Niciodată, în viața mea, nu am acordat atâta importanță cuvântului speranță, ca la această cumpănă de ani. Până acum, poarta timpului se deschidea cu o atmosferă protocolară, cu urări firești, cuviincioase. Scriam felicitări cu clopoței, ne salutam, ne îmbrățișam, gesturi care intrau în rânduiala sărbătorii. Ne mai adresam chemarea, mai ales la sat, să fim colindați. Ce-a mai rămas din toate acestea în recentele, trecutele sărbători creștine? În mare parte, o duioasă amintire. Acum, ceremonia, care dă farmec și substanță sărbătorii, a fost mutilată până la suferință. Lumea reală, pipăită cu mâna, cu zâmbete și vorbe de aproape, s-a redus drastic. Ne-am legănat între regret și prudență. Ne-a disciplinat spaima de boală și de moarte. Că nici ultimul drum al unui pământean nu mai are jalea știută, respectul cuvenit pentru o viață de om.Cum s-a întâmplat și cu marele interpret de muzică populară, Nicolae Sabău. Da, lumea s-a schimbat sub ochii noștri. Și nu se oprește din mersul străin nouă. Ni se cere adaptare, înțelegere și oprirea de la petreceri. Nesupunerea este îmblânzită cu amenzi. Trecutul Crăciun și trecutul Revelion vor rămâne popasuri triste în trecerea timpului. S-a pus în aplicare al doilea sistem de comunicare, prin telefon ori tăcutul SMS. Ne-a rămas apropiatul, obsedantul televizor, care ne-a intrat în biografie cu insistență. Că nu aveam de ales. În Noaptea Anului Nou am avut parte de programe suportabile, dar și de multe aluviuni, evident, plictisitoare. Cât mi-ați pune sub semnul întrebării gusturile vârstei, căderea în derizoriu nu poate fi salvată.
Au fost și emisiuni care m-au relaxat, m-au încărcat cu necesara speranță. Cum au fost emisiunea-maraton de la TVR Cluj și Concertul de Anul Nou de la Viena. Și câteva, dar puține, spectacole online de folclor. Tradiția umorului, cu actori actuali, a fost firavă. Puteam râde și în pandemie? Ceva haz de necaz. Da, de aceste sărbători televizorul a fost frate cu românul. Codrul a rămas aproape de puțini temerari, schiorii. Urări, urări, urări la telefon. Cât ai fi fost de inspirat, nu puteai suplini îmbrățișarea, ori strângerea de mână. Cred că s-au mai furișat, printre oameni, și gesturi interzise. Evident, pe cont propriu. Am reținut și expresii inteligente în vâltoarea urărilor. Prietenul, scriitorul Vasile Gogea, la urarea mea de Sânvăsâi, mi-a spus: „Nu mă rog să-mi aducă ceva anul acesta, în care am intrat. Dar mă rog să ne ia ce nu ne trebuie.”
Cât despre partea politică pot spune că tensiunile dintre putere și opoziție au ațipit. Ba, mai mult, o televiziune le-a oferit unor politicieni ring de dans. S-au prins în horă oameni politici, comentatori și redactori ai postului. Ba, unii s-au apucat de cântat în fața națiunii. Unora le-a reușit, altora, nici vorbă. Au suplinit lipsa de umor din Noaptea de Revelion. Da, unii au fost de tot umorul. Total nepotrivită mi s-a părut seria de anunțuri ale guvernului derivate din Ordonanța de Urgență dată în Ajun. Un cadou cernit pentru noul an. Așa am aflat că factura la energie electrică va fi mai mare cu multe procente. De ce? Deoarece s-a liberalizat piața, iar consumatorii n-au fost informați. Prețurile se vor majora, se spune, diferit la nivel național, în funcție de furnizorul de energie.
Din urmă, vine scumpirea facturii la gaze. Scumpirea benzinei, o realitate de la 1 ianuarie. Consecința va fi scumpirea alimentelor. Ce-i mai trist că urcă prețul medicamentelor. Mai ales că unele au dispărut din farmacii de câteva luni bune. De altfel, Ordonanța are vreo 20 de acte normative, cu impact asupra bugetelor locale, asistența socială, sănătate, educație, muncă. Austeritate pentru bugetari. Ceva reglementări pentru pensii. Ciudat cadou de Anul Nou, domnilor guvernanți! Pe fondul pandemiei, aceste măsuri s-au lipit de sufletul nostru ca nuca în perete. Și dacă nu sufereau amânări, efectul asupra noastră este același. Se anunță proteste. Sindicatele amenință cu ieșirea în stradă. Guvernul să-și respecte promisiunile.
Ce am învățat din traversarea anului trecut? Am constatat că două valori s-au decantat: viața și solidaritatea! Am făcut cel mai ferm rămășag cu speranța. Și pentru speranță. Am intrat într-un an în care va trebui să alungăm neliniștile din noi. Trupul ne trădează, singur spiritul poate rămâne tânăr. Prin credință, nădejde și iubire. Dragi cititori, și oameni buni și de omenie, vă doresc tot binele din lume. Curaj și sănătate! An bun la tot poporul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu