Farmecul vieții mă luminează când singur mă conving că
realitatea îmi oferă surprize înălțătoare, îmi îmblânzește fermitatea unor
gânduri. Și mă pune în rezonanță cu memoria. Cum ar fi devenirea unor tineri în
numele Limbii Române. Al cuvintelor care cântă. Mi se întâmpla în urmă cu cinci
ani. Tânărul Bogdan Vanca, pe atunci elev la Colegiul Național „Mihai Eminescu”
din Baia Mare, acum student clujean, mă invita la un moment omagial dăruit lui
Nichita Stănescu. Accept invitația! Stau într-o margine și încep să mă acomodez
cu atmosfera creată de tineri. Aveam ca sprijin la invitație și pe profesoara
Monica D. Cândea, un redutabil cadru didactic, cu orizonturi largi culturale.
Așa că întâlnirea cu tinerii, în numele poeziei, a avut o aură sporită.
Așa am devenit oaspete, apoi invitat permanent al Cenaclului „Voci
eminesciene”, unde mi-am retrăit adolescența lirică. Cât m-am priceput am
devenit și sfătuitor. Într-o sală cu cărți și reviste literare, vreo 20 de
elevi erau adunați la chemarea poeziei. Îmi rotesc privirea peste privirile lor
întrebătoare. Așa mi s-a părut mie, că sunt sub semnul marilor întrebări.
Alături, trei distinse profesoare, sortite cuvântului, armoniei și iubirii de
frumos. Profesoara de limba și literatura română, Monica D. Cândea, cu izbânzi
în critica literară, profesoara Alina Bîrsan (atunci Andreicuț), pentru care
muzica nu este numai o onoare de catedră, ci și o reușită îngemănare între
cuvânt și armonia sferelor sufletești, și profesoara documentarist, Ramona
Fonai.
Le-am simțit emoția de a-și vedea elevii în ipostaza descoperirii de sine.
Recunosc, întâlnirea cu tinerii care stau sub auspicii eminesciene a fost un
prilej de a mă privi într-o oglindă imaginară. Să rememorez tocmai ipostaze ale
devenirii mele întru iubirea de poezie, pe când eram de vârsta lor. Din toată
această oglindire, de acum o jumătate de veac, am făcut o poveste pe care am
depănat-o pe scurt în fața acestor adolescenți, care deveneau din ce în ce mai
absorbiți chiar de realul în care erau. Eu îi priveam până la încredere în
ochi. A venit rândul lor să se manifeste. Prin poemele scrise, ori eventuale
întrebări. Eu eram nerăbdător să ascult creațiile lor. A intrat în rol
principiul bulgărelui de zăpadă. La început mai timid, apoi în îmbrățișata
relaxare. A început Camelia Maria Nistor, care a citit poeme din propriul ei
volum de versuri – Cheia către infinit, apărut la Valea Vinului, 2021. Pe
ultima copertă citesc un gând propriu: „Orice om de succes a fost cândva un om
simplu.” Autoare la 15 ani!
Patricia Felicia Pop își punea întrebări existențiale: ce este viața? Când
începe? Cine suntem noi? Lorena Micle, abordând formula eseistică, constata
nevoia de cultură, nevoia de a fi noi. Flavia Miclăuș glosa pe tema iubirii,
iar Maria Grek rostuia premoniții despre vremea ce vine și suferința să plece
ca o roată. Eduard Bognar scria despre mamă, Adrian Oșan despre libertate, și
care este agenda realității pe care o trăim. Au mai citit texte, lirice sau
epice, Andreas Mureșan, Nicol Bărbuș, Ștefan Amarandei, Cristina Cionca,
Cristina Kubaș. Unii dintre ei acum sunt studenți. În generația actuală mă
regăsesc în energia tinerilor cutezători în cuvânt cum sunt: Angelo Supuran,
Andreea Mânzat, Nicoleta Chiș, Simona Vereș Pop, ori Andreea Szigeti. Și alți
tineri prinși de vraja cuvintelor.
M-am atașat de acești tineri minunați! I-am invitat la sediul Reprezentanței
Maramureș, a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Cluj, la lecturi cu
autorii consacrați, inclusiv la Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la
Desești, unde s-au întâlnit cu scriitori din țară și Europa. Având rosturi
redacționale la revista „Nord Literar”, am dus cu mine spiritul revistei
printre tineri. Unii s-au regăsit cu creații proprii în coloanele ei. Acum
spiritul revistei este amplificat prin prezența la întâlniri a scriitoarei Dana
Buzura-Gagniuc, managerul revistei, și a poetului și editorului Flaviu Claudiu
Mihali, tehnoredactor.
Au trecut cinci ani. Când eram la început de drum, investiția de încredere era
absolut necesară. Așa poate veni și confirmarea. M-au avut alături! Tinerii au
lansat chemarea: credeți în noi! Generațiile s-au perindat, dar chemarea a
rămas. Au înțeles că semnificația artei are un pronunțat caracter al
libertății. Și cum întâlnirile noastre au stat sub semnul lui Eminescu și
Nichita Stănescu, le-am reamintit un gând al marelui ploieștean: „Adolescenți,
voi visători, care vă pregătiți de muncă spre a vă justifica faptul că sunteți,
vă reamintesc vorba gândită cu gânduri de romanticul sculptor Rodin, care zicea
cu îndreptățire că a avea talent înseamnă să-ți facă plăcere ceea ce muncești.”
Ave, Cenaclul „Voci eminesciene!” Aventura cuvântului îți aparține!
P.S. Astăzi, ora
13, are loc întâlnirea de cenaclu aniversară cu participarea Cenaclului Rivulus
Dominarum a revistei Nord Literar. Vor citi Dana Buzura-Gagniuc și Flaviu
Claudiu Mihali. Și evident tinerii eminescieni. Invitați, poeții Gheorghe Pârja
și Nicolae Scheianu. Vor avea loc discuții cu tema „Eminescu, între spirit
național și european” Organizatori: profesoarele Monica Dana Cândea, Alina
Bîrsan și Ramona Fonai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu