Am fost un sabotor al economiei naționale! Recunosc, din cauza mea a falimentat CFR-ul și s-a închis mineritul românesc! Chiar dacă aș plăti amenzi toată viața mea și tot nu și-ar recupera CFR-ul banii pe care trebuia să-i plătesc pe bilete. Iar în ce privește închiderea mineritului, m-a ajutat un pic și Guvernul României!
O să fac un mic roman foileton cuprinzând amintirile mele feroviare. Ziceam în vremea studenției mele că voi edita o nouă ediție a Mersului Trenurilor în care să enumăr gările în care se doarme bine, întârzierile trenurilor pe diferite rute, prenumele nașilor și tarifele percepute, precum și metode de a scăpa de controlori atunci când nu ai nici măcar bani pentru ei. Atât cât mai țin minte din peripețiile mele, unele le-am uitat. Din categoria asta vă dau un exemplu.
Întâlnire acum mulți ani cu Mircea Oniga, la Tg. Lăpuș. Ne-am apucat noi să depănăm amintiri. Nu știu ce au fost mai multe, amintirile sau paharele băute. Mircea mi-a zis că nu va uita niciodată o călătorie din Petroșani spre Baia Mare. Eram un grup mărișor de studenți, cei mai mulți fără bilet. La un moment dat s-a auzit că e supracontrol pe tren. Adică era un control de la un nivel superior, ceea ce însemna că orice înțelegere cu nașul pica. ”Ai zis atunci că nu e nicio problemă și ai întrebat dacă are cineva o bucată de săpun”, a povestit Mircea. Am luat săpunul, l-am mâncat și, când a venit controlul, m-am întins pe culoarul trenului, făcând spume la gură. ”Iar are o criză de epilepsie, mușcați-l de degetul mic, scoateți-l la aer”, au venit indicațiile medicale de pe margine. Nimeni nu a întrebat de bilete! ”Mircea, eu nu îmi aduc aminte de întâmplarea asta. Dar nici nu neg că am făcut-o, mă cunosc”, i-am zis atunci fostului meu coleg.
Așa că voi povesti ce îmi aduc aminte. Printre altele, cum am fost dat în judecată de CFR, cum am plătit amendă pentru că am călătorit cu mărfarul sau cum puteam fi găsit la fier vechi, după dezmembrarea unui vagon!
Autor: Ioan Buda Tzetzu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu