După un an de restricţii datorate pandemiei de coronavirus, după două rânduri de alegeri, locale şi parlamentare, România se află la o nouă răscruce. Are un guvern nou, care se arată dispus să facă transformări radicale. De unde să înceapă? Unde nu sunt probleme? În ce domeniu lucrurile merg bine şi nu trebuie schimbat nimic?
Guvernul Cîţu vine după un guvern condus tot de un liberal. Ce s-a schimbat în urma alegerilor? Doar raportul dintre putere şi opoziţie din parlament. Lucru esenţial. Guvernul Orban nu avea majoritate în parlament. Prin urmare nu se pot compara cele două guverne PNL. Guvernul Orban a transmis mai departe problemele moştenite de la fostele guverne PSD.
Se poate vorbi despre o „moştenire grea”? Este suficient să trecem în revistă subiectele intens dezbătute public în această perioadă.
Legea pensiilor a creat o serie de inegalităţi în rândul tuturor categoriilor de pensionari. Pensiile speciale, salarizarea din sistemul public, sporurile, organigramele supraîncărcate, instituţiile care au aceleaşi atribuţii, agenţiile de stat, rămân teme de dezbatere naţională. Sindicatele presează, economia stagnează din cauza pandemiei. Sistemul sanitar a făcut faţă până acum pandemiei, dar dacă situaţia se agravează ar putea intra în colaps.
În loc să se rezolve rând pe rând problemele moştenite, de la guvern la guvern, s-au acumulat şi se acumulează noi şi noi probleme. Una dintre ele, probabil cea mai stresantă, ţine de nivelul de salarizare. Sindicatele au preluat rolul partidelor de opoziţie ţinând guvernul Cîţu sub o tensiune mai rar întâlnită. Din cauza îngheţării salariilor tot sistemul public se află într-o stare de nemulţumire. Curtea Constituţională a pus paie pe foc prin decizia că majorarea pensiilor cu 40% este constituţională. Deschiderea şcolilor din februarie, ca şi procesul de vaccinare anti-Covid pune, de asemenea, guvernul la grele încercări.
Acestea nu sunt probleme moştenite, ci sunt probleme de ultimă oră, ivite după ce PNL a ajuns la guvernare. Aici nu poate invoca nicio scuză. De fapt aceste probleme nu sunt doar ale premierului, ale PNL, ci a întregii coaliţii de guvernare, însă partenerii nu şi le asumă. Pe de altă parte, mass media anti-guvernamentală scoate la iveală tot felul de neînţelegeri din sânul coaliţiei PNL-USR-UDMR. Unele sunt reale, altele forţate, inventate.
Liderii partidelor din coaliţie nu se atacă direct. Apar însă personaje secundare, lupi singuratici, care lansează atacuri bine ţintite în general asupra unor lideri, asupra unor personalităţi reprezentative din PNL. Acest lucru arată că se acumulează tensiuni în interiorul coaliţiei de guvernare. Se cunoştea încă din timpul campaniilor electorale că între USR-PLUS şi PNL nu sunt raporturi de prietenie, de stimă şi respect reciproc. Dimpotrivă, s-au aflat mereu în competiţie, într-o luptă surdă pentru putere şi influenţă.
PNL nu pare să aibă un aliat fidel nici în UDMR. Deocamdată nu sunt semnale serioase că USR-PLUS şi UDMR s-ar coaliza împotriva PNL dar că fiecare partid îşi urmăreşte propriul interes este mai mult decât evident.
Lucru deloc lipsit de importanţă, guvernul actual nu are parte de o mass media binevoitoare sau măcar obiectivă. Situaţia seamănă izbitor de mult cu perioada de după alegerile din 1996 când CDR s-a autoizolat, ignorând exact presa care a făcut posibilă victoria la alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
Partidele din arcul guvernamental nu au nici comunicatori convingători. Măsurile luate, unele foarte bune, nu sunt suficient de bine explicate. Comunicarea este cam lăsată la voia întâmplării, mai ales de principalul partid de guvernare. USR-PLUS, prin tot ce face, în mod deliberat, îi contestă PNL-ului exact statutul de principal partid de guvernare. Fiecare în felul lui, USR, PLUS şi UDMR îi contestă PNL-ului autoritatea, superioritatea faţă de ele.
PNL mai face o greşeală: nu se comportă ca un partid mare. Faptul că premierul nu este preşedintele partidului deja se resimte în raporturile cu celelalte partide. Ludovic Orban pare izolat în parlament, prins cu problemele de la Camera Deputaţilor şi, probabil, cu jocurile de culise. S-ar putea spune că PNL vorbeşte pe trei voci. Una a preşedintelui Iohannis, alta a premierului Cîţu şi una a liderului statutar al PNL, Ludovic Orban. Niciuna nu se aude destul de clar, destul de puternic pentru a acoperi vociferările celorlalte partide din coaliţie. Este adevărat că guvernul actual a moştenit o sumedenie de probleme, dar publicul nu mai ţine seama, nu-l mai interesează „greaua moştenire”. Populaţia vrea rezultate. :i nu le aşteaptă nici de la USR-PLUS, nici de la UDMR, ci doar de la PNL.
Situaţia de la centru se regăseşte şi la nivel teritorial. După ce s-au văzut la guvernare, liberalii au intrat într-un fel de hibernare politico-electorală.
Altfel spus organizaţiile PNL din teritoriu se culcă pe lauri, lăsându-l pe premierul Cîţu să se descurce singur.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu