Până nu cu mult timp în urmă, într-o margine a parcului, acolo unde începe pădurea, era un mușuroi de furnici. Exemplu și pentru om la hărnicie, trebăluiau toată ziulica, adunau hrană, tot înălțau mușuroiul. Din când în când, grupuri de elevi aici își țineau lecția de zoologie, învățând despre comportamentul furnicilor. Și mulți turiști se opreau de făceau poze. Mușuroiul era o atracție a parcului. Până acum câteva zile, când m-am dus și eu să revăd furnicile. Vai, mușuroiul dispăruse! În locul lui, pământul gol! Firește, m-am documentat, am pus întrebări. Și am primit acest răspuns halucinant: ”Dom inginer a dat cu insecticid asupra furnicilor”. Apoi, mușuroiu cu furnicile moarte a fost luat cu lopata și aruncat la gunoi. M-am simțit de parcă cineva mi-a dat în cap cu un pietroi. Câtă ignoranță!
Să vedem care este importanța furnicilor în natură. Ele afânează și îmbogățesc solul, reciclează materia organică, răspândesc semințe, controlează populația de insecte, sunt hrană pentru alte animale. Sunt bio-indicatori ai sănătății mediului, sunt o componentă a biodiversității.
Acum, ce este biodiversitatea. Este alcătuită de multitudinea și varietatea infinită a formelor de viață (plante, animale, insecte, pești, microorganisme etc) și a ecosistemelor în care aceste forme de viață, inclusiv omul, trăiesc. Biodiversitatea este esențială, ea însemnând echilibrul ecologic, care influențează hotărâtor traiul oamenilor. O biodiversitate sănătoasă înseamnă și oameni sănătoși, și hrană bio pentru oameni, și apă cu adevărat potabilă, și aer curat. Iată cum până și acele zeci de mii de furnicuțe dintr-un mușuroi pot contribui la viața mai bună a oamenilor.
Revenim la distrugerea mușuroiului cu furnici din parc. Este doar un exemplu care indică faptul că șefii care fac regulile în parc nu au cunoștințe în domeniul ocrotirii naturii. Vai, sunt și alte multe, multe exemple în acest sens. Bunăoară, stejarii multiseculari din parc sunt atacați feroce de dăunători și nu se face nimic pentru ocrotirea acestor stejari, adevărate monumente ale naturii. Este atacat până și cel mai vârstnic stejar, cel a cărui vârstă este apreciată la peste 500 de ani. Contrar tuturor regulilor silvice, în parc se fac plantări de puieți până și în Luna lui Cuptor, știindu-se că plantările se fac în noiembrie. Cei mai mulți puieți plantați în Luna lui Cuptor s-au uscat. Și au fost cumpărați, cu sutele și miile (pentru tot orașul), pe bani foarte mulți. Și curățenia în parc se face după ureche. Muncitorii (ei n-au vină, respectă fișa greșită a postului) dau toată ziulica cu suflantele pe alei, printre turiști, ridicând praful și microbii, viciind aerul, punând în pericol sănătatea oamenilor veniți în parc tocmai pentru aer curat și liniște. (Suflantele urlă!) Este evident că administrarea parcurilor din oraș trebuie să ajungă pe mâinile unor oameni calificați, pricepuți și dedicați, iubitori ai naturii.
Text și fotografii de Alec PORTASE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu