Un mic Napoleon al Păcii şi “Renaşterii europene”

„Pentru o Renaştere europeană” îşi intitulează Emmanuel Macron scrisoarea către cetăţenii Uniunii Europene. Este un document fără precedent. Preşedintele francez se adresează fiecărei ţări în limba proprie. Aşadar, scrisoarea este publicată şi în limba română.

Este un document programatic. Se aminteşte de faptul că peste câteva săptămâni vor avea loc alegeri, dar dincolo de tonul uşor populist se află idei interesante, o analiză profundă a Europei de azi, dar mai ales a celei de mâine.

În primul rând scrisoarea pare să le fie adresată celor care au făcut posibil un Brexit, forţelor naţionaliste care „se închid în sine”, nu oferă niciun proiect, doar ură şi dezbinare fără sens.

Preşedintele Macron atinge probleme sensibile. Pare să se adreseze tuturor familiilor politice, şi de stânga şi de dreapta, însă cu precădere euroscepticilor. Aminteşte că Europa nu poate fi „o piaţă fără suflet”. Europa nu este doar o piaţă, ci un proiect, zice preşedintele francez. De această aserţiune se poate folosi un partid ca PSD care a introdus „taxa pe lăcomie”.

Sigur, atinge naţionaliştii cărora le reaminteşte că există o civilizaţie europeană, unică prin varietate, civilizaţie care însă trebuie să fie mereu reinventată politic şi cultural.

Ca un adevărat nou Napoleon al Renaşterii, preşedintele Macron propune acţiuni comune pe trei coordonate majore: apărarea libertăţii, protejarea continentului, regăsirea spiritului progresist.

Pentru fiecare dintre „cele trei mari ambiţii” cum le numeşte el, trebuie adăugat „noastre”. Emmanuel Macron vorbeşte despre libertatea, protecţia şi progresul Europei. În acest context China şi SUA sunt numiţi „concurenţii noştri”.

În mod semnificativ preşedintele francez vorbeşte despre Europa, nu despre Uniunea Europeană. Nu mai pomeneşte nimic despre o Europă cu două viteze, despre cercurile concentrice ale dezvoltării. Este un progres în gândirea politică a preşedintelui Macron.

Pentru „apărarea libertăţii noastre” propune înfiinţarea unei Agenţii europene de protecţie a democraţiilor. Adică un fel de MCV (mecanism de control şi verificare) pe democraţie, nu pe justiţie.

Pentru „protejarea continentului nostru” propune regândirea spaţiului Schengen, înfiinţarea unei poliţii de frontieră comune, care, evident, ar avea rolul de apărare împotriva migraţiilor, dar şi de protejare a frontierelor. Nu ocoleşte nici problema apărării militare comune, prin creşterea cheltuielilor militare, în colaborare cu NATO.

Capitolul „regăsirea spiritului de progres” este ceva mai teoretic, despre protecţia mediului, dar şi despre reglementarea activităţii „giganţilor din sectorul digital”. Propune un buget comparabil cu cel al SUA.

„Scrisoarea” se adresează deopotrivă popularilor, socialiştilor, ecologiştilor, înfierând naţionaliştii, care , în opinia lui, nu fac altceva decât să exploateze „furia popoarelor”. Aşadar, mai încet cu naţionalismele în această campanie electorală.

În acest context, gândit de data aceasta de Franţa, nu de Germania, conducerea Partidului Popular European va analiza în 20 martie propunerea de excludere a partidului premierului Viktor Orban din rândul familiei popularilor europeni. Se vorbeşte, de asemenea, de posibilitatea excluderii PSD din familia socialiştilor europeni.

Aşadar, România şi Ungaria, prin cele mai mari partide ale lor, sunt puse în situaţia de a fi plasate la marginea civilizaţiei europene, în fond pasibile de a fi excluse de la „Renaşterea europeană”.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş