Ne rărim, ne rărim…

                                                            de Gheorghe Pârja

Un fenomen dramatic se întâmplă, prea puțin discutat în agora de cei care se pricep, adică de sociologi care cercetează starea nației și nu fac sondaje pentru partide. Fenomenul se referă la împuținarea populației României. Am ajuns să fim acum cam câți eram după Al Doilea Război Mondial. Este un semnal tras de un raport al Organizației Națiunilor Unite, care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Am parcurs mai multe studii referitoare la acest aspect, iar concluziile duc spre serioase meditații, chiar la îngrijorări. Impactul scăderii demografice se va resimți pe toate planurile, iar cel mai afectat va fi sistemul fiscal.

În viitorii 15 ani vor ieși la pensie peste 1,7 milioane de români, iar acest lucru va pune o presiune mare pe sistemul de pensii, avertizează analistul economic Adrian Negrescu. Ieșirea acestor oameni din câmpul muncii nu este însoțită, din păcate, de o creștere a natalității. Este nevoie urgentă de măsuri de ordin financiar în această direcție. Populația României, cel puțin în mediul rural, are un nivel de educație precar. Și dacă se vor lăsa la vatră profesioniștii, cu cine să fie înlocuiți? Începem să aducem forță de muncă din străinătate, dar foarte puțină este calificată. Cine va lucra în domeniul să­nă­tății, al educației?

În anii următori, peste 60% din învățători vor ieși la pensie. Cine le va lua locul? Mulți sunt bătrâni și bolnavi, iar în zece ani se va atinge un record negativ de populație. Așa spune Institutul Național de Statistică. Anul trecut s-a înregistrat cel mai mic număr de nașteri din istoria României. România pierde un milion de oameni într-un deceniu. Prin 2050, vor fi în țară vreo 16,5 de români. Unii aruncă pe piață cifre și mai mici. Emigrația din România o vedem cu ochiul liber. Cred că nu este o familie din țara asta frumoasă care să nu aibă legătură cu acest fenomen. Suntem o țară de origine a emigrației. Câți români sunt plecați departe? Oricum de la 4 milioane în sus.

Da, trăim într-o lume mobilă, mulți pleacă de la noi și mai puțini se întorc acasă. Care sunt cauzele plecării? Ar fi distrugerea economiei naționale din varii motive, infrastructura, sistemul de asigurări de sănătate, educația, rămasă în urmă, câștiguri mai bune, confortul mai atrăgător pe la ei. Altele le știți și dumneavoastră, stimați cititori! În ultima vreme aud povești despre românii care nu o duc bine prin unele părți ale lumii. Costurile cu locuința au crescut, inflația a devenit un fenomen global, așa că unii emigranți se întorc. Dar nu mulți. Iar criza demografică continuă să fie o realitate. Între timp, România a devenit o țară polarizată. Avem sate depopulate, sau comune cu o populație mai mare decât multe orașe.

Îmi spunea preotul satului că așezarea în care m-am născut are populația înjumătățită doar în treizeci de ani. Unii s-au mutat sub pământ, mulți au plecat departe, iar prunci sunt din ce în ce mai puțini. Asta se vede și în sălile de clasă ale școlii. Când școala este în declin, sub toate aspectele, mulțimea este în derivă. Da, ne-am rărit, ne rărim! Vecina din sat, Lenuța, îmi număra casele pustii de pe ulița noastră, Ulița Bisericii. Sunt multe, iar cei rămași suntem puțini. Ce va fi după plecarea noastră?

Doamne, ne-au plecat urmașii, peste ocean în țări străine, încep să număr sever pașii, care mă duc spre nu știu cine. Mulți ne întrebăm de ce nu este un plan național pentru reîntoarcerea semenilor de pe drumurile lumii. La ora actuală fiecare este stăpân pe decizia lui, a familiei. Și totuși sângele apă nu se face! Țara are nevoie de oamenii ei. Autoritățile nu au ce face mare lucru. Nici nu au încercat. Fenomenul este complex. Există, însă, o stare de fapt încurajatoare. Românii plecați trimit mulți bani acasă. Pentru a-și ajuta familiile. Unii o fac deoarece se gândesc la o reîntoarcere pe plaiurile natale.

În logica economică, banii trimiși de cei plecați pot fi raportați la produsul intern brut. Este o mană a emigranților. Vom vedea cum se va așeza lumea. Oricum, spun cei pricepuți, este cel mai mare exod de populație din istoria noastră. La asta trebuie să ne gândim mai profund. Cine să o facă? Eu am scris povestea fără struț la poartă. Că ne-am rărit și ne rărim. Poate așa plănuiește istoria ciudată. Poate ne vom reveni. Că vorba istoricului Gheorghe I. Brătianu poporul român este capabil de miracole. Oare și în vremurile de astăzi?