de Gheorghe Pârja
Înainte de a scrie acest text am citit în ziarul
nostru știri despre felul în care Maramureșul onorează elevii care ating
excelența în educație. Au fost premiați 208 șefi de promoție de către
conducătorii județului. Alte știri de îmbărbătare: doi elevi din Maramureș, din
Finteușu Mic și Seini, sunt bursieri ai Academiei Române; școala MERITO a
programat în Baia Mare ateliere pentru elevii și profesorii excepționali ai
României. Cu asemenea vești se diluează puterea de a privi educația românească
în profunzimea ei. Fiind pregătit pentru a fi învățător, cum am și fost o
perioadă scurtă, în satul Breb, nu mi-a dispărut sensibilitatea pentru acest
domeniu esențial pentru viitorul țării.
Mă bucur de realizările elevilor, atâtea câte sunt,
de harul educatorilor, atâta cât este, și cobor în realitatea care ne trage de
mânecă. Citesc opinii ale unor personalități despre educație care mă
îngrijorează. Profesorul Andrei Marga, cu responsabilități în domeniul
educației, scrie: „Starea educației este mai critică decât oricând în deceniile
postdecembriste. Tabloul ne pune pe gânduri. Abandonul școlar este fără
precedent. Spun istoricii că neșcolarizarea de acum a tinerilor o întrece ca
pondere până și pe cea de la sfârșitul anilor treizeci.” Toată ziua ni se
spune, dar puțini țin seama, că România a ajuns țara de pe continent cu cel mai
ridicat analfabetism funcțional, cu cel mai redus consum de cărți pe cap de
locuitor, cu cetățeni care nu au citit o carte pe an, deci ocolesc librăriile
și bibliotecile.
Mă simt mai liniștit când trec pragul Bibliotecii
Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare și văd mulți tineri la diverse activități.
Apoi, pregătirea tinerilor pentru viață. Tot mai multe firme se plâng de lipsa
forței de muncă autohtonă. La spălătoria din colț, mașina mi-o dichisesc tineri
din Sri Lanka. Ori la cofetăria de pe bulevard mă servesc tinere din Etiopia și
Ucraina. La un magazin alimentar din centrul municipiului Baia Mare,
cumpărătorii stau la rânduri obositoare din lipsă de personal. Cei mai buni
elevi, că avem după cum am spus la început, mărturisesc că aspiră să plece din
țară. Un fenomen cu două tăișuri. Este bine că tinerii români se realizează
prin lume, dar țara rămâne văduvă de forță de muncă.
Cum este bine? Mă sperie că elevi și studenți fără
relief ajung să decidă soarta țării. Îi vedem în fiecare zi că nu pot lega două
vorbe și sunt demnitari, iar seceta de idei de acțiune pentru țară este
caniculară. Știu demnitari care își trăiesc funcția datorită consilierilor.
Unde se nimeresc a fi inspirați treaba merge, unde sunt sfătuitori îndoielnici,
viziunea se manevrează din pix. De aici și slaba prețuire a persoanelor de
valoare. Rar lumea politică românească actuală a selectat și promovat lideri
capabili, stăpâni pe gândirea lor, care își pot asuma deciziile, care pot duce
țara înainte. Poate cer prea mult când se flutură în jur conducerea colectivă.
Da, dar admir mult oamenii cu idei, care pot mișca lumea spre bine.
Nu doresc să avem decidenți mediocri. Vedem prin
funcții importante personaje fără pregătire adecvată, care cultivă un populism
ieftin. M-am cam săturat să comentez stări de lucruri care nu trezesc interes.
Domnul președinte al României a lansat un program generos, numit România
educată. Da, de asta avem nevoie! Ce s-a ales de el? Pe această temă domnul
președinte, acum la sfârșit de mandat, ar trebui să prezinte în fața națiunii
un raport despre rezultate. Nu mă aștept la așa ceva.
Chiar nu doare pe nimeni starea reală, profundă, a
învățământului românesc? Ce se mai întâmplă prin școlile de la sate? Care este
pregătirea cadrelor didactice de la orașe și sate? Nu văd preocupări de fond
pentru stăvilirea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional. Adică să
citești și să nu înțelegi. Educația a devenit o temă de casă pentru guvernanți.
Dar și pentru alte instituții cu putere de decizie. Ce este de făcut? Tot
profesorul Marga ne spune: să scăpăm de amatorism, debusolare și politicianism.
Mie îmi este dor de Spiru Haret și de dascălul meu din sat, Vasile Fodoruț.
Unul a ridicat o țară, celălalt un sat.
Și-i mulțumesc profesorului Vasile Iluț, care
trezește cu idei, în ziarul nostru, starea de lucruri din educație. Apreciez
reușitele, dar nu pot uita fondul! Las diriguitorii educației naționale să
aspire la o Românie educată, să contemple cifrele obeze, care conservă
mediocritatea și lipsa de interes practic pentru a trece de la experimente la
certitudini. Aștept și alte păreri. Că doamna ministru tace, fiind un personaj
fără vlagă. Este încununarea suferinței României educate. Este nevoie de tema
pentru acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu