunci rămânem, se pare, cu amintirile… Ăsta este rostul nostru pe acest pământ. Venim! Suntem călători! Apoi ne ducem spre stele… faptele rămân… așa cum rămân și amintirile vieții. Cu regret că ai plecat mult prea devreme, abia pot rosti…

DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE!

 

Poet popular Nelu DANCI

10 ianuarie 2021, Plopiș- Maramureș

 

STAU LA GEAM

(autor poet popular Nelu DANCI)

 

Stau la geam, privesc pădurea,

Cum e albă și frumoasă,

Așa ninsă cum este ea,

Parcă este o mireasă.

 

Și muntele tot așa,

De zăpadă acoperit,

Unde se poate schia,

De cumva ești pregătit.

 

Tinerii merg ca să vadă,

Frumusețea de pe deal,

Cum se merge prin zăpadă,

Fără sanie sau cal.

 

Se distrează prin zăpadă,

Mai mare dragul de ei,

Multă lume se întreabă,

Oare noi, eram ca ei?

 

Tineri eram și noi odată,

Nu era spațiu amenajat,

Dar ne distram prin zăpadă,

Un lucru greu de uitat.

 

Tinerețea ni s-a dus,

Stăm la geam, cu drag privim,

Nu mergem pe deal în sus,

Că deja... îmbătrânim.

(8 ianuarie 2021, Plopiș-Maramureș)

 

 

AZI E ZI DE SĂRBĂTOARE - catren

(autor Nelu DANCI – poet popular)

 

Azi e zi de sărbătoare, 

Eu vă cânt la fiecare,

Care mă felicitați, 

De Sfântul Ioan, dragi fărtați…

(7 ianuarie 2021, Plopiș-Maramureș)

 

MĂI FĂRTAT ȘI FRATE BUN - catren

(autor poet popular Nelu DANCI)

Măi fărtat și frate bun,

Eu în pahare nu pun,

Vai de cel ce în pahar pune

Și se face de minune.

 

 

BEM DIN STICLĂ, NU NE LĂSĂM - catren

(autor poet popular Nelu DANCI)

Bem din sticlă, nu ne lăsăm,

Că horincă noi avem,

Și vinul bun din canceu,

Că mi-e drag cu cine-l beu.

 

CÂND PRIVESC ACEASTĂ DOAMNĂ - catren

(autor poet popular Nelu DANCI)

 

Dedicată lui Florentina DANU – din Brașov

 

Când privesc această doamnă,

Nu am cuvinte ca să-ți spui,

O cunoscui mai în toamnă,

Alta ca și dânsa nu-i.

 

 

PRIVESC LA CER

(autor Nelu DANCI)

 

Privesc la cer și mă gândesc,

Oare cum va fi pe mane?

Nu cumva mă îmbolnăvesc,

După mine ce rămâne?

 

Nu-i căruță și nici cai,

Nici în sâsâiac bucate,

Doar o vacă și trei oi,

Dar o să le vând pe toate.

 

Căci acum cu pandemia,

Din casă noi nu ieșim,

Nu știm ce e omenia,

Nici la câmp nu mai muncim.

 

Și-atunci, te întreb pe tine,

Ce avem, că nu muncim?

Oare nu era mai bine,

Să muncim, ca să trăim?

 

Dar, este o vorbă din popor,

,,Peștele de la cap, se impute!”,

O spun guvernanților,

Căi fac greșeli foarte multe.

 

Lor le este încă bine,

Dorm la servici ca butucii

Și dau legi ce nu sunt bune,

Când se trezesc, ca și năucii.

(4 ianuarie 2021, Plopiș-Maramureș)

 

DEMULT PRIN GER

(autor Nelu DANCI – poet popular)

 

Demult prin ger noi colindam,

În mândra seară de Crăciun,

Gânduri multe, chiar aveam,

Că s-a născut un Fiu bun.

 

Și umblam din casă în casă,

Să vestim ce-am auzit

Și de noaptea era geroasă,

Colindam de Fiul Sfânt.

 

Dar acum cu pandemia,

Nu e voie să umblăm,

Obiceiurile și veselia,

Musai e să le uităm.

 

Dar românul, credincios

Și cuminte, cum este el,

A sărbătorit frumos,

Dar nu a făcut ,,Verjel".

 

Dar a mers pe la vecine,

Cum e obicei la noi,

Urma lui chiar nu rămâne,

Nu a nins, au fost doar ploi.

 

O vorbă aveau bătrânii,

Poate ninge încă mult,

,,Iarna n-o mănâncă câinii!”,

Poate fi iarnă, ca de demult.

(2 ianuarie 2021, Plopiș-Maramureș)

 

 

DIALOGURI LITERARE

NELU DANCI & VASILE BELE

(2 ianuarie la 09:12)  ·

 

IARNA

(autor Nelu DANCI)

 

Iarna nu-i ca altădată,

Ea se lasă așteptată,

De copii și de bunici

Și de mândrele mămici.

 

Să se dea cu sănioara,

,,Că iarna nu e ca vara!”,

Să luăm bine aminte,

Așa spunea un președinte.

 

Dar zăpadă acum nu este,

Nu e iarnă de poveste,

Cum demult noi ne jucam,

Cu zăpadă ne băteam.

 

Și făceam om de zăpadă,

Fiecare în ogradă,

Nas de morcov îi puneam,

După care, îl mâncam.

 

Și Moșu’ fără de nas,

Doar cu oala a rămas,

Ce-i era de pălărie,

Dar acuma nu se știe.

 

Cum era mai de demult,

Când telefon nu am avut,

Ne jucam, era frumos,

Dar era și sănătos.

Vasile Bele:

- Într-adevăr măi fârtat,

Bine mai era alt`dat!,

Când iarna, iarnă era,

Nu ploaie ca acuma.

 

Acum toate s-au sucit,

Toate îs cum n-am gândit,

Vara plouă, fân nu faci,

Nu mai ții nici oi, nici vaci.

 

Omul ’cela de zăpadă,

Nu mai vine să ne vadă,

Nici morcovul nu îngheață,

Toate merg ca și pe ață...

 

Nelu Danci:

- Ce să facem măi fărtat,

Covitul peste mine a dat

Și nu pot, nimic lucra,

Nici să mai merg la mândra.

 

Numai aci la o vecină,

Ce mi-a fost de îndemână,

Când eram mai sănătos,

Nu bolnav, ci mai focos.

 

Vasile Bele:

- Măi fârtate, cu vecina,

Să nu te mănânce vina!

Grijă mare tu să ai,

Să nu dați, cumva, de bai.

 

Apoi, nu stiu ce să zic,

Despre boala de COVID?

Să nu stai prea mult în frig,

Să te faci cât un covrig!

 

Nelu Danci:

- Fie ce o fi de-amu,

Că eu mi-am trăit... traiu’,

Stau acasă liniștit,

Că amu m-am cumințit.

 

Vasile Bele:

- Despre boală ce să spun,

Să nu mai umbli pe drum,

Dar pe la vecine de-ai umblat,

Sigur că te-ai izolat…

 

Zic și eu, că nu am treabă,

Nu te-o văzut nicio babă?

Dacă una te-ar vedea,

Bine nu ți-ar cam umbla

Și de covid ai cam uita...

 

Zici tu bine, fârtățele,

Știu că nu faci multe rele,

Ești copil mai cumințel,

Prostii nu mai faci defel...

 

Nelu Danci:

- Niciodată n-am făcut,

Am iubit ce mi-a plăcut,

Dar amu nu mai iubesc

Cu gându’ mă amăgesc.

 

Vasile Bele:

- Eiii... ei, ei... și iarăși vai,

Măi fârtate îi vreun bai?

Sau toate-s bune, una-i re,

Nu-s multe pe voia ta!

 

Nelu Danci:

- Nu spun eu fărtat la nime(ni),

Nici la doctor, să știi bine,

Baiuri de-amu sunt bugăte,

Numai eu le știu pe toate.

(Plopiș-Maramureș)