Trebuia să fac tot ce e posibil să ies din obişnuit, să
alung monotonia, îmi dădeam seama că nu e uşor…; am început să caut, să
explorez. Un gând frumos îmi îmbujora faţa, un cântec mă înduioşa, o poezie îmi
mergea la suflet şi încet, încet mi-am dat seama că pentru mine poezia înseamnă să fiu eu în
totalitatea mea - o stare de bine, o sănătate interioară resimţită de
întreaga-mi fiinţă, o transfigurare permanentă către sublim. Cred că sunt cu
adevărat completă doar prin scris. Deviza mea trebuia să fie: poezie, dragoste,
adevăr! … Simţeam că prin scris cuvintele vin mult mai uşor înspre mine, le
prind esenţa şi mesajul.
Dintotdeauna m-au fascinat cuvintele, aceste monade ale comunicării, aceste "căramizi" primordiale ale limbajului. Am încercat deseori, în cele scrise de mine, sa scormonesc în interiorul lor, să le identific sursele de energie poetică. Fiecare cuvânt are o formulă "chimică" magică, fiecare cuvânt este de fapt doar vârful unui iceberg, ceea ce înseamnă că esenţialul rămâne ascuns. Fiecare cuvânt are o poveste, o istorioară, multe dintre ele vin dintr-o întâlnire a culturilor şi dintr-un efort dramatic al omului de a se apropia de adevăr.
Doina PANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu