IN MEMORIAM – ANA PODARU

(LA PLECAREA ANEI – UN POEM-BOCET)

Fie că povestim de Ana, ... ,,Ană, lugojană!”, (din cântecul cu același nume), ... fie că vorbim din Ana, din ,,Ană, zorile se varsă!”, (altă piesă extrem de frumoasă, cu o sensibilitate și profunzime aparte), ... fie că vorbim despre zidirea Anei din balada Meșterului Manole ... fie că vorbim, despre Ana, Ana noastră, poeta ANA PODARU (pe care am avut bucuria să o cunosc personal într-o tabără de literatură, la Sebeș), legenda va continua ... parcă vorbim de una și aceeași ANĂ .. doar timpuri și vremuri diferite ...   

ANA PODARU – O LEGENDĂ VIE ...

(IN MEMORIAM – ANA PODARU)

Anăăăă! Anăăă, călătoare,

            Care-mi ai nume de floare,

            Fie că-mi ești Anucuță,

            Cu dulceață pe guriță

Și c-o floare prinsă-n păr,

De cireș, ori flori de măr ...

Anăăă!

Anăăă ... ! Anăăă ...!

            Fie că-mi vei fi Anucă

Și pui oamenii pe fugă,

Ori că-i pui pe foc și jar,

Anăăă! Anăăă! Ne-ai adus amar ...

Nu ne lăsa, așa dar ...

Anăăă ...!

Anăăă...! Sufletul tău este mare,

            Anăăă ... te-ai născut nemuritoare ...

            Anăăă ... ești nemuritoare,

Nu te lăsa călăttoare ,

Anăăă ...! Anăăă ...! Soră mai mare ...

Anăăă ...! Ană de poveste,

            Noi ți-am auzit de veste,

            Pe-o frunză verde de vânt,

            Că vrei să te faci pământ ...

Pământul din zămislire,

La-ntâia noastră venire ...

Anăăă ...! Anăăă ... !

            Nu-i fa morții pe voire!

Anăăă ...! Anăăă, ...  luptătoare,

            Ană, ești biruitoare,

Ană ești nemuritoare,

            Să nu te lași călătoare,

            Și-mi porți un nume de floare,

            Anăăă ....! Anăăă ... lumea-i trecătoare,

Să nu te lași petrecută,

            Anăăă ... ! Fratele-ți, te rog, ascultă ...

Anăăă ...! Mai rămâi, fii pământeană,

            Anăăă ... ! Ană! Soră! Mamă!

            Te-ai zidit în veșnicie,

Nu așa trebe să-ți fie,

            Anăăă, soră cu Mărie,

Frate și cu Vasalie ...

Anăăă ...! Hai mai scrie-o poezie ...

Anăăă ...! Tu, Anucă! Tu, Anucă,

            Nu te lăsa să te ducă,

Mai rămâi, mai poți trăi,

Aici te poți veșnici ...

Anăăă ...! Un veac, două, tr(e)i ...

Anăăă ... ! Ană, numele-ți va străluci,

            Tot precum luceferii,

            Fie noapte, fie zi,

Fie lună, fie soare,

            Nu te lăsa călătoare,

Călător prin veșnicii,

            Anăăă ...! Anăăă ... aici rămâi ...

Anăăă ... ! Ană, trecătoare,

            Ți-am adus în dar o floare,

Astăzi, că e Mărțișor,

Anăăă ...! Ană suflet călător,

Anăăă ... ! Suflet plin de dor,

Dai veșnicie clipelor ...

Anăăă ... ! M-am rugat să-ți fie bine,

            M-am rugat, azi, pentru tine,

            Și vorbeam, Anăăă ... vorbeam

            Și buni prieteni ne eram,

Anăăă ... cu nume de floare,

Nu te lăsa călătoare ...

Anăăă ... ! Ană, dusă înspre rai,

            N-ai vrut, aici, să mai stai ...

            Anăăă ... ! Anăăă ...!

Anăăă ...! Anăăă, călătoare,

            Anăăă ... cu nume de floare,

            Anăăă ... nu te lăsa putrezită,

            Vin-o aicea și-ți cântă,

Graiul, portul, doina, glia,

            De aici, din România ...

                        Anăăăă ....! Anăăă ... !

Anăăăă ...! Anăăă ... zorii s-au revărsat

            Și tu-n ceruri ne-ai plecat.

Oare, acolo, mai poți scrie,

Anăăă ...! Hai napoi la poezie,

Anăăă ...! Încă nu-i vremea târzie ...

Anăăă... înger-chip și poezie ...

Anăăă ...! Anăăă, te-ai lăsat gătată,

            Anăăă, să nu mi te lași plecată,

Aicea mai poți a spune,

Anăăă! Anăăă, numia vorbe bune ... vorbe bune!

Anăăăă ... !

Anăăă ...! Tu vei fi veșnic pământ,

            Anăăă ...! Haide înapoi pe-un vânt,

            Pe vântul cel călător,

Anăăă ... ! Ană suflet de izvor și dor,

Anăăă, suflet visător ...

Tu te-ai dus întru visare,

Anăăă ... ! Te-ai dus să fii călătoare ...

Anăăă ... ! Anăăă ... ! Anișoară ...!

            Haide ieși până afară,

            Anăăă ...! Mai adu-ne-o poezie,

Lasă-ți plecarea târzie,

Peste un veac, Anăăăă ..., să pleci,

Pe cele triste poteci,

Până atunci fii pământeană,

Anăăă! Anăăă! Soră! Mamă!

Anăăă ... ! Anișoară, soră,

            Hai să-ntindem iar o horă,

            Cum jucat-am, noi, cândva,

            Anăăă ...! Anișoara mea!

            Pod să facem de la tine,

            Până-n Marmureș la mine ...

            Anăăă ... ! Anăăă ... ! Sora mea ...

Anăăă ...! Mi te-a luat în veșnicie,

            Moartea, neagră și pustie,

            În apoi să mi te dea,

            Anăăă ... ! haide-aicea nu pleca!

            Anăăă ... suflet de poveste,

Mai trimite-ne o veste ...

Veste bună pe hârtie,

Că te-ai născut poezie ...

Anăăă ... ! Anăăă, scrie-ne că bine ești

            Și vii să ne întâlnești,

            Te-ntorci într-o săptămână,

            Anăăă ... ! Cu o nouă carte-n mână!

            Anăăă ... ! Hai spune-ne că-i o glumă ...

Anăăă ... ! Spune-ne că ne-ai speriat,

            Cu-al tău trist plecat-plecat!

Anăăă ... ! Tu mai ai multe să spui,

De culoarea codrului ...

De apa izvorului ...

De aripa corbului ...

De nașterea omului ...

De iubirea satului ...

De-nflorirea florilor,

Dragostea feciorilor,

De istoria neamului ...

Haide, Anăăă ... să ne spui ...!

            Anăăăă .... ! Anăăă ... !

Anăăă ... ! Anăăă, azi nu mai pui seamă,

            Anăăă, Anăăă lugojană ...

            Pe ceia care te cheamă,

            Și pe Moarte o blesteamă ...

Anăăă ... ! Anăăă ...! Soră! Mamă ...

Te cântă pădurile ...

Te-așteaptă izvoarele ...

Te așteaptă verdele ...

Te așteaptă soarele ...

Luna și cu stelele ...

Anăăă ...! Te cântă pădurile ...

            Și te mai plâng stelele ...

Anăăă ...! Anăăă ... zorii sunt pe-aici,

Anăăă ... ! Anăăăă ... hai să te ridici ...

Anăăă ...! Odată cu-a ta plecare,

            Ne-ai lăsat în întristare,

            Anăăă ... ! Anăăă, suflet bun,

            Haide să te-ntorci din drum!

            Anăăă ... ! Anișoara noastră...

            Nu merge spre zare-albastră ...

Rămâi la noi în fereastră ...

Să se bucure rouă,

Foșnetul când te-o vedea ...

Mai rămâi, Anăăă! Tu, Anăăă ...

Încă un veac pământeană ...

Anăăă ... ! Anăăă ...! vin și-nteb acuma-ntâie,

            Cui lași a ta poezie?

            Cine crezi o mai scrie,

            Tot cu pixul pe hârtie?

            Poezia ce-o ai visat,

A tot plâns, și-a lăcrimat,

            De când cu al tău plecat ...

Anăăă ... ! Anăăă, prea iubită,

Poezia-i vitregită .... Anăăă ...!

Anăăă ... ! Anăăă ... pământeană,

            Tu mi te-ai lăsat plecată,

            Într-o lume-ndepărtată

Și mi-ai rămas poezie,

Tristă ... doar aicea pe hârtie!

Anăăă... ! Anăăă ... de poveste

Ce ne dai o tristă veste ...

Anăăă ... ! Anăăă ...  binecuvântată

            Nu te lăsa, azi, plecată,

            Mai rămâi aici cu noi,

Încă un veac ... încă doi,

Anăăă...! Anăăă ... încă doi ...

Anăăă ...! Anăăă, asta este lumea ta,

            Anăăă, Anișoara mea ...

            Anăăă ... NU TE VOM UITA!

            Anăăă ... ! Anăăă ... sora mea,

            Ce s-or face florile ...

Ce-or mai zice stelele ...

Ce-or mai zice zorile ...

Crângul și poienile ...

Roua și izvoarele ...

Ce-or zice ai tăi copiii ...

Cărțile de poezii ...

Toți rămânem vitregiți

Și de tine părăsiți!

Anăăă ...! Așa îți dorești să fie?

ANA PODARU – drum lin întru veșnicie ...

Și te-ai dus, te-ai veșnicit,

Cu vântul și-al lui foșnit,

Și te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus ...

Când aveai multe de spus ...

Anăăăă ... ! Anăăă ... călătoare,

Anăăă ... cu nume de floare ...

DRUM LIN ... DRUM LIN, SUFLET MÂNDRU ...!

Vasile BELE – CHIUZBAIA, 1 MARTIE 2020

(N.A. – de multă vreme așteptam eliberarea asta ... de multă vreme ...)