Decalogul 13 pentru ziariști

„Ziaristul necinstit e ca un coș de gunoi: cu cât e mai gol, cu atât e mai murdar”.

1.Personalitatea unui ziarist nu stă în modul în care este respectat în redacție, ci…în felul cum este citit, apreciat și respectat de cititori săi și de opinia publică.

2. Ideea de bază în stilul jurnalistic este simplitatea, precizia și sinceritatea.

3. Ideea artei ca reprezentare și asocierea acesteie cu frumusețea au rămas valabile până astăzi. Ca răspuns la această tendință, un grup de gânditori din secolul XX a propus o abordare mai formalistă asupra artei, în care liniile, culoarea și alte calități formale au fost considerate de maximă importanță, iar celelalte aspecte, inclusiv cele reprezentaționale, au fost excluse. Astfel, forma a fost preferată conținutului, pavând calea pentru abstracționism, care va caracteriza gândirea artistică a secolului XX.

4. Expresionismul s-a îndepărtat de lumea reprezentării renunțând la orice observație minuțioasă asupra lumii externe, în favoarea exagerării și a distorsiunilor, utilizând culori puternice și nenaturale, pentru a exprima trăirile interioarele ale artistului. Același fenomen instinctual a fost folosit și mai este folosit de generația obzecistă, atât în proză, dar mai ales în poezia absconsă în care nu se exprima nimic.În aceasta descoperim, cuvinte aruncate incoerent care nu se închegau în metafore. Curentul literar proglomodern, teoretizat de Al.Florin Țene, a început să se manifeste după așa zisa revoluție, fiind o întoarcere pe jumătate a poeziei la tradiție și la clasicism cu elementele moderne ale stilului și metaforei.

5. În literatură și în general în artă “Vedem o rețea complicată de asemănări care se suprapun și se încrucișează. Asemănări sub aspect ample sau minore. “Scria în 1953 Ludwig Wittgenstein.

6. Dacă presupunem că artă, la fel ca joc, este un termen bazat pe asemănări de familie, atunci toate dificultățile noastre dispar. Unele opera de artă au multe lucruri în comun cu alte opera de artă: exprimă emoțiile unui artist; caută să surprindă esența naturii; ne mișcă, ne emoționează sau ne șochează.

7. Dialogurile socratice pun, de regulă, o întrebare- ce este dreptatea, ce este cunoașterea, ce este frumusețea?-, apoi pornesc să arate, printr-o de interogații și de răspunsuri, că interlocutării, în ciuda cunoașterii pe care pretind că o au, nu înțeleg întru totul conceptele pe care le folosesc.

8. Dar, dacă vom continua să căutăm trăsături pe care să le aibă toate în comun, atunci căutăm în van: orice încercare de a defini arta-adică de a surprinde esența unui termen care este fundamental fluid și dinamic- este greșită și sortită eșecului.

9. Arta bună nu poate fi imorală. Prin artă bună înțeleg arta care depune mărturie adevărată.

10-La baza artei și jurnalismului stau valorile estetice.

                                                                                  Al.Florin Țene  / UZPR

                  (Din ciclul “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști“)