Baladă pentru autostradă

În 30 de ani de democrație, România a reușit să construiască doar 800 km de autostradă, la prețuri mari și de calitate slabă. La aceeași suprafață, Marea Britanie are 4.000 km. Ca protest pentru această stare de lucruri, un investitor sucevean a construit, de unul singur, un metru de „autostradă” simbolică (l-a costat 4.000 euro, dar publicitatea hotelului său a meritat). Dacă am face toți la fel, am avea autostrăzi și între sate!

Fără să țină seama de ironie și claxoane, ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, a reacționat cu seriozitate și în aceeași zi au demarat lucrările la Autostrada spre Iași, parte din Coridorul paneuropean IX, ce va ajunge pînă la granița cu Republica Moldova. Însă lucrurile nu se vor schimba peste noapte, din cauza faptului că întîrzierile sunt sistemice, nu subiective.

Liderii politici promit deblocarea proiectelor, însă nu avem nici o garanție că de mîine proiectanții și constructorii vor lucra mai bine. Nici că Guvernul, Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și celelalte instituții implicate în proiectele de infrastructură vor deveni responsabile și își vor exprima activitatea în kilometri de căi de transport modernizate, nu în rapoarte justificative.

Sumele alocate pentru infrastructura mare sînt generoase, dar este nevoie nu doar de autostrăzi, ci și de coridoare de legătură prin drumuri expres (cum este Dej-Cluj) și variante de ocolire a orașelor pe centuri. Ne trebuie noi poduri și pasaje, pentru a fluidiza circulația. Nu ne dorim doar 2.000 km de autostrăzi, ci o rețea de drumuri moderne în intravilan și extravilan, pe care circulăm zi de zi, drumuri județene, naționale, expres, pînă la autostrăzile cu două benzi pe sens, separate de parapeți și însoțite de garduri.

Ministerul Transporturilor are o politică de dezvoltare în concordanță cu cea europeană, scopul fiind crearea unui sistem de transport durabil, fiabil și accesibil, care să servească populația și economia țării în mod eficient și echitabil. Sînt importante: crearea de noi locuri de muncă și mobilitatea persoanelor pe continent. Este deci obligatorie integrarea rețelelor naționale de transport feroviar, rutier, naval, aerian (și logistică) în rețelele europene TEN-T, respectiv în cele internaționale. Toate drumurile trebuie construite cu respect față de mediu, ideal imposibil de atins.

Maramureșul a fost multă vreme un teritoriu cu drumuri proaste, dar iată că cele spre Satu Mare și Dej au fost modernizate și se lucrează pe celelalte, spre Borșa și Tg. Lăpuș. Există proiecte de asfaltare a drumurilor județene, iar cele comunale și orășenești, în 3.000 de localități, mai au de așteptat stratul de bitum nou. Pentru 90% dintre noi, prioritare sînt drumurile locale, iar agenții economici au nevoie mai ales de autostrăzi și drumuri expres, pentru a „scurta” distanțele și a reduce cheltuielile cu transportul mărfurilor – de la 9%.

Întîrzierea bugetului de stat pe 2019 a dus la întîrzierea investițiilor de mică și mare infrastructură cu o jumătate de an (primele facturi vor fi plătite în iunie). E nevoie de autostrăzi, dar mai tare ne doare lipsa rețelelor de apă potabilă și canalizare din sate. Avem și orașe fără canalizare!

Strategia europeană de transport prevede încurajarea transportului pe calea ferată electrificată, socotit a fi ecologic. Transporturile rutiere bazate pe hidrocarburi nu sînt sustenabile, ard 2/3 din petrolul lumii și poluează grav mediul, iar introducerea tehnologiilor ecologice și digitale este abia la început. Autovehiculele pe benzină și motorină au apărut în timpul vieții noastre și sînt șanse ca tot în acest timp să dispară ca și cînd n-ar fi fost, cu tot cu infrastructura actuală!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului