SCRISOARE DESCHISĂ

 

Domnule Robert  Horvath,   

Dacă nu rezistați la greva foamei, vă doresc să sfârșiți zbuciumata d-stră viață cu pace în suflet, nu înainte de a vă ierta dușmanii, care vă pun bețe în roate în demersul de a deveni cunoscut în lume ( sau poate visați să fiți „salvatorul” omenirii din chingile actualei ordini mondiale, un fel de erou al lumii moderne care „se luptă cu morile de vânt”) . Bănuiesc că vă declarați creștin, așa că trebuie să vă iertați dușmanii, ca să fiți și d-stră iertat de Dumnezeu. 

            Ar fi multe de spus, dar nu am timp de pierdut. Mă rog lui Dumnezeu să vă cerceteze, să vă golească inima și sufletul de ură, resentimente, dorință de răzbunare, aroganță, goană după glorie deșartă („după vânt”) și să vă umple de pace și bucurie în suflet, într-o lume agitată ca o mare în furtună.

            Doriți să luptați cu viciile lumii în care trăiți? Vă sugerez să vă îmbrăcați cu „armura lui Dumnezeu” (vezi Epistola către Efeseni, capitolul 6), să promovați valorile morale divine (dragostea slujitoare, bucuria, pacea, bunătatea, facerea de bine, blândețea, îndelunga răbdare, smerenia), nu pe cele pe care le arătați acum oamenilor și pe care le-am menționat mai sus.

            Se vede că nu suntem compatibili, pentru că sufletele noastre nu rezonează la fel la valorile morale și spirituale. Sunt foarte sincer cu d-stră și vă spun, cum aș spune unui prieten căruia îi doresc tot binele din lume: arta d-stră îmi zgârie sufletul, îmi provoacă discomfort, limbajul d-stră vulgar mă dezgustă, ura, resentimentele, dorința de scandal și răzbunare, aroganța, goana după glorie deșartă („după vânt”) ca să fiți băgat în seamă, îmi provoacă un zâmbet amar, iar cugetul mă îndeamnă să vă includ pe lista cu persoanele pentru care mă rog ca Domnul să aibă milă de ei și să aibă pace în suflet. Aveți un suflet tare zbuciumat, chinuit de conspirațiile lumii.  

            Îmi pare rău pentru d-l Al. Fl. Țene, pentru că v-a pus Liga Scriitorilor Români la picioare, crezând că toți membrii organizației, aplaudă „ciudățeniile” d-stră. Eu am făcut parte din organizație în 2012, apoi am renunțat, am vrut să revin în 2022, dar apariția d-stră în peisaj, faptul că nu îmbrățișez ideile și acțiunile d-stră, cât și implicarea politică a ligii m-a determinat să mă retrag, cu regret.   

            O să vă fiu recunoscător, domnilor R. Horvath și al. Fl. Țene, dacă nu-mi veți mai trimite e-mailuri despre „prodigioasa și valoroasa” dumneavoastră activitate politică, antisemită și naționalistă, făcută în „folosul României” și pentru demontarea conspirațiilor la înalt nivel. Domnule Țene, v-am prețuit mult, și nu credeam că veți cădea la testul ispitei, atunci când v-ați bucurat că cineva v-a propus pentru Premiul Nobel. Lui Isus i s-au promis toate împărățiile pământului și nu a accepta ispita. (vezi Evanghelia după Luca 4:5-8)  

            Mă rog ca Dumnezeu să ne lumineze și să ne călăuzească în umblarea noastră prin această lume agitată.  

           

Cu respect, Viorel Horea Țânțaș

               

Premiul Nobel pentru Pace, acordat Programului Alimentar Mondial al ONU

 

Programul Alimentar Mondial al ONU a câștigat premiul Nobel pentru Pace din 2020, a anunțat Comitetul Nobel.

Inițiativa a fost creată în 1961 și astăzi asigură hrană pentru peste 90 de milioane de oameni în fiecare an. Programul a fost premiat „pentru eforturile sale de combatere a foametei, pentru contribuția sa la îmbunătățirea condițiilor pentru pace în zonele afectate de conflicte și pentru că a acționat pentru a împiedica transformarea foametei într-o a armă de război și conflict”, potrivit Comitetului Nobel.

Mircea Ivan, românul care a contribuit la descoperirea din medicină premiată cu Nobel în acest an: ''Descoperirile nu sunt predictibile''

 Mircea Ivan, profesor la Universitatea Indiana din SUA, a contribuit la descoperirea premiată cu Nobel pentru Medicină, iar într-un interviu pentru MEDIAFAX a explicat că în România sunt profesori buni, însă sistemul de învăţământ are multe aspecte învechite, în primul rând din cauza subfinanţării.

Mircea Ivan este, în prezent, profesor la Universitatea Indiana din SUA (Departamentul de Medicină, Microbiologie şi Imunologie), iar o lucrare semnată de acesta a fost esenţială în descoperirea efectuată de Gregg L. Semenza, Peter J.Ratcliffe şi William G.Kaelin Jr., care au primit premiul Nobel pentru medicină în acest an.

 Distincţia a fost oferită pentru descoperirea privind ”modul în care celulele percep şi se adaptează diferenţelor de nivel al oxigenului din mediu”.

Principalele declaraţii ale profesorului Mircea Ivan:

- „Sunt mulţi români care au absolvit facultăţile mari de medicină din România, mai ales Bucureşti şi Cluj, şi au ajuns foarte bine în domeniul lor în US sau Europa. Deci din acest punct de vedere s-ar putea aprecia pozitiv educaţia pe care am primit-o. Totuşi, sunt şi alte aspecte. Cel puţin pe vremea mea, Medicina capta unii din cei mai buni absolvenţi de liceu, deci un sceptic ar putea să spună că şcoala de medicină nu a reuşit să îi strice şi că, de fapt, aceştia au crescut mai degrabă în pofida sistemului, decât datorită lui”.

- „E clar că sunt cadre didactice foarte bune la UMF (Universitatea de Medicină şi Farmacie, n.r.) în Bucureşti, dar nu pot să nu observ că sistemul de învăţământ medical are multe aspecte învechite, nu în ultimul rând datorită lipsei de finanţare”.

- „Harvard Medical School are finanţare de multe miliarde de dolari şi nu admite anual peste 300 de studenţi medicinişti. La Bucureşti am înţeles că sunt peste 1.000... Ce vreau să spun este că învăţământ medical de vârf, fără finanţare, este greu de imaginat în secolul XXI”.

- „Descoperirile nu sunt predictibile, iar unele pot fi chiar semnificative fără a fi încununate cu premiul Nobel”.

Redăm, mai jos, interviul integral realizat de MEDIAFAX cu profesorul Mircea Ivan:

MEDIAFAX: Când aţi ales să plecaţi în Satele Unite ale Americii şi care sunt motivele care au stat la baza acestei decizii?

Mircea Ivan: În 1994, după terminarea Facultăţii de Medicină, am plecat la doctorat în Marea Britanie, deci decizia în 1997 a fost între a rămâne în UK sau să trecem Atlanticul. Au fost mai mulţi factori care au intrat în discuţie. Oportunităţile de dezvoltare profesională pe care le vedeam în UK şi eu, şi soţia mea, păreau relativ limitate pentru cineva venit din afara Uniunii Europene. Cardiff University era destul de bine rancată (cotată, n.r.), iar supervizorul meu de teză era destul de proeminent în cancer research în UK. Totuşi, nu era Oxford sau Cambridge, iar şefii de echipă erau, în mare proporţie, britanici. La sfârşitul lui 1997, profesorul Kaelin (William G. Kaelin Jr, unul din laureaţii premiului Nobel 2019, n.r.) mi-a oferit posibilitatea să îmi fac postdoctoralul în laboratorul lui, la Harvard. Soţia mea trecuse examenele de echivalare pentru practică clinică în US. Nu am găsit argumente suficiente pentru rămas.

MEDIAFAX: Cum aţi cataloga şcoala de medicină românească?

Mircea Ivan: Este greu de răspuns în câteva cuvinte, mai ales de cineva care este 100% cercetător. Sunt mulţi români care au absolvit facultăţile mari de medicină din România, mai ales Bucureşti şi Cluj, şi au ajuns foarte bine în domeniul lor în US sau Europa. Deci din acest punct de vedere s-ar putea aprecia pozitiv educaţia pe care am primit-o. Totuşi, sunt şi alte aspecte. Cel puţin pe vremea mea, Medicina capta unii din cei mai buni absolvenţi de liceu, deci un sceptic ar putea să spună că şcoala de medicină nu a reuşit să îi strice şi că, de fapt, aceştia au crescut mai degrabă în pofida sistemului, decât datorită lui.

E clar că sunt cadre didactice foarte bune la UMF (Universitatea de Medicină şi Farmacie, n.r.) în Bucureşti, dar nu pot să nu observ că sistemul de învăţământ medical are multe aspecte învechite, nu în ultimul rând datorită lipsei de finanţare. Oricât de capabili şi bine intenţionaţi ar fi profesorii şi asistenţii, este greu să funcţionezi la fel de bine cu 10 strudenţi /cadru didactic, faţă de doi, de exemplu aici, în stagiile clinice. De exemplu, Harvard Medical School are finanţare de multe miliarde de dolari şi nu admite anual peste 300 de studenţi medicinişti. La Bucureşti am înţeles că sunt peste 1.000... Ce vreau să spun este că învăţământ medical de vârf, fără finanţare, este greu de imaginat în secolul XXI.

MEDIAFAX: Credeţi că este cercetarea un domeniu subdezvoltat în Romania? De ce?

Mircea Ivan: Desigur că este subdezvoltat, comparat cu cele câteva ţări care generează majoritatea rezultatelor în ştiinţă. La nivel de EU (Uniunea Europeană, n.r.), desigur, poziţia României nu este îmbucurătoare. Răspunsul scurt ar fi cel de mai sus - cum să faci cercetare de vârf cu finanţare foarte limitată şi care, mai presus, se poate tăia impredictibil din câte am înţeles. Lipsa finanţării atrage lipsa oamenilor, care decid să emigreze sau să părăsească domeniul ştiinţei, şi întrăm intr-un cerc vicios.

MEDIAFAX: Consideraţi că cercetarea ar trebui să reprezinte o prioritate naţională? Este ea suficient finanţată în ţara noastră?

Mircea Ivan: După părerea mea, ar trebui să se profite mai mult de cei din afară, sunt destui care s-ar implica cu entuziasm. Se pot face progrese prin efort individual, colaborări între cei de aici cu tineri de acolo, care duc la articole comune, aplicaţii de granturi. Ia timp, chiar cu o creştere de finanţare constantă, ideile de calitate au o gestaţie lungă şi impredictibilă. Trebuie create nuclee de excelenţă, şi eventual în timp, acestea să atragă mai multe fonduri, nu se poate menţine un număr foarte mare de grupuri care nu generează nimic viabil.

MEDIAFAX: Ce îi lipseşte României în acest moment pentru a da lumii un laureat al premiului Nobel?

Mircea Ivan: Bănuiesc că va referiţi la un laureat care să fi făcut descoperirea în România şi să fie afiliat primar cu o instituţie din România. Uitaţi-vă câte ţări din lume au dat Nobeluri în ştiinţă (medicină, fizică, chimie) în ultimele decenii şi veţi vedea că sunt extrem de puţine. Până să ne gândim ce îi lipseşte României să dea un Nobel din interior, ar trebuie să ne gândim la alţi paşi mult mai fezabili.

MEDIAFAX: Povestiţi-ne puţin despre colaborarea dumneavoastră profesională cu William Kaelin. Când şi cum s-a născut ideea cercetării la care şi dumneavoastră aţi contribuit şi ale cărei descoperiri au fost premiate cu Nobel?

Micea Ivan: Pe scurt, descoperirea a fost o modificare chimică neaşteptată care se petrece la nivelul unei proteine numite HIF. Mai precis, această modificare constă în adăugarea unui grup numit hydroxyl (-OH) pe un aminoacid numit prolina din cadrul proteinei HIF, datorită activităţii unei enzime numite HIF-Prolyl Hydroxylase. HIF este prescurtarea pentru Hypoxia-Inducible Factor, o proteină desoperită de unul din cei trei Nobelişti, profesorul Gregg Semenza.

De ce Hidroxilarea HIF este la baza răspunsului celulelor la modificările concentraţiei de oxygen. După descoperirea noastră, a devenit tot mai clar cât de important este acest mecanism viaţă, aşa cum dovdeste şi faptul că este conservat între om şi cele mai simple organisme multicelulare, deci există de peste 500 de milioane de ani. Un alt aspect interesant al descoperirii este că are un aspect aplicativ, care va deveni tot mai vizibil în anii care urmează. Împreună cu profesorul Kaelin, sunt autorul unui patent care a stat la baza unei clase noi de medicamente pentru tratementul anemiei, care se pregăteşte să intre pe piaţă.

Cum s-a născut ideea? Sunt multe aspecte care ar putea fi povestite, dar pe scurt, la acel moment mai toţi din domeniu se aşteptau că mecanismul să se bazeze pe modificarea cea mai cunoscută care se petrece în multe proteine, adăugarea de grup fosfat (fosforilare). Experimentele pe care le-am făcut indicau repetat că nu este vorba de forforilare, ci de ceva mult mai exotic, care până atunci nu fuses descris decât în colagen în anii 60-70 şi considerat foarte probabil caz unic.

După ce am terminat ca postdoc şi apoi instructor la Kaelin, am pornit grupul meu şi am dezvoltat o direcţie independentă în marele domeniu al răspunsului celular la Oxygen. Nu am colaborat formal după 2002 cu profesorul Kaelin, dar am scris împreună un editorial în 2017, pe un subiect la intersecţia domeniilor noastre.

MEDIAFAX: Care e următoarea descoperire majoră spre care ţintiţi?

Mircea Ivan: Aşa cum am zis, descoperirile nu sunt predictibile, iar unele pot fi chiar semnificative fără a fi încununate cu premiul Nobel.

MEDIAFAX: Cum e colaborarea dumneavoastră cu cercetătorii români? Sunteţi angrenaţi în proiecte comune?

Mircea Ivan: Mă bucur să vă spun că da, de câţiva ani am o colaborare foarte bună cu câteva grupuri tinere din Bucureşti şi Cluj. A luat timp, cred că vreo 5 ani de interacţiuni zilnice, acum trimitem primele articole, sper să avem veşti bune.

MEDIAFAX: Credeţi că are viitor cercetarea în România?

Mircea Ivan: Bazat pe experienţa mea cu aceste grupuri tinere de la ICBP Simionescu (Institutul de Biologie şi Patologie Celulară Nicolae Simionescu, n.r.), Babeş şi ceva de la Oncologic Cluj, sunt optimist legat de viitorul acestora. În general, însă, nu se poate continua diluarea fondurilor aşa puţine cum sunt, pentru că în felul acesta este garantată stagnarea. Părerea mea este că nu mai are sens să vorbim de cercetare în România în lumea de azi. Progres se poate face numai în colaborare. De exemplu în colaborarea noastră, o parte din echipa este la Indianapolis, alta la Bucureşti, alta la Cluj, alta la Milano, alta la Trento numai ca să mă refer la articolul pe care ne pregătim să îl resubmitem.

Preluare https://www.descopera.ro/stiinta/18505382-mircea-ivan-romanul-care-a-contribuit-la-descoperirea-din-medicina-premiata-cu-nobel-in-acest-an

Gluma zilei - Premiul Nobel pentru fotbal

Fotbal. Naționala României va câștiga Premiul Nobel pentru pace. Nu bate pe nimeni...

Cântărețul american Bob Dylan a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură

Celebrul cantautor folk american Bob Dylan a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru "crearea unor noi expresii poetice în marea tradiţie a muzicii americane".

Bob Dylan, pe numele său real Robert Allen Zimmerman, reprezintă prin muzica dar şi versurile sale un punct de reper în cultura pop americană şi internaţională de mai bine de cinci decenii. O mare parte a celor mai apreciate piese ale sale provin din anii '60 când s-a impus drept portavocea unei generaţii în blugi împotriva războiului şi a inegalităţii sociale. Piese precum "Blowin' in the Wind" sau "The Times They Are a-Changin'" au devenit veritabile imnuri ale mişcărilor americane antimilitariste şi pentru drepturi sociale.

Versurile lui Bob Dylan încorporează felurite influenţe politice, sociale, filosofice şi literare, sfidând convenţiile din muzica pop şi generând o contracultură. Cariera sa artistică se întinde pe mai mult de 5 decenii şi explorează şi inovează muzica americană, de la folk, blues şi country până la gospel, rock and roll şi rockabilly, cu puternice influenţe din muzica populară engleză, scoţiană şi irlandeză.

                                                        AGERPRES

Foto/Gluma zilei - Premiul Nobel pentru...DNA

SALUT TRECUT - Au fost acordate primele premii Nobel!

Primele premii Nobel au fost acordate in ziua de 10 decembrie 1901, ziua in care murise intemeietorul lor. Ele constau dintr-o medalie, o diploma si o suma de bani, care la inceput era de 40. 000 dolari USA, ca apoi sa creasca la 1.000.000 dolari USA. La crearea acestui premiu a contribuit o intamplare bizara, publicarea, din greseala, intr-un ziar francez din 1888, a unui anunt prin care era adusa la cunostinta opiniei publice, moartea lui Alfred Nobel. Ziarul il condamna pentru inventarea dinamitei. Anuntul mortuar incepea astfel: "Vanzatorul de moarte a decedat", si continua: "Dr. Alfred Nobel, care s-a imbogatit descoperind modul de a ucide un numar mai mare de oameni mai repede decat pana acum, a decedat ieri".  Aceasta observatie l-a determinat pe Nobel sa ofere omenirii o mostenire compensatorie. In 27 noiembrie 1895, Nobel a semnat ultimul sau testament, la Clubul suedezo-norvegian, din Paris, prin care lasa cea mai mare parte din averea sa pentru infiintarea Premiului Nobel. Dorinta sa exprimata in testament era ca premiul sa fie conferit in fiecare an, fara deosebire de nationalitate celor care adusesera, in anul precedent, cele mai mari servicii umanitatii. El a decedat in urma unei congestii cerebrale, in 10 decembrie 1896 la Sanremo, Italia si a lasat 31 de milioane de kronor echivalentul a 4.223.500 USD din 1896 si a 103.931.888 USD din 2007, pentru fondarea acestui premiu. Primele trei premii au fost menite sa recompenseze persoane eminamente din domeniile: fizica, chimie si stiinte medicale sau fiziologie, cel de-al patrulea, o lucrare literara "cu o direc-tie ideala", iar al cincilea, trebuia sa fie acordat "unei persoane sau unei societati care adusese, in anul precedent, cele mai mari servicii cauzei fraternitatii internationale, contribuise la suprimarea sau reducerea armatei permanente sau la stabilirea sau incurajarea congreselor pentru pace".

                                                                                                  I.I.D.

Cărtărescu a ieşit încă odată din cărţi! Mo Yan este câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură

Premiul Nobel pentru Literatură 2012 i-a fost acordat scriitorului chinez Mo Yan, a anunţat joi, la Stockholm, Comitetul Nobel. Potrivit comitetului Nobel, Mo Yan a fost premiat pentru modul “de un realism halucinatoriu în care îmbină poveştile populare cu istoria şi contemporanul”.

Mo Yan este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori chinezi ai momentului. Mo Yan a fost descris într-un articol din Times din 2005 drept “unul dintre cei mai faimoşi, cenzuraţi şi pirataţi scriitori chinezi”.

Mo Yan (“Nu vorbi”) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Nascut in 1955, in provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan publica prima povestire in 1981 (Chunye yu feifei — Potopul din noaptea de primavara).

Devine celebru in China prin “Sorgul roşu”, publicat in 1987. La notorietatea autorului contribuie cunoscutul film cu acelasi nume din 1987, regizat de Zhang Yimou, castigator al Ursului de aur la Berlin in 1988.

Scriitorul a publicat mult in ultimii douazeci de ani, peste optzeci de povestiri si peste zece romane. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara: Cantecele usturoiului din Paradis (Tiantang suantai zhi ge, 1988), Tara bauturii (Jiu guo, 1993), Sani bogati si fese mari (Fengfu feitun, 1995), Patruzeci si una de bombe (Sishiyi pao, 2003), Oboseala de viata, oboseala de moarte (Shengsi pilao, 2006).

Mo Yan este prezent cu o carte pe piata romaneasca. Editura Humanitas Fiction a publicat, in 2008, romanul “Sorgul rosu”, una dintre cele mai de succes carti ale sale.

Printre nominalizatii la acest premiu s-a aflat, pentru al doilea an consecutiv, si romanul Mircea Cartarescu. Acesta a fost cotat insa cu sansa a 23-a de catre casele de pariuri, alaturi de unul dintre cei mai mari romancieri americani in viata, Thomas Pynchon.

Laureatul anului 2012 in literatura ii succeda poetului suedez Tomas Transtromer, recompensat in 2011. Castigatorul va primi 8 milioane de coroane (929.000 de euro), o suma inferioara cu 20 la suta fata de anii precedenti, din cauza crizei economice.