Etapa dinaintea transumanismului
Când am fost în România weekendul trecut
(aprilie 2023, n.n.), am dat peste o transcriere a unei prelegeri susținute de Paul Kingsnorth în acea țară
anul trecut. Este în română pe un site web ortodox român, dar
browserul meu Chrome l-a tradus automat în engleză. În discuție, Kingsnorth i-a
avertizat pe români că transgenderismul va veni și peste ei și că ar fi bine să
fie pregătiți pentru asta. Ceea ce îmi place la această prezentare este că nu
are nimic de „dreapta” în ea. De fapt, în memoria vie, aspectele despre care
vorbește Paul aici ar fi fost în perfectă consonanță cu un mod de gândire de
stânga al lui Wendell Berry, în special cu avertismentul său despre modul în
care capitalismul susține ideologia de gen ca o modalitate de a crea noi piețe
pentru chirurgie și diverse alte produse.
Extras:
„Acest argument l-am putea rezuma
astfel: mișcarea transgender care ni se prezintă astăzi ca „o luptă
pentru drepturile civile” este, de fapt, altceva. Prin divorțul dintre „gen” și
sex, promovarea „identităților” multiple la persoanele tinere și vulnerabile,
prin ideea că trupul dat este o problemă de rezolvat și prin afirmația că
„identitatea” noastră, chiar și biologia noastră, nu țin de natura noastră, ci
sunt constructe ale conștiinței noastre -, asistăm la ultima etapă a lungii
rebeliuni a modernității împotriva firii create.
Această rebeliune se manifestă în
prezent ca o încercare bine finanțată și bine organizată de a normaliza o
umanitate sterilizată, post-biologică, în care bărbatul și femeia, mama și
tatăl, familia și, în cele din urmă, natura devin noțiuni „problematice”. Care
este finalul logic al acestui proces de separare a biologiei de sex, și a
trupului de conștiință? Îl putem vedea suficient de clar, dacă alegem să privim
aceste aspecte în față. Și unii activiști transgender proeminenți nu se sfiesc
să vorbească explicit despre asta.
Să luăm exemplul lui Martine (fostul
Martin) Rothblatt, femeie transgender de afaceri miliardară și tehnocrat
proeminent. În cartea sa din 2011 «De la transgender la transuman: un
manifest despre libertatea formei» (From Transgender to Transhuman: A
Manifesto On the Freedom Of Form), destinația acestei mișcări este explicită.
„Transgenderismul”, scrie Rothblatt, „este rampa către transumanism”. Rothblatt
prezintă dorința de a transcende „binaritatea de gen” ca parte a procesului mai
larg de transcendere a tuturor limitelor care există în mod natural.
Abandonarea genului va duce la abandonarea sexului și, în cele din urmă, la
abandonarea completă a trupului”.
Mai mult:
„Problema reală este că o generație de
tineri hiperurbanizați, hiperactivi, din ce în ce mai alienați de natură, care
cresc într-o anticultură psihologizată, cu tendințe introvertite, este condusă
spre concluzia că biologia este „o problemă ce poate fi depășită”, că trupul
lor este „o formă de opresiune” și că soluția la durerea lor poate merge
dincolo de un nou set de pronume sau chiar de o intervenție chirurgicală invazivă,
către nanotehnologie, „software de conștiință cibernetică” și, poate, în cele
din urmă, către sfârșitul întruchipării lor fizice cu totul.
Unde va duce această tendință? Timpul ne
va spune, dar poate că ar fi indicat să lăsăm ultimul cuvânt unui alt
transumanist, Zoltan Istvan, care vede în viitor o lume în care trupul
– dezordonat, limitat, îmbătrânit, sexualizat, generator al tuturor
vulnerabilităților noastre – este desființat: „Vom avea un conflict între
cine fuzionează cu AI și cine nu. Probabil va fi un fel de război civil. În
cele din urmă, oamenii nu vor putea opri progresul, iar majoritatea se vor
încărca în noi lumi în care nu vor muri și nu vor mai fi nevoiți să lucreze sau
să trăiască ca ființe biologice supuse suferinței. Veți renunța la controlul
asupra vieții voastre, și acesta va fi prețul pentru a exista în această lume.
Va fi o lume cvasi-perfectă, plină de fericire și de progres”.
Cititorule, nu este cazul să muști
momeala că aceasta n-ar fi altceva decât o poveste despre „drepturi civile”. La
mijlocul anilor 2000, când activiștii pentru căsătoriile între persoane de
același sex spuneau că tot ce-și doresc este numai să schimbe un pic definiția
căsătoriei pentru a-i include și pe ei, și atât, oameni ca mine au avertizat că
aceasta este o capcană – că nu există nicio modalitate de a face asta fără
a legitima persoanele transgender.
Acest aspect poate că nu părea evident,
pentru că homosexualitatea nu este la fel cu transgenderismul, în ciuda a ceea
ce susțin activiștii. Motivul este că, pentru a legitima căsătoria între
persoane de același sex, era nevoie să negăm relevanța trupului sexual.
„Dragostea este dragoste” („Love is love”, slogan LGTB – n.) presupune
credința că legitimitatea, normativitatea sau iubirea căsătoriei se bazează numai
pe sentimentele subiective ale îndrăgostiților. Dacă acest aspect ar fi
adevărat, atunci pe ce temei am refuza statutul marital pentru grupuri de trei
persoane sau alte aranjamente poligame? Nu există temeiuri solide dacă plecăm
la drum cu astfel de premise, motiv pentru care sunt sigur că voi trăi să văd
poligamia legală în anumite părți ale Americii. Și dacă acest aspect este
adevărat – dacă nu contează trupurile sexuale – atunci nu este greu
de văzut cum aluneci în fluiditatea de gen din această poziție.
De fapt, exact asta s-a petrecut. Dar
erai numit fanatic și instigator pentru că atrăgeai atenția asupra acestui
aspect la vremea respectivă. De aici a apărut Legea Imposibilității Meritate:
„nu se va petrece niciodată acel fapt de care vă temeți, iar când se va
petrece, voi, bigoților, o meritați!”.
Kingsnorth nu intră în aspectul
homosexual al tuturor acestor elemente. El se concentrează asupra fenomenului
trans ca front principal al războiului tehno-capitalismului împotriva naturii
și a limitelor naturale. Merită să privim aceste aspecte și în acest mod.
Transgenderismul este pe cale să devină normalizat peste tot – este deja,
în America Albastră (cea dominată de Partidul Democrat, a cărui culoare
electorală este albastrul – n.n.) și în instituțiile dominate de Albastru,
iar dacă aceasta se va petrece, nu vor exista obstacole puternice în calea
transumanismului.
Și ne mai întrebăm de ce o mare parte
din lume a ajuns să privească cu scepticism povestea americană…
NYT: Războiul Anti-Trans este un război cultural susținut de Partidul
Republican
Pentru un exemplu perfect al modului în
care servitorii mass-media ai regimului încadrează ideologic istoria, nu este
nevoie să căutați mai departe de această relatare recentă din The New York Times, în care reporterii ziarului au interpretat
rezistența conservatoare la inițiativele pro-trans ca fiind o încercare cinică
a Dreptei de a strânge bani atacând săracii și hăituiții oameni trans. Extras:
„Drept urmare, conservatorii au căutat o
nouă abordare a problemei. Organizația domnului Schilling, de exemplu, a
efectuat sondaje pentru a determina dacă măsurile de limitare a drepturilor
transgender au avut rezonanță în rândul alegătorilor – și, dacă au
făcut-o, care este cel mai bun mod pentru candidați de a vorbi despre asta. În
2019, cercetările făcute de acest grup a constatat că alegătorii erau mult mai
predispuși să susțină un candidat republican care a favorizat interzicerea
participării fetelor transgender la sporturi școlare – în special atunci
când este formulată prin întrebarea dacă „să permită bărbaților și băieților să
concureze împotriva femeilor și fetelor” – decât ar susține un candidat
care militează pentru interzicerea folosirii toaletei la alegere de către
persoanele transgender.
Cu aceste studii în mână și cu sportivii
transgender câștigând atenție, în special în mass-media de dreapta,
conservatorii au decis să se concentreze pe două fronturi principale:
legislația care abordează participarea în sporturi și legile care limitează
accesul minorilor la tratamente de tranziție medicală”.
Premisa nedeclarată aici este că, dacă
nu ar fi existat campanii bine finanțate ale dreptei conservatoare, toată lumea
ar fi fost de acord cu bărbații biologici care invadează sporturile feminine,
iar minorii – uneori împreună cu școlile care i-au pregătit în secret
pentru asta – ar fi căutat sterilizarea permanentă și mutilarea
chirurgicală a sânilor sau a organelor genitale masculine. Adevăratul război
cultural, vedeți, nu reușește să accepte fiecare idee nouă cu care vine Stânga
culturală. A apăra ceea ce avem este bigotism, este înapoiere, este o dovadă de
răutate. Așa ne manipulează mass-media Regimului pe toți.
Gândește-te la Bob Gates care spune că
America nu are altceva de făcut decât să-și spună povestea mai eficient.
Guvernul SUA condus de Democrați (și mass-media regimului) numesc, de exemplu,
Ungaria nedemocratică și autoritară, deoarece refuză să afirme viziunea Washington
– New York City – Bruxelles asupra lumii. Aceștia sunt aceiași oameni
care spun că cei care nu vor să promoveze transgenderismul nu sunt decât niște
cinici conservatori rău intenționați. Totul este o manipulare. Absolut totul.
Împotriva teoriei rasei critice? RASIST!
Vorbind de narațiuni false din
mass-media, New Orleans Times-Picayune pare să mânjească Partidul
Republican din Louisiana cu acest reportaj:
„Oficialii Partidului Republican din Louisiana doresc ca
parlamentarii statului să interzică studiul rasismului în colegii și
universități, argumentând, într-o rezoluție aprobată sâmbătă, că acele cursuri
care examinează „aspectele rușinoase” ale istoriei Statelor Unite generează
prea multă divizare.
Rezoluția, adoptată prin vot vocal, fără
niciun dezacord vizibil, la reuniunea trimestrială a partidului de la Baton
Rouge, cere Legislativului să adopte legi care să elimine departamentele și
agențiile pentru diversitate, echitate și incluziune „în cadrul fiecărei
instituții de învățământ superior din stat”. Fără a prezenta dovezi, rezoluția
afirmă că aceste programe au bugete umflate și au aprins tensiunile politice în
campusuri”.
Dar dacă citești mai departe articolul,
vezi că republicanii nu își propun deloc să interzică „studiul rasismului”;
este vorba despre Teoria Critică a Rasei și programele DEI. Asta e o diferență
foarte, foarte mare! Încă un exemplu de ce este imposibil să ai încredere în
mass-media atunci când vine vorba de raportări despre rasă, sex sau gen.
Autor: Rod Dreher
Sursa: anonimus.ro
Notă. Raymond Oliver Dreher Jr., cunoscut sub
numele de Rod Dreher, este un scriitor și editor american expatriat care
trăiește în Ungaria. A fost editorialist la The American Conservative timp de
12 ani, până în martie 2023, și rămâne redactor la această publicație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu