Urlă lupii sângelui pe Golgota flămândă de păcate și stau cu burta la soare râgâind anemonic uneori, catastrofic de cele mai multe ori. Sspendat de prețul iertării din Tatăl nostru, șerpi cu cu tăcutele lor guri îmi duc nopțile la începuturi prin bulgări de lumină oarbă.
Deocheat de zorii revărsați pe anii mulți,
ascult plânsetul norului fioros din
cerul proptit în spatele zării impenetrabile. Urletul zăpezii stinse a trezit
mai întâi trezirea, dar mierea se agăța deja de salcâmii goi, iar țuica urca-n
pruni.
Privesc cum trec spre casa Domnului cirezile anilor
în amurg și-n timpul mut, când răbdarea proaspătă se-aruncă-n fântâna unde
cumpăna-și face freza, adun matematic anii scurși pe-o viață de-mprumut.
Mă latră lupii sângelui obosit unde icoane bătrâne se-nchină vocilor din
adâncuri.
Somnambului de mine și din mine, aflu că sub tălpi
se odihnește pământul, lutul meu de mâine.
Puiu RĂDUCAN
12022023-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu