marți, 27 iunie 2023

Rod Dreher: Zig-zag prin războiul cultural

 

Etapa dinaintea transumanismului

Când am fost în România weekendul trecut (aprilie 2023, n.n.), am dat peste o transcriere a unei prelegeri susținute de Paul Kingsnorth în acea țară anul trecut. Este în română pe un site web ortodox român, dar browserul meu Chrome l-a tradus automat în engleză. În discuție, Kingsnorth i-a avertizat pe români că transgenderismul va veni și peste ei și că ar fi bine să fie pregătiți pentru asta. Ceea ce îmi place la această prezentare este că nu are nimic de „dreapta” în ea. De fapt, în memoria vie, aspectele despre care vorbește Paul aici ar fi fost în perfectă consonanță cu un mod de gândire de stânga al lui Wendell Berry, în special cu avertismentul său despre modul în care capitalismul susține ideologia de gen ca o modalitate de a crea noi piețe pentru chirurgie și diverse alte produse.

Extras:

„Acest argument l-am putea rezuma astfel: mișcarea transgender care ni se prezintă astăzi ca „o luptă pentru drepturile civile” este, de fapt, altceva. Prin divorțul dintre „gen” și sex, promovarea „identităților” multiple la persoanele tinere și vulnerabile, prin ideea că trupul dat este o problemă de rezolvat și prin afirmația că „identitatea” noastră, chiar și biologia noastră, nu țin de natura noastră, ci sunt constructe ale conștiinței noastre -, asistăm la ultima etapă a lungii rebeliuni a modernității împotriva firii create.

Această rebeliune se manifestă în prezent ca o încercare bine finanțată și bine organizată de a normaliza o umanitate sterilizată, post-biologică, în care bărbatul și femeia, mama și tatăl, familia și, în cele din urmă, natura devin noțiuni „problematice”. Care este finalul logic al acestui proces de separare a biologiei de sex, și a trupului de conștiință? Îl putem vedea suficient de clar, dacă alegem să privim aceste aspecte în față. Și unii activiști transgender proeminenți nu se sfiesc să vorbească explicit despre asta.

Să luăm exemplul lui Martine (fostul Martin) Rothblatt, femeie transgender de afaceri miliardară și tehnocrat proeminent. În cartea sa din 2011 «De la transgender la transuman: un manifest despre libertatea formei» (From Transgender to Transhuman: A Manifesto On the Freedom Of Form), destinația acestei mișcări este explicită. „Transgenderismul”, scrie Rothblatt, „este rampa către transumanism”. Rothblatt prezintă dorința de a transcende „binaritatea de gen” ca parte a procesului mai larg de transcendere a tuturor limitelor care există în mod natural. Abandonarea genului va duce la abandonarea sexului și, în cele din urmă, la abandonarea completă a trupului”.

Mai mult:

„Problema reală este că o generație de tineri hiperurbanizați, hiperactivi, din ce în ce mai alienați de natură, care cresc într-o anticultură psihologizată, cu tendințe introvertite, este condusă spre concluzia că biologia este „o problemă ce poate fi depășită”, că trupul lor este „o formă de opresiune” și că soluția la durerea lor poate merge dincolo de un nou set de pronume sau chiar de o intervenție chirurgicală invazivă, către nanotehnologie, „software de conștiință cibernetică” și, poate, în cele din urmă, către sfârșitul întruchipării lor fizice cu totul.

Unde va duce această tendință? Timpul ne va spune, dar poate că ar fi indicat să lăsăm ultimul cuvânt unui alt transumanist, Zoltan Istvan, care vede în viitor o lume în care trupul – dezordonat, limitat, îmbătrânit, sexualizat, generator al tuturor vulnerabilităților noastre – este desființat: „Vom avea un conflict între cine fuzionează cu AI și cine nu. Probabil va fi un fel de război civil. În cele din urmă, oamenii nu vor putea opri progresul, iar majoritatea se vor încărca în noi lumi în care nu vor muri și nu vor mai fi nevoiți să lucreze sau să trăiască ca ființe biologice supuse suferinței. Veți renunța la controlul asupra vieții voastre, și acesta va fi prețul pentru a exista în această lume. Va fi o lume cvasi-perfectă, plină de fericire și de progres”.

Cititorule, nu este cazul să muști momeala că aceasta n-ar fi altceva decât o poveste despre „drepturi civile”. La mijlocul anilor 2000, când activiștii pentru căsătoriile între persoane de același sex spuneau că tot ce-și doresc este numai să schimbe un pic definiția căsătoriei pentru a-i include și pe ei, și atât, oameni ca mine au avertizat că aceasta este o capcană – că nu există nicio modalitate de a face asta fără a legitima persoanele transgender.

Acest aspect poate că nu părea evident, pentru că homosexualitatea nu este la fel cu transgenderismul, în ciuda a ceea ce susțin activiștii. Motivul este că, pentru a legitima căsătoria între persoane de același sex, era nevoie să negăm relevanța trupului sexual. „Dragostea este dragoste” („Love is love”, slogan LGTB – n.) presupune credința că legitimitatea, normativitatea sau iubirea căsătoriei se bazează numai pe sentimentele subiective ale îndrăgostiților. Dacă acest aspect ar fi adevărat, atunci pe ce temei am refuza statutul marital pentru grupuri de trei persoane sau alte aranjamente poligame? Nu există temeiuri solide dacă plecăm la drum cu astfel de premise, motiv pentru care sunt sigur că voi trăi să văd poligamia legală în anumite părți ale Americii. Și dacă acest aspect este adevărat – dacă nu contează trupurile sexuale – atunci nu este greu de văzut cum aluneci în fluiditatea de gen din această poziție.

De fapt, exact asta s-a petrecut. Dar erai numit fanatic și instigator pentru că atrăgeai atenția asupra acestui aspect la vremea respectivă. De aici a apărut Legea Imposibilității Meritate: „nu se va petrece niciodată acel fapt de care vă temeți, iar când se va petrece, voi, bigoților, o meritați!”.

Kingsnorth nu intră în aspectul homosexual al tuturor acestor elemente. El se concentrează asupra fenomenului trans ca front principal al războiului tehno-capitalismului împotriva naturii și a limitelor naturale. Merită să privim aceste aspecte și în acest mod. Transgenderismul este pe cale să devină normalizat peste tot – este deja, în America Albastră (cea dominată de Partidul Democrat, a cărui culoare electorală este albastrul – n.n.) și în instituțiile dominate de Albastru, iar dacă aceasta se va petrece, nu vor exista obstacole puternice în calea transumanismului.

Și ne mai întrebăm de ce o mare parte din lume a ajuns să privească cu scepticism povestea americană…

NYT: Războiul Anti-Trans este un război cultural susținut de Partidul Republican

Pentru un exemplu perfect al modului în care servitorii mass-media ai regimului încadrează ideologic istoria, nu este nevoie să căutați mai departe de această relatare recentă din The New York Times, în care reporterii ziarului au interpretat rezistența conservatoare la inițiativele pro-trans ca fiind o încercare cinică a Dreptei de a strânge bani atacând săracii și hăituiții oameni trans. Extras:

„Drept urmare, conservatorii au căutat o nouă abordare a problemei. Organizația domnului Schilling, de exemplu, a efectuat sondaje pentru a determina dacă măsurile de limitare a drepturilor transgender au avut rezonanță în rândul alegătorilor – și, dacă au făcut-o, care este cel mai bun mod pentru candidați de a vorbi despre asta. În 2019, cercetările făcute de acest grup a constatat că alegătorii erau mult mai predispuși să susțină un candidat republican care a favorizat interzicerea participării fetelor transgender la sporturi școlare – în special atunci când este formulată prin întrebarea dacă „să permită bărbaților și băieților să concureze împotriva femeilor și fetelor” – decât ar susține un candidat care militează pentru interzicerea folosirii toaletei la alegere de către persoanele transgender.

Cu aceste studii în mână și cu sportivii transgender câștigând atenție, în special în mass-media de dreapta, conservatorii au decis să se concentreze pe două fronturi principale: legislația care abordează participarea în sporturi și legile care limitează accesul minorilor la tratamente de tranziție medicală”.

Premisa nedeclarată aici este că, dacă nu ar fi existat campanii bine finanțate ale dreptei conservatoare, toată lumea ar fi fost de acord cu bărbații biologici care invadează sporturile feminine, iar minorii – uneori împreună cu școlile care i-au pregătit în secret pentru asta – ar fi căutat sterilizarea permanentă și mutilarea chirurgicală a sânilor sau a organelor genitale masculine. Adevăratul război cultural, vedeți, nu reușește să accepte fiecare idee nouă cu care vine Stânga culturală. A apăra ceea ce avem este bigotism, este înapoiere, este o dovadă de răutate. Așa ne manipulează mass-media Regimului pe toți.

Gândește-te la Bob Gates care spune că America nu are altceva de făcut decât să-și spună povestea mai eficient. Guvernul SUA condus de Democrați (și mass-media regimului) numesc, de exemplu, Ungaria nedemocratică și autoritară, deoarece refuză să afirme viziunea Washington – New York City – Bruxelles asupra lumii. Aceștia sunt aceiași oameni care spun că cei care nu vor să promoveze transgenderismul nu sunt decât niște cinici conservatori rău intenționați. Totul este o manipulare. Absolut totul.

Împotriva teoriei rasei critice? RASIST!

Vorbind de narațiuni false din mass-media, New Orleans Times-Picayune pare să mânjească Partidul Republican din Louisiana cu acest reportaj:

Oficialii Partidului Republican din Louisiana doresc ca parlamentarii statului să interzică studiul rasismului în colegii și universități, argumentând, într-o rezoluție aprobată sâmbătă, că acele cursuri care examinează „aspectele rușinoase” ale istoriei Statelor Unite generează prea multă divizare.

Rezoluția, adoptată prin vot vocal, fără niciun dezacord vizibil, la reuniunea trimestrială a partidului de la Baton Rouge, cere Legislativului să adopte legi care să elimine departamentele și agențiile pentru diversitate, echitate și incluziune „în cadrul fiecărei instituții de învățământ superior din stat”. Fără a prezenta dovezi, rezoluția afirmă că aceste programe au bugete umflate și au aprins tensiunile politice în campusuri”.

Dar dacă citești mai departe articolul, vezi că republicanii nu își propun deloc să interzică „studiul rasismului”; este vorba despre Teoria Critică a Rasei și programele DEI. Asta e o diferență foarte, foarte mare! Încă un exemplu de ce este imposibil să ai încredere în mass-media atunci când vine vorba de raportări despre rasă, sex sau gen.


Autor: Rod Dreher

Sursa: anonimus.ro

Notă. Raymond Oliver Dreher Jr., cunoscut sub numele de Rod Dreher, este un scriitor și editor american expatriat care trăiește în Ungaria. A fost editorialist la The American Conservative timp de 12 ani, până în martie 2023, și rămâne redactor la această publicație.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu