MOTTO:
„Vă propun să ne oprim puțin din toată nebunia care se desfășoară pe scena
politică și să încercăm să ne imaginăm România în postura unui om capabil să-și
sacrifice propria bunăstare de dragul unui frate aflat în nevoie. A unui om
dispus să-și ardă propria mână, poate chiar și un picior, ca să-și scoată
fratele din foc și să trăiască restul vieții cu cicatrici, dar cu satisfacția
că a făcut o faptă bună și că, poate, generațiile viitoare vor trăi mai bine…
împreună. (Ionuț
Stăncelu, REPUBLICA. ro, 13 iunie 2026)
………………………………………………………………………............
Era în 1990, în luna florilor… pe 6 mai trecea
Prutul, pe primul „pod de flori”, un flăcău chipeș și cu armata -ca să zic așa-
„făcută”. Mergea în pețit și n-avea el bani, ce-i drept, dar măcar… nici
datorii nu avea! Și, în schimb, avea speranțe. Mireasa -vai de capul ei, și mai
săracă… păi, de unde zestre, dacă fusese „la stăpân” vreo 50 de ani? Ei, dar
acum erau alte condiții… ea se pregătea să rupă contractul cu barosanul care-o
ținuse prizonieră, el spera într-o nuntă nu chiar rapidă, pe sărăcia aia, dar
măcar să fie un eveniment frumos, chiar dacă restrâns, într-un viitor
îndepărtat; s-ar fi mulțumit, pentru început, și cu o logodnă temeinică în
pregătirea viitoarei cununii. Așa că nuntă n-a fost, însă alaiurile, și din
partea băiatului, și din partea fetei, s-au dovedit a fi bogate: circa 1 200
000 de cetățeni au participat la preliminarii!
Și-a trecut timpul… au mai fost „poduri de flori”
-poate mai anemice- în 1991 și în 2015. Apoi, unde nici nu gândeai, apărea,
scris de mână prin intersecții, pe ziduri de sprijin și parapete din beton:
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC! sau BASARABIA ESTE ROMÂNIA! Au fost și marșuri în
susținerea viitoarei căsătorii… Rezultatul? Ăi mai înfocați pețitori au fost
expulzați din ograda miresei, declarați „persona non grata” și au primit
interdicția de a mai trece pe poduri de flori sau de a mai pune mâna pe clanța
porții către ograda moldovenească!
În acest timp, însă, mireasa s-a trezit cu niște
tutori care au început, temeinic și organizat, să se ocupe de soarta ei, fără
să scrie nimic pe ziduri și fără să cheltuiască aiurea bani pe poduri de flori;
că banii au mers în altă parte. O doamnă fooooarte de treabă -asta dacă nu-i
iese în cale vreun motociclist când e la volan, c-atunci face prăpăd…- numită
Monica Macovei, preşedinte a Comitetului de cooperare UE- Republica Moldova,
s-a ocupat direct cu „evaluarea stadiului reformelor” de la Chișinău în 2012.
Alt băiat bun, Siegfried Mureșan, cu o biografie foarte interesantă, mai
pro-european decât pro-europenismul însuși, care a gravitat o perioadă în jurul
Monicăi, a fost și el preşedintele Delegaţiei Parlamentului European în
Comitetul Parlamentar de Asociere UE -Moldova… Un prieten sau, cum să-i spun…
„fost asistent” de-al Monicăi, domnul Cristi Vasilică Danileț, a primit, pe 11
noiembrie 2022, cetățenia Republicii Moldova deoarece -zicea dânsul: „…am
lucrat împreună cu autoritățile de la Chișinău în ultimii zece ani în calitate
de consultant al Consiliului Europei și al UE pentru R. Moldova”. (ZIARUL DE
GARDĂ -MOLDOVA, 16 ianuarie 2024). De altfel, fostul judecător Cristi Danileț
era „în cărți” pentru funcția de Procuror general al Moldovei, dar ghinion de
neșansă! asta nu s-a mai întâmplat… Și fostul șef al Oficiului Național de
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor din România, Daniel-Marius Staicu a
primit cetățenia moldovenească și conduce VICTORIA BANK -grup BANCA
TRANSILVANIA din Chișinău.
Iar „pupăciosul” de Cristian Ghinea, creator de
PNNR-uri ținute la sertar, cel care dorea musai să-l vadă mămica lui cum o
țocăie pe Macovei, a condus, înainte de a intra în politică, taman Centrul
Român de Politici Europene (CRPE), o organizație care a avut ca domeniu major
de expertiză relațiile externe și parcursul european al Republicii Moldova.
A mai trecut ceva timp și… hop! apare știrea: „Anca
Dragu (fostă ministră a Finanțelor în România, pe vremea guvernului Cioloș
Julien, n.n.) a fost desemnată guvernator al Băncii Naționale a Moldovei prin
decizia Parlamentului Republicii Moldova, pe data de 22 decembrie 2023” (pe 21
decembrie, doamna Dragu a primit cetățenia moldovenească, iar pe 22 decembrie a
și fost numită) … Nu vă mai spun despre minunatul fost președinte al României,
Băsescu Petrov, care a fost cetățean al Moldovei, apoi n-a mai fost, apoi l-a
primit Maia Sandu înapoi, la sânul ei… mă rog, „sânul ei” e-un fel de-a spune…
Cioloș e și dânsul un mare iubitor al democrației
profund europene din Moldova, salutând, de exemplu, faptul că televiziunea
ROMÂNIA TV a fost interzisă în Moldova: „Guvernul proeuropean de la Chișinău a
interzis difuzarea RTV în Republica Moldova pentru propagandă pro-rusă. În
România, nu argumentele lipsesc, ci curajul!” (Dacian Cioloș, 23 aprilie 2023)
Ca de la pro-european, la pro-european, zic!
În septembrie 2024, o altă mare patriotă și
unionistă, madam Codruța Kovesi, șefa Parchetului European (deja funcțional, la
acea dată, de vreo trei ani, în Republica Moldova) „…a mers la Chișinău pentru
a-i instrui pe procurorii moldoveni să identifice și să pedepsească fraudele cu
fonduri europene.” (HOT NEWS. ro, 2 septembrie 2024)
Și „societatea civilă”, aia independentă și
echidistantă, exact cum o știți, tot de punerea „corectă din punct de vedere
politic” a pirostriilor României cu Republica Moldova se ocupă. Codru Vrabie,
de exemplu, de la celebrul onegheu FUNKY CITIZENS lucrează „…din 2010, în
cadrul programului Lideri pentru Justiţie, care este replicat din 2017 şi în
Republica Moldova, sub numele LEAD. Din 2006, Codru călătoreşte frecvent în Republica
Moldova, unde lucrează cu organizaţii ale societăţii civile care sprijină
statul de drept.” (extras de pe pagina lui de prezentare)
Păi, nu? Vorba lui Băsescu Petrov: „Avem lucrurile
sub control!”.
Pe urmă, după ce o grămadă de cetățeni și oficiali moldoveni
au pus umărul pentru alegerile din România, iar o grămadă de cetățeni și
oficiali români au pus și ei umărul pentru alegerile din Moldova, au început
vizitele, aproape intime, între Maia și Bolo… sau Nicușor și Maia… sau Bolo și
Maia… sau Maia și Nicușor… Să nu uităm că președintele Nicușor, proaspăt ales,
și-a făcut concediul în Republica Moldova, unde a fost, în interval de un an,
de trei ori, incluzând și evenimentul -imposibil de ratat pentru un președinte-
FESTIVALUL LUPILOR… Maia Sandu a fost mai harnică și a venit în vizită de vreo
9 ori de când e „doamna președintă” în Republica Moldova. Dânsa a sosit, într-o
seară, cam „incognito” să se întâlnească personal cu Bolo, la Oradia… iar Bolo,
la rândul lui, a fost la Maia de vreo 4 ori (relația lui Bolo cu Maia s-a
desfășurat și când era dânsul președinte al CJ Bihor, și când era președinte
interimar, și când era premier, cei doi dovedind o statornicie remarcabilă în
„programul sentimental comun”) …
După aceea, când Bolo s-a „estompat” în peisajul
tulbure al Moțiunii de cenzură, ce ziceți, cine a fost prima opțiune a lui
Nicușor pentru un nou premier? Eugen Tomac, un domn consilier prezidențial cu
două sau trei cetățenii -că n-am înțeles dacă mai este sau nu și cetățean
ucrainean- dintre care una moldovenească, desigur!
Iar încet-încet, alaiul inițial al mirilor, din
perioada romantică, alai alcătuit din unioniștii cei entuziaști care scriau cu
vopsea pe ziduri și cu flori pe Prut, a început să fie repudiat. Nuntașii au
fost numiți rusofili, putiniști, extremiști, neolegionari… și au devenit
indezirabili. Li s-a lipit pe frunte interdicția de a intra în Republica
Moldova… ce credeau ei, că așa se fac treburile astea? Fără controlul puzderiei
de factori externi, care știu ei mai bine cum se aranjează nunțile când mirii
sunt niște pârliți, dar… ar prezenta, totuși, un oarecare potențial interesant
pentru nănașii ad-hoc, mai ales avându-se în vedere poziționarea geo-strategică
a ogrăzii rezultate din alipirea celor două sărăcii? Căci, pentru o astfel de
nuntă, vedeți dumneavoastră, nu protagoniștii sunt importanți, ci ORGANIZATORII
DE EVENIMENTE, evident!
Ajunși aici, poate că vă întrebați ce naiba încerc
eu să transmit cu alegoria asta? Păi, pe scurt, încerc să spun că e o mare
diferență între o CĂSĂTORIE DIN DRAGOSTE, chiar dacă mirii sunt săraci
lipiți-pământului și n-au decât un blid, o lingură și o ulcică pentru apă, dar
se iubesc și vor să-și construiască un viitor împreună și O CĂSĂTORIE ARANJATĂ,
având o grămadă de nănași îmbuibați în culise, nănași care asigură cortul de
ceremonii, felicitările, masa și dansul… căci toate astea nu sunt deloc gratis,
ci îi obligă, pentru tot restul vieții, pe cei doi care-și unesc destinele!!!
………………………………………………………………...................
P.S. Dacă în 1990 visul României și al românilor din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească era unirea pentru refacerea
României Mari, spre repararea unei nedreptăți istorice, astăzi cred că nu mai
știm cu cine doresc nănășii să se însoțească Republica Moldova: cu toată
România sau numai cu o parte a ei, într-un program de „regionalizare” la care
dânșii cam visează demult? Ia să ne întoarcem, vă rog, la MOTTO-ul cu care
mi-am ilustrat textul: oare ce o fi însemnând, în accepția autorului, ca
„fratele cel mare” să-și ARDĂ (a se citi: PIARDĂ) O MÂNĂ și chiar UN PICIOR,
pentru a-l salva pe „fratele mai mic”?
Autor:
Luminita Arhire
Sursa:
Luminita Arhire Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu