de Dumitru Păcuraru
În circumstanţele actuale, cu siguranţă în jurul
Sărbătorilor de Paşti atenţia opiniei publice mondiale se va concentra asupra
situaţiei din Ucraina. Se va face o pauză măcar în ziua Învierii Domnului? Ruşii
au fost printre cei mai habotnici credincioşi. În mod paradoxal tocmai Rusia a
devenit primul stat laic din istorie. Odată cu revoluţia lui Lenin, biserica a
fost doar tolerată. S-au demolat multe biserici, dar nici măcar comuniştii nu
au îndrăznit să le dărâme chiar pe toate.
După dezmembrarea URSS biserica rusă şi-a recăpătat
importanţa. Cu atât mai mult Vladimir Putin ar putea ordona un mic armistiţiu
de Paşti. Ortodocşi sunt şi ruşii şi ucrainenii. Mai mult, Putin spune că nu
există ucraineni, că şi ei sunt tot ruşi.
Atunci de ce vor să şteargă poporul ucrainean de pe
faţa pământului? Întocmai fasciştilor lui Hitler, pentru a ocupa teritoriul, cu
pământ bun pentru agricultură.
Adevăratele cauze ale invadării Ucrainei de către
Rusia sunt cel mai probabil de ordin militar. Putin s-a simţit ameninţat de
extinderea NATO tot mai aproape de graniţele Federaţiei Ruse.
Pe de altă parte, Putin doreşte să demonstreze că
Rusia este o mare putere militară care poate face faţă organizaţiei NATO. Este
o întreagă istorie a modului în care gândeşte un dictator şi este imposibil să
găseşti explicaţii normale la acţiunilor lor.
Problema este că războiul Rusia-Ucraina nu este un
simplu conflict între două ţări oarecare. Sancţiunile aplicate Rusie arată că
Vladimir Putin este stăpânul unei ţări cu un potenţial economic uriaş. Nu are o
tehnologie foarte avansată, dar de rezervele sale de gaze naturale şi petrol
depinde în foarte mare măsură economie Europei. Germania, motorul Uniunii
Europene, descoperă acum că economia ei depinde de Rusia într-o măsură
covârşitoare.
Cumpărând la preţul foarte mici faţă de alte ţări, gazul şi petrolul rusesc au contribuit la bunăstarea poporului german.
Restricţiile i-au afectat în bună măsură la fel de
tare şi pe cei care au luat aceste restricţii. Cu excepţia Statelor Unite. Ceva
au pierdut şi americanii, dar nu în măsura în care au pierdut europenii.
Ultimele măsuri anunţate de preşedinte Joe Biden,
interzicerea vaselor ruseşti să mai intre în porturile americane, este posibil
să-l înfurie pe Vladimir Putin şi chiar în zilele de Paşti să intensifice
atacurile împotriva oraşelor ucrainene.
Parcă prevăzând acest lucru, Statele Unite anunţă că
pregătesc încă un ajutor de 800 de milioane de dolari pentru Ucraina, constând
în arme.
În aceste condiţii, când rând pe rând Rusia anunţă
că introduce în luptă arme din ce în ce mai performante, iar SUA ajută Ucraina
tot cu arme mai poate fi vorba despre pace?
N-ar fi o mare surpriză dacă, peste ani, vom afla că
atât Rusia cât şi SUA îşi doreau acest război. Pentru a dezvolta industria
militară, pentru a ţine trează conştiinţa naţională de mare putere.
Se încearcă să se acrediteze ideea că Federaţia Rusă
nu mai este o mare putere. Aşa să fie? Chiar numai armele nucleare ţin departe
armatele NATO să nu invadeze Rusia? Probabil că da.
Unii analişti militari susţin că războiul va dura
aproximativ un an. Comentatorii politici sunt mai rezervaţi, nu avansează
termene. Ei iau în considerare lipsa unei „stări revoluţionare” în rândul
poporului rus. Dacă poporul s-ar revolta, prăbuşirea regimului Putin ar conduce
la instaurarea păcii. După atâtea distrugeri după atâtea victime omeneşti,
ucrainenii îi mai pot ierta pe ruşi? Dacă de sărbătoarea Învierii Domnului
armele vor tăcea, sunt speranţe că se poate ajunge la o înţelegere între cele
două ţări, poporul, cel puţin din punct de vedere religios, fiind unul singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu