de Gheorghe Pârja
Vuiește presa, ca-n furtună codrul, despre tristețea
statuilor din municipiul de pe Someș. Am participat și eu, cu sufletul, la
cronologia recentă a unor fapte, care, puse cap la cap, m-au dus cu gândul că
nu sunt întâmplătoare. În urmă cu o lună, statuia luptătorului pentru
drepturile românilor din Transilvania, Iuliu Maniu, era luată de pe soclu și
trântită printre buruieni cu tricolorul pe ea. În acele zile, în care s-a
sfidat istoria noastră, se împlineau 150 de ani de la nașterea omului politic
român și 70 de ani de la moarte. Autorul acestui monument este sculptorul Ioan
Marchiș, care a reacționat prompt la lipsa de respect pentru personalitatea pe
care a închipuit-o în bronz. Primarul Clujului a venit la fața locului, a dat
ceva explicații cu un proiect european, și statuia a fost repusă pe
amplasament. S-a spus în presa clujeană că ignoranța și lipsa de educație
morală sunt la fel de grave precum tortura în sine.
Unii zic că pălmașii nu știau cine este Iuliu Maniu.
Dar nici cei care-i coordonau? Eu socotesc că trebuie să ne purtăm cu o statuie
precum cu personalitatea pe care o întruchipează bronzul. Nu s-au așezat bine
emoțiile și indignările, că alt grup statuar era batjocorit la Cluj. Este vorba
despre Grupul statuar „Școala Ardeleană”, opera sculptorului Romul Ladea,
dezvelită la 30 iunie 1973, reprezentând trei corifei ai Școlii Ardelene, o
mișcare de emancipare a românilor din Transilvania. Reprezentanții ei au adus
argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni
sunt descendenți direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Au făcut demersuri
la împărat în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a
Marelui Principat al Transilvaniei. Au introdus grafia latină în limba română.
În grupul statuar al lui Ladea stau Samuil Micu,
Gheorghe Șincai și Petru Maior. El era plasat pe un postament, înconjurat de
câțiva copaci în fața Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Salutam cu
respect monumentul, întrucât avea anvergura de for public și-i pricepeam
semnificația istorică. Sub pretextul amenajării urbane printr-un proiect
european, grupul statuar a fost coborât de pe soclu, pomii au fost tăiați, iar
acum cei trei corifei transilvăneni arată ca niște milogi în mijlocul străzii,
cum scrie un confrate clujean. Am în minte cele două imagini comparative, una
solemnă, armonios încadrată în peisaj – care a dispărut, și cea actuală,
umilită de alte rânduieli urbane. Cum presa clujeană a luat atitudine, primarul
Emil Boc s-a prezentat în fața corifeilor și le-a promis dreptate. Dar nu se
știe când și cum. Deocamdată, grupul statuar este umilit.
Apoi, auzi că se gândește eliminarea bustului
marelui savant Emil Racoviță, care se află în fața Colegiului cu același nume.
Bustul a fost ridicat prin contribuția financiară a absolvenților colegiului,
ca un omagiu adus patronului spiritual al școlii. Deși reprezentanții
Colegiului „Emil Racoviță” au cerut autorităților să găsească o soluție pentru
ca monumentul marelui savant să rămâne la locul lui, răspunsul a fost că
proiectul de reamenajare urbană, realizat de o echipă condusă de Macalik
Arnold, nu prevede bustul în peisaj. Deci trebuie eliminat și pus la adăpost în
beciul școlii. Prea s-au adunat toate, într-un timp suficient de scurt ca să nu
atragă atenția presei clujene. Care vorbește despre tristețea primăverii în
urbea transilvană.
Cunoscătorii atmosferei de la Cluj afirmă în scris
că se are în vizor zgândărirea tradiției, a culturii, învățământului,
istoriei. Cică batjocorirea statuilor românești ar face parte din “planul de
distrugere a tot ce amintește de Credință și valorile culturii transilvane. Iar
neomarxismul ar fi pus stăpânire pe UBB” (O. Hoandră). Și se arată cu degetul
spre rectorul Universității, prof. univ. dr. Daniel David, recent primit în
Academia Română. Nu cred că ar fi vorba despre o nouă hegemonie ideologică,
când se ajunge inevitabil la reevaluări. Când dispar statui, apar statui.
Deocamdată, noi mai avem legătură cu simbolurile istoriei noastre. La Cluj au
intervenit și arhitecții cu viziuni noi asupra lucrurilor. Unul spune că
regretă că toate modificările arhitecturale au fost prezentate în cheie
naționalistă.
Au adus fel și fel de detalii profesionale, prin
care și-au tras turta la spuza lor. Că bustul lui Racoviță a fost pus acolo
ilegal. Constatăm multă confuzie în comunicare. Când este derută este firesc ca
fiecare interesat să judece situația după principiile lui. Inclusiv Academia
Română a fost indignată și a cerut ca Grupul statuar să fie pus la locul lui.
Așa cum a fost. Cu soclu și arbori ambientali. Și Societatea „Avram Iancu” și-a
exprimat tristețea, spunând că nu poate accepta ca modernizarea unei străzi a
Clujului să se facă prin minimalizarea elementelor identitare românești. Dar cu
tentativa de înlăturare a Crucii de pe Cetățuie ce ați avut? Mă întreb ce se
întâmpla dacă nu interveneau presa, Academia Română și societățile patriotice?
Că-mi vine în gând o vorbă despre binele din jurul
nostru: Lasă lumea cum îi ea, n-o face din bună rea! Peste câteva zile, merg la
Cluj și vă voi spune ce am constatat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu