M-am întâlnit cu toamna şi era, culmea, melancolică. Mi-am zis: cine a mai văzut anotimp melancolic? Şi atunci am privit soarele. Nu am reuşit de prima oară, căci strălucirea lui te orbeşte. Dar după mai multe încercări, tot am izbutit. Ştiţi de ce? Mi-am adus aminte, prietene drag, oricine ai fi, fiecare om de pe lumea asta poate străluci prin propriile fapte şi frumuseţe sufletească, fără să orbească pe nimeni. Melancolia nu înseamnă tristeţe ci regăsire, uneori. Toamna asta frumoasă parcă se regăseşte cu noi, deodată. Un weekend minunat tuturor, presărat cu sănătate, parfum de iubire, pace și liniște sufletească.
Olga Grigorov Văduva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu