La turismul lăudat

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Mulți dintre ocupanții fotoliului de ministru al turismului au tras cu urechea, suficient de înfundată, că România ar putea câștiga din turism. Așa ar trebui să fie! Dar se întâmplă la alții. Exemplul Spaniei, care s-a redresat, după vremi de cumpănă, prin această activitate atractivă. Care presupune, pentru cel care o ia la drum, destindere, cunoaștere prin cultură și natură. Și alte capricii ale pelerinului. Turistul, pe banii lui, firesc, are pretenții. Pe unde trece, să fie așteptat cu suflet deschis, cu masa întinsă și cu pat confortabil. De multă vreme se încearcă să se pună în ecuație dorința călătorilor cu rezonanța locului românesc. Care are mistere, miracole și frumuseți.

Mulți oameni, din țară și din alte colțuri ale lumii, sunt de acord că România este privilegiată în privința peisajului, a diversității lui. Biserici, mănăstiri, priveliști cuceritoare, felii de ospitalitate și omenie. Suntem o țară a pensiunilor, locuri grijulii cu cei care le trec pragul. Dar turismul, ca afacere națională, este departe de a fi o împlinire. Se gândește încet, fără mare pricepere, uneori suprarealist. Un fost ministru al turismului și-a făcut un titlu de mândrie, pentru a atrage turiști, plantând pe litoral palmieri. Experimentul miciurinist a eșuat, ba mi s-a părut atunci chiar caraghios. Cu toată schimbarea climei, palmierii nu au prins rădăcini.

Țara trebuie cunoscută în toată plenitudinea ei și depinde cum îi faci publicitate pe culoar turistic. Cu ani în urmă, a fost invitată Nadia Comăneci, într-un grup de fete și băieți, cărora le explica devenirea ei ca mare campioană. Plat și neconcludent pentru a atrage turiști străini în România. Ilie Năstase invita turiștii în Carpați, unde pot călări zebre, iar Hagi spunea ritos: veniți în țara în care se pot culege pești din copaci! Așa erau clipurile acelea. Cât ai vrea să modernizezi publicitatea, suprarealismul textelor rostite de cei trei mari sportivi a fost aiuritor, pentru scopul țintit. Le-am revăzut recent, și am rămas cu același gust dadaist. Curentul literar a fost inițiat de românul Tristan Tzara și desăvârșit în Franța. Se caracteriza prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie.

Dacă s-a mizat pe efectul feed-back, conexiune inversă, m-am situat pe partea îndoielii. Dacă spaniolii mi-ar spune: veniți în țara în care veți vedea elefanți, imediat mi-aș lua bilet pentru Africa. Adică turistul nu poate fi prostit. În Spania mă interesează Muzeul Prado, nu fantoma elefanților. Revenind pe meleagurile noastre, m-am bucurat când un sondaj a plasat celebra sculptură a lui Brâncuși – „Coloana infinitului” – printre cele mai valoroase opere de artă ale secolului trecut. Ea se află în România, la Târgu Jiu. Cu părere de rău, spun că unii care doresc să facă publicitate turismului o fac cu stângăcie. Fără vigoare. De pomină a fost episodul participării României la Târgul de turism de la New York, unde reprezentanții țării noastre s-au pozat în fața standului care consta în câteva fotografii printate, agățate pe niște perdele negre. Umor negru și trist. Și nu e singular exemplul.

Unii au comentat mai aspru situația penibilă, apoi s-a lăsat tăcerea. E nevoie de pricepere, curaj și viziune pentru a atrage turiști. Sunt stânjenit, uneori, și de felul în care este prezentat Maramureșul. Clișee, mai multe consoane decât vocale. Multă muzică inventată în numele acestui spațiu. Unele sunt obrăznicii. Singura oază de folclor necorupt a rămas Grupul IZA al lui Ioan Pop din Hoteni. Maramureșul mai are resurse. Dar fiecare cântă și se îmbracă după cum se pricepe. Despre asta, cu alt prilej! Vin străinii și ne fac cunoscută România în lume. Documentaristul britanic Charlie Ottley, realizatorul cunoscutelor reportaje Wild Carpathia este un exemplu. Am văzut documentarul „Dunărea sălbatică,” despre Deltă, ca spațiu unic în Europa. Da, convingător și chemător să vezi. Declara la o emisiune că este supărat pe autoritățile române că nu sunt capabile să facă mai mult pentru a atrage turiști străini.

Guvernul face foarte puțin, în această privință, spune Charlie. Seria de documentare Wild Carpathia, difuzate în 110 țări, a făcut mai multă publicitate României decât multe guverne la un loc. Realizatorul și-a cumpărat o casă la Șirnea, județul Brașov, după ce a colindat lumea. A venit și în Maramureș pentru un documentar, stil Ottley. Acum, propune și un brand de țară. E trist că vin alții să vorbească despre ce înseamnă România. Cum ziceam, publicitatea noastră lasă de dorit. Cu turismul lăudat de noi, nu ajungem departe. Episoade gen New York sunt destule. Mi-am adus aminte de un poet boem din Sighetul Marmației, pe când eram elev. Scria aspirantul: „Câini sărind din creangă în creangă/ Au început fetei să-i spună/Prunele din carpen, dragă/Sună, sună, sună, sună.”

Curat suprarealism! Da, sună, dar nu se aude unde trebuie când este vorba de turismul românesc. Și nu cred că mi se pare mie. Vedeți prețurile și comparați-le cu alte locuri în care turismul este la el acasă. Vara e aici!