Ieşirea din şabloane

Nu ştim de unde, nu ştim cum au ajuns liderii politici să creadă că ei ştiu mai multe lucruri decât oamenii de rând. Orice discuţie cu un politician de vârf îţi lasă impresia intrării într-o altă lume, una în care se cunosc toate dedesupturile luării unor decizii politice aparent nevinovate. De unde această impresie că ei, politicienii, să le spunem profesionalizaţi,  ştiu mai multe lucruri decât le spun?

Nici nu merită să ne batem capul să dezlegăm astfel de şarade. Ceea ce contează este că în spaţiul public toţi politicienii sunt la fel, de parcă ar fi traşi la xerox. Ieşirea din şabloane se pedepseşte. Oana Bogdan de la partidul lui Dacian Cioloş a iscat un adevărat scandal scriind pe pagina ei de socializare că propietatea este pe care să dispară, se vor desfiinţa cuplurile urmând să se trăiască la comun. Sigur că nu era o declaraţie politică. Sigur că nu era o teză din programul PLUS, însă şocul a fost atât de puternic încât părea că se dărâmă întreaga construcţie politică ridicată cu destulă greutate de Dacian Cioloş şi echipa lui. Astfel de utopii au fost şi sunt ceva obişnuit în lumea internauţilor. Cel ce le emite nu trebuie pus la stâlpul imfamiei. Sunt simple exerciţii de gândire pseudo-filozofică.

Iată că nu tuturor le este permis să vorbească liber. Dacă Dacian Cioloş a încercat să dreagă busuiocul, Raluca Prună, fost ministru al Justiţiei, consideră că PLUS alunecă spre teme neserioase şi se detaşează de echipă. Probabil că are motive mai serioase şi profită de ocazie pentru a se despărţi de fostul ei şef.

Lucruri cu adevărat noi, idei ceva mai proaspete sunt de aşteptat din partea partidelor mai noi. În aceste formaţiuni şi-au găsit locul şi încă sunt aşteptaţi reprezentanţii generaţiilor mai tinere. Spre acest partid din care face parte şi Oana Bogdan îşi îndreaptă speranţele inteleletualii activi, activiştii civici, şi în bună parte românii din străinătate.

Ne place sau nu, USR şi PLUS sunt ultimele invenţii în materie politică din România. Este drept că încă au probleme în a-şi găsi drumul, îşi a-şi croi o ideologie, o doctrină care să nu aibă aerul îmbâcsit pe care-l emană partidele vechi.

  Aceste formaţiuni trebui puse faţă-n faţă cu partidele de dreapta, nu cu PSD. Până la urmă adevăratul lor adversar se va dovedi a fi PNL. Ele sunt alternativa dreptei politice din România, schimbul de mâine, şi abia în plan secundar, datorită conjuncturii, se confruntă cu PSD.

  Electoratul se polarizează după regula stânga-dreapta. În nicio situaţie USR şi PLUS nu vor lua din electoratul captiv al PSD. Ele se adrează celeilalte jumătăţi. Să zicem o jumătate plus unu ca alternativă la actuala guvernare.

Acestui electorat ne place să credem că nu se aşteaptă să i se vorbească în şabloane. Un electorat ceva mai select poate înţelege un text ca şi cel comis de Oana Bogdan. Dar numai ca teorie, ca joc al unei  inteligenţe expansive.

   Sigur că textul în sine, care a revoltat-o pe Raluca Prună, este o tâmpenie. Dar această tâmpenie a reuşit să o facă pe fată dintr-o dată celebră. Am putea compara acest text cu cel al tânărului Sabin Gherman din anii de glorie al naţionalismului românesc intitulat „M-am săturat de România”. Efectul este oarecum similar, deşi în esenţă ambele producţii literare sunt nişte texte destul de simpluţe, un fel de poeme în proză.

Eforturile de a depăşi şabloanele au foarte slabe şanse de succes în timpul campaniilor electorale, dar cu atât sunt mai memorabile ieşirile în decor, deviaţiile de la normal. Vom avea parte de multe experimente lignistice în aceste campaniile electorale din acest an.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş