Foreign Agent Registration Act (FARA) impune ca persoanele care reprezintă interese străine în SUA să se declare „agenţi străini”. E un act adoptat încă din 1938, menit iniţial a combate influenţa Germaniei Naziste în SUA. De-a lungul timpului, forma FARA a fost completată şi îmbunătăţită pentru a nu se limita strict la domeniul politic. Astfel în 1966 se introduc reglementările pentru zona economică. De asemenea, în prezent se doreşte întărirea legislaţiei FARA.
O lege similară fusese adoptată în Georgia, dar a
fost întoarsă la presiunea populaţiei, scoase în stradă de păduchelniţa de
ONG-uri sorosiste de-acolo. Culmea, pentru a fi credibile, ONG-urile au
răspândit dezinformarea că legea ar avea caracter rusesc. Aiurea, inspiraţia
acestei legislaţii, la nivel mondial, este de origine 100% americană!
De altfel, toată dezordinea de la noi de pe vremea
lui Liviu Dragnea a avut în vedere inclusiv ameninţarea acestuia că va da o
lege similară. O lege care, în condiţiile actuale, este mai mult decât
necesară. Dar care, desigur, nu se va da deoarece România este o ţară
eminamente cotropită.
V-aţi întrebat de ce o iniţiativă legislativă
normală în SUA ajunge ca în România sau în Georgia să fie considerată de
inspiraţie rusească? Aceiaşi agenţi de influenţă care acuză vocile independente
precum cea a subsemnatului de prorusism ar trebui să fie fericite cu o asemenea
legislaţie deoarece dacă eu aş fi sponsorizat de ruşi ar trebui să mă declar
agent străin şi să dau toate detaliile legate de obţinerea fondurilor. O
prevedere mai dură, m-ar obliga să mă declar agent străin dacă doar un anumit
procent din veniturile mele ar veni de la ruşi. Să spunem 20%. Oups, păi asta
ar fi dur deoarece, în caz de nedeclarare, persoana respectivă ar deveni
penală. Aşadar, dacă tot vânăm ruşii, de ce să n-o facem şi pe baza unui act
legal? De ce s-o lăsăm la nivel de speculaţie şi să nu-i atacăm frontal? De
ce???
Pentru că e simplu, dragii mei. Situaţia e
devastatoare şi ar conduce la rezultate dezamăgitoare pentru propaganda
oficială instituită în România. Dacă s-ar adopta o asemenea legislaţie, n-aţi
vedea pe mai nimeni înregistrat ca agent rus. În afara unei cvasi-minorităţi
compuse din jurnalişti care lucrează direct cu ruşii la publicaţii gen Sputnik
şi care, din punctul meu de vedere, au o expunere marginală, absolut nimeni nu
ar putea fi încadrat acolo.
Dar cum stă treaba în partea cealaltă? Devastator.
Ştiaţi că anual vin spre România sute de milioane de dolari sub forma
stipendiilor agenţilor occidentali de-aici? Nu vin ca leafă, ci ca „proiecte”,
care proiecte sunt alocate campionilor, adică celor mai buni propagandişti ai
„cauzei”. Aşa s-a ajuns ca în România să funcţioneze o întreagă armată de
paraziţi, propagandişti înrăiţi ai SUA şi Occidentului, gata să cânte din toţi
rărunchii orice aberaţie venită de-acolo. Mulţi de pe la televiziunile aparent
revoltate de situaţie urlă împotriva lui Soros. Dar unde e Soros? Ştiaţi că
Soros a trecut în subteran în România?
Cele două domenii utilizate iniţial de organizaţia sa
(fundaţia[.]ro şi soros[.]ro) sunt parcate. Brusc, Soros a dispărut de pe
firmament. De ce? Simplu: cu ceva timp în urmă organizaţia sa s-a spart într-o
multitudine de tentacule care acţionează sub diverse nume, infectând nu doar
zona media, ci şi alte zone importante ale societăţii precum afacerile,
sănătatea, administraţia locală s.a.m.d. Soroş reuşeşte astfel să se retragă,
făcându-se însă mult mai prezent. Există însă şi o altă explicaţie pentru
„retragerea tactică”, anume cea a economisirii banilor. Sună ciudat, nu-i aşa? Ei
bine, pare că Soros a ajuns la autofinanţare în România. Cum funcţionează asta
e de-a dreptul banal: reţeaua subterană sprijină instalarea membrilor săi în
funcţii cheie ale statului, de unde se decide sponsorizarea diverselor
„proiecte”, prinse întâmplător de membrii reţelei rămaşi la munca de bază.
Ingenios, nu-i aşa? Cel mai de succes proiect al lui Soros în România a fost
USR-ul care a arătat că reţeaua e capabilă nu doar să stabilească netransparent
preşedinţi sau premieri, ci şi să ridice de la bază o întreagă masă de orci şi
idioţi utili gata să execute cele mai nebuneşti iniţiative în România.
Recent, la podacastul lui Tucă, Adrian Năstase a
afirmat tranşant că: „din punctul de vedere al organizării politice, al
organizării statale, depindem în mare măsură de anumite persoane din
Departamentul de Stat care controlează și care au o anumită legătură cu
România. (…). În ceea ce privește organizarea internă, viitori candidați,
partide, operațiuni de presă, organizații neguvernamentale, revoluții colorate,
astea sunt conduse de către segmente din Departamentul de stat împreună cu cei
din echipa Soros, cel care, într-un fel, de trei decenii organizează toate
aceste lucruri”
E limpede? Înţelegeţi, cred, unde e buba. La fel
stau treburile şi-n Georgia. La un moment dat Facebook m-a cenzurat din cauza
unui fact-checker din … Georgia. Asta ca să înţelegeţi cum devine problema.
Şi-acolo ca şi aici e plin de agenţi străini. Dacă o legislaţie privind agentul
străin ar fi adoptată în România sau Georgia opinia publică s-ar trezi în faţa
realităţii crude, anume că e efectiv captivă, ghidată de ordinele sosite în
plic, împreună cu solda „ventilatorilor”.
Se poate ieşi din capcana în care-am intrat?
Răspunsul vi-l puteţi da singuri. Vă voi spune însă că au fost momente ale
istoriei în care am fost infinit mai independenţi decât acum şi în care singuri
ne-am aruncat în rahat. Asta e realitatea, din păcate, o realitate pe care n-o
va schimba nicăieri nici o legislaţie. Atâta timp cât nu există o conştiinţă
naţională, cât hălci întregi din societate sunt paralizate de paraziţii hrăniţi
de fondurile externe, efectiv nu se va putea mişca în front. Totul e la vedere.
Autor:
Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu