BOR între comuniune, energii necreate și asaltul sincretismului digital secular. Cazul Pr. Necula!

 

În ultimii 20 de ani, mișcarea ecumenică mondială și activul societății civice secularizate, bine stipendiate, au luat cu asalt Biserica Ortodoxă Română. Ani la rândul, BOR a fost ca o ”cetate asediată”, care a reușit să reziste cu tăria credinței secularismului nivelator și laicismului agresiv, care impune o proiecție universalistă și globalistă asupra religiei. Când statul, confederațiile supra-statale sau trans-statale și ong-urile secularizate nu au reușit să destructureze BOR, ca singura păstrătoare și depozitarul tradițiilor ancestrale religioase ale creștinismului românesc și bizantin, s-a schimbat tactica de abordare din partea structurilor politico-civice și financiare interesate de mișcarea ecumenică, de transformare sinergică a bisericilor într-un creuzet sincretic. Cursurile de super-tech de la Mănăstirea Sihăstria Putnei de anul trecut se pare că nu au fost singulare, când ong-urile soroșiste au organizat programe de perfecționare ”open mind”, cu sume mari de bani, pentru a pregăti preoții, călugării și mirenii în spiritul noii vârste religioase (new age?) în care vorbim de un creștinism fără tradiție, fără filocalia Sfinților Părinți și de o Biserică universală fără învățăturile lui Hristos. S-a ajuns ca traineri laici, fără studii teologice, să le predea preoților și călugărilor cum să vorbească de credință, Sfintele Taine, Biserică și de Hristos. Pare de noaptea minții, dar o parte din mănăstiri au acceptat aceste compromisuri asupra fundamentelor de credință. Se dorește tot mai mult o religie îndepărtată de canoanele și preceptele bisericii creștine primare și de Ortodoxie, în care ”răul” sau ”păcatul” să fie relativizate cu totul în numele unei iubiri generale fără ”frică” de Judecata de Apoi sau de Dumenzeu. Totul trebuie transformat într-un creștinism ”soft”, ușurel și roz, în care nu se mai face deosebirea dintre bine și rău, dintre păcat și sfințenie sau dintre lumină și întuneric. ”Dreapta credință” sau adevărurile religioase sunt relativizate intenționat pentru a se pregăti se pare unirea bisericilor într-un ecumenism și sincretism religios comod în care oamenii nu se vor mai regăsi în pericopele evanghelice, dar nici în învățăturile hristice și în tradiția Sfinților Părinți. Toți acești preoți-vedetă promovați suspect de mult la televizor, în media mainstream și pe rețelele de socializare susțin acest nou tip de creștinism ”soft” ecumenic în care se obliterează diferențele de dogmă și de crez într-un sincretism pan-religios în care clerul și laicatul își pierd treptat sensul hristic și menirea pregătirii sufletelor pentru mântuirea vieții, căzând, astfel, într-un ”haos controlat” și coroziv pentru ”poporul BOR”. Asistăm la o adevărată uniformizare ”chinezească” a credințelor religioase?

 În acest asalt ideologic tezist și ”woke” asupra credinței creștin – ortodoxe, BOR primește lovituri chiar din interior, din partea preoților – vedetă, unii dintre ei poate fără să-și dea seamă de mefiența acțiunii lor, datorită mândriei, dragostei de imagine și de sine. Preotul profesor Constantin Necula, în timpul posturilor, permanent este promovat pe rețele de socializare și media cu un celebru sfat devenit axiomă: ”Nu contează atât de mult ce băgăm în gură, ci mai degrabă ce scoatem pe gură. Să avem grijă să nu mâncăm prea mult din celălalt în timpul postului duce la detoxifierea sufletească.” Acest sfat-axiomă i-a făcut pe mulți mireni să înțeleagă greșit mesajul și să nu mai postească lîn Postul Mare, luând ”stricto sensu” declarațiile. Nu se mai vorbește azi de curăție, post și rugăciune pentru a nu deranja credincioșii celorlalte culte religioase care au renunțat la canoanele bisericii creștine inițiale. Poate ar trebui ca părintele profesor să-și dea un sfat și sieși: un sfat despre postul ca smerenie prin renunțarea la dragostea imaginii de sine. Postul de la aparițiile televizate, în media și pe rețelele de socializare ar fi mai util și necesar, ca model de conviețuire creștină, decât îndemnurile culinare mult iubite de unii preoții-vedetă. De fapt, asistăm la o politică ”religioasă” globală de relativizare a postului creștin în maniera acelui sincretism ecumenist la modă, în care răul, păcatul și întunericul sunt ignorate pentru creionarea unui nou tip de creștin și creștinism ”soft” integrat în concupiscența spre o”ușurătate a ființei”. În al 13-lea ceas, conducerea BOR a reacționat la această politică de sincretism religios, care șubrezește canoanele și preceptele creștin-ortodoxe. Cancelaria Sfântului Sinod a BOR a anunțat că în programul de cursuri al Life University, părintele Constantin Necula ar fi figurat cu un Masterclass intitulat „Învățăturile Părintelui Necula”, pentru care fiecare cursant trebuia să plătească suma de 687 lei, care a fost ulterior redusă la suma de 196 lei. Life University nu este o unitate de învățământ, ci o marcă comercială (brand) a unei firmei private. Potrivit Cancelariei Sfântului Sinod, summit-ul organizat de firma bucureșteană a fost de fapt un program comercial numit „university”, care promovează sincretismul religios și valori necreștine, unde vinde online cursurile sale pentru suma de 196 lei/participant.Sfântul Sinod a avertizat că activitatea părintelui Constantin Necula ca „expert de top” în cadrul Life University și predarea de cursuri online plătite în programul „Summitul de Spiritualitate 2023”, care promovează sincretismul religios și valori necreștine, contravin flagrant cu vocația sacerdotală și de profesor de teologie.„În plus, prezența unui preot ortodox, profesor și prodecan într­o Facultate de Teologie Ortodoxă, într-un astfel de program poate oferi și o credibilitate pentru viitorii cursanți, care sunt amăgiți astfel că respectivul program ar fi acceptat de Biserica Ortodoxă Română“, se mai arată în scrisoarea emisă în cazul părintelui Constantin Necula, care a fost cercetat de Sfântul Sinod. Eu sunt unul dintre mirenii care a apreciat contribuția cultural teologică a Pr. C. Necula de-a lungul anilor, doar că vreau să atrag atenția acum unde se poate greși atunci când dragostea de imagine depășește dragostea de smerenie, lucru care poate fi folosit cu râvnă de cei care nu vor binele Bisericii.

Conducerea BOR, dacă nu ia măsuri urgente, conform canoanelor bisericești, pentru respectarea învățăturilor lui Hristos și a Sfinților Părinți în curând credința noastră primită moștenire pe filieră apostolică se va prăbuși din interior, iar bisericile noastre vor ajunge goale de credincioși, ca în Occident. Poate asta urmăresc unii preoți-vedetă? Asistăm și la o încercare de rupere a legăturii întru comuniune dintre poporul român și Dumnezeu, prin politica de digitalizare excesivă a oficierii sfintelor slujbe și a mesajului preoților. Digitalizarea excesivă duce la o rupere a legăturilor firești și a comuniunii, la crearea unui blocaj între credincioși și energiile necreate. Există în Dumnezeu o întreită distincţie, dar nu o separaţie, între Persoană, Fiinţă şi Energie sau lucrări, însă pe primul plan este Persoana ca deţinătoare a Fiinţei şi Energiilor. Învăţătura despre Fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate este fundamentală în Ortodoxie. Doctrina energiilor necreate a mai fost numită și teologia harului în Răsăritul Ortodox. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a adus o contribuţie considerabilă Teologiei în general, şi tot el a evidenţiat, în secolul trecut, plecând de la doctrina Sfântului Grigorie Palama, faptul că distincţia reală – dar nu separarea – între Fiinţa Dumnezeiască absolut incognoscibilă şi neîmpărtăşibilă şi puterile sau energiile dumnezeieşti necreate stă la baza unei teologii autentice. Învățătura despre energiile divine necreate constituie o caracteristica esențială a Ortodoxiei si ea sta la temelia credinței în caracterul personal al lui Dumnezeu, în îndumnezeirea omului și în transfigurarea creației. Spre deosebire de teologia catolică (latină), care înclina spre substanțialism, teologia ortodoxă înțelege harul anume ca energie și lucrare dumnezeiască, personală și necreată, prin care omul devine „părtaș al firii dumnezeiesti” (II Petru 1, 4). Într-o lume în care la seminarii teologice internaționale se vorbește tot mai mult de ecumenism, unirea bisericilor, digitalizare și translatarea Bibliei de către Inteligența Artificială, ne putem aștepta la noi interpretări ale credinței spre o umanitate securarizată și excesiv de laică, în care fundamentele Adevărului se pun sub semnul întrebării. Tocmai acestă relativizare a credinței ortodoxe din interior prin cursuri super-tech, ecranarea digitală a comuniunii dintre mireni, preoți și Dumnezeu, precum și relativizarea pericopelor evanghelice, tradiției Sfinților Părinți și a canoanelor moștenite îi îndepărtează pe român de Hristos. Preoții-vedetă par să le transmită credincioșilor, mai mult sau mai puțin, mesaje subliminale, că postul nu contează, că sfințenia e relativă, că ”dreapta credință” nu diferă de celelalte religii și că nu trebuie să există o teamă de păcat, Dumnezeu sau frică de Judecata de Apoi. Asaltul din interior asupra credinței noastre și împotriva BOR, prin mesaje relativiste, ce atacă îndumnezeirea, sfințirea și duhovnicia poporului creștin, nu urmărește altceva se pare, decât crearea pe termen lung a unui sincretism religios, a unei Biserici fără Hristos și a unei religii fără Dumnezeu, în care umanitatea nu mai face diferența dintre bine și rău, dintre păcat și sfințenie, dintre întuneric și lumină. În noua paradigmă ecumenică a sincretismului religios omul nu mai este perceput ca și creație după Chipul Omului. Parcă ajungem să trăim vremurile anunțate ”nu va fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viaţa. Dar nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). Românii trebuie să facă un zid duhovnicesc în jurul Ortodoxiei, care este expresia mântuitoare a dreptei credințe și moștenirea lui Hristos prin Biserica nepieritoare până la cea de-a doua venire.

Ionuț Țene