Lăcustița

 

O lăcustă sta picior peste picior pe-o bancă din parcarea cu tiruri flămânde. Fuma elegant și-și plimba ochii pe sub genele împrumutate. Buzele-i siliconizdate profund (cum, mă, care buze?), mestecau filtrul nervos al ultimei țigări. Turcul nu mai vrea destrăbălări haiducești, are nevastă acasă. Pusă pe regim de slăbire, de câteva zile n-a băgat sărmana lăcustă nimic în gură, așteaptă lupte otomane. Și totuși, turcii nu mai opresc la rugăciunile domestice cu un deget (și) la gură. Traiul pretențios și veniturile din ce în ce mai modeste, au determinat-o să renunțe la țoale și de anul trecut nici tanga numai poartă. De la ceea ce votează nu-i poți schimba orientarea. Este mândră când partidul roș-galbem apelează la serviciile domniei sale.

Vede numai roșu și galben în fața ochilor. Cu tanga rezemată-ntr-o buză insistă asemeni parlamentului, guvernului, președintelui că cea mai bună situație de dezvoltare a țării rămâne supunere la străini și îndatorarea.

Și buza lăcustei intră-n griji.

 

Raducan Puiu

14022023-B. Olănești