Cerul albastru plin de stele
E ca ochii mândrii mele,
Îl privesc și îl ador
Când mai am câte un dor.
Doru de mândruța mea
Ce-i frumoasă ca o stea,
Care străluce frumos
Noaptea când nu e noros.
Tot uitându-mă la cer
Mă gândesc și încă sper,
La mândruța de-demult
Pe care nu pot s-o uit.
O am în inima mea
Că-i frumoasă mândruța,
Pe cât este de frumoasă
Pe atât de drăgăstoasă.
Punu-mă amu în pat
Sunt puțin îngândurat,
Ce face mândruța mea
Oare sa culcat și ea?
Ori privește și ea stele
Și gândește cu plăcere,
La cerul albastru frumos
Și luceafărul, cel luminos.
Nelu DANCI
(poet popular)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu