Îl caută alegătorii, îl caută Constituția, îl caută
destinul. Umblă după el funcția de premier, onoarea și curajul. Îl strigă
procentele prăbușite ale partidului, dar strigătul se întoarce singur și trist,
ca un ecou al lașității. Istoria însăși i-a luat urma, nerăbdătoare să-l vadă
înfruntîndu-și soarta, luîndu-și în primire obligația de prim-ministru
desemnat. Și ia-l de unde nu-i!
Sorin Grindeanu e de negăsit. Fuge cu dibăcia
tîlharului Emil Gânj, imposibil de prins după ce a săvîrșit o faptă care-l îngrozește
și pe el. Se ascunde cînd la capătul lumii, cînd la Nisa, Paris, Monaco,
Madrid. Se pitește la bordul aeronavelor Nordis, se furișează în penumbra
cluburilor de lux, în compania Laurei Vicol și în notele de plată achitate de
familia Ciorbă.
Își astupă făptura cu ceasuri scumpe, costume de
firmă și pantofi în ale căror cutii oamenii lui de încredere își țin milioanele
cash. Își învelește vocea în vorbele altora, umblă deghizat în lider absent,
își mușamalizează propria insignifianță. Partidul, la rîndul lui, îl ascunde ca
pe o vulnerabilitate ce-i amenință ființa.
Sorin Grindeanu s-a sustras de la prima desemnare de
premier, în 2025, după ce PSD cîștigase alegerile parlamentare în 2024. A
preferat să-și coboare partidul din drepturi, să-i degradeze cota politică,
să-l predea, fără luptă, la masa verde, proaspătului game maker, Nicușor.
A primit la schimb confort personal și protecție
judiciară. Ambele beneficii se pot observa de la zece mii de metri altitudine,
dintr-un jet privat. Acest tîrg încheiat pe persoană fizică a tîrît PSD într-o
guvernare submisivă, în dauna electoratului social-democrat, și a făcut praf
rezerva de popularitate din bazinul săracilor.
Au urmat scăderea din sondaje și întoarcerea PSD
împotriva coaliției din care făcea parte. PSD a început să atace public un
document cu măsuri economice ce purta pe el propria sa semnătură, precum
celebrul șarpe Uroboros care-și înghite coada.
Și, fiindcă procentele continuau să scadă, Sorin s-a
panicat și și-a dat jos partidul de la putere în cîrdășie cu gruparea
extremistă AUR, fără să aibă vreo idee despre ce urmează.
Au urmat, așadar, avertismentele agențiilor de
rating, apropierea perspectivei junk, lichidarea ultimelor focare de rezistență
în microîntreprinderi și IMM-uri, contracția clasei mijlocii și sărăcirea
săracilor.
A urmat, pe deasupra, penibila desemnare pentru
funcția de premier a lui Eugen Tomac, un argat de-al lui Băsescu, mediocru și
fără reprezentare parlamentară, un sinecurist de umplutură, care a încercat
să-și ascundă prostește fosta cetățenie ucraineană, a împrumutat praf de
smiorcăit de la Petrov și se dă patriot în timp ce își face investițiile
imobiliare în Belgia. Despre acest om cules din afara democrației, Olguța
Vasilescu, sfătuitoarea lui Sorin, spune: „E un om de bun-simț“.
Cîrdășia servilă și dăunătoare cu Nicușor a băgat
PSD într-o nouă gafă politică: desemnarea lui Veștea ca premier în locul lui
Tomac. Veștea e de nivelul lui Tomac. Are toate standardele lui de veleitarism,
cu un plus la categoria trădare.
Cu această nouă desemnare în joint-venture cu
Nicușor, PSD susține un premier care și-a trădat propriul partid, a complotat
împotriva lui, și-a nesocotit angajamentele și votul, un om de mare ținută
imorală, aliniat, se vede treaba, la valorile din Kiseleff. Din ascunzătoarea
lui, acoperită de brusturii fricii, Sorin Grindeanu a împins iar partidul
într-o combinație mișelească. De data asta vorbim despre tentativa de rupere a
PNL, în tovărășie cu gruparea uzurpatoare Hellvig-Thuma.
Toate aceste gafe în cascadă îl obligă pe Sorin
Grindeanu să ceară mandatul de premier. Să se smulgă din îmbrățișarea lașă a
cîștigului personal, să iasă de sub influența cutiilor de pantofi. Să ia de
coarne o situație pe care au generat-o atît el, personal, prin moțiunea
PSD-AUR, cît și colegul și prietenul lui, premierul Marcel, prin risipirea
nebună a banului public.
Curajul unui lider politic nu trebuie dovedit doar
în cluburi de noapte, în city-break-uri, în șprițuri sau în tribuna echipei
Real Madrid. După cum bărbăția nu trebuie arătată doar fetelor de oraș cu
poșete scumpe. De la președintele unui partid, cu atît mai mult de la
președintele celui mai mare partid din Parlament, se așteaptă conștiință,
apariție, acțiune.
Sorin, însă, stă sub fustele lui Nicușor. Conștiința
lui e mută. Răspunderea lui e îngropată în punctaje scrise de alții. Liderul
celui mai avariat partid politic e gata să-și continue fuga.
Visul de șef, trăit pînă acum pe datorie, i se
destramă. Căci datoria a ajuns la cămătarii de drept: cei care l-au votat, cei
care l-au pus și l-au protejat, cei care l-au plătit. Sînt oameni care știu
să-și caute datornicii și în gaură de șarpe…
Doru
BUȘCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu