Ne mor poeţii! Drum lin în Grădina Raiului, Constantin Triţă!

 

Motto: „Iubirea mea este-n ulciorul de lut,/Uitat undeva-n aşteptare,/De toamnă, de ploi şi sărut,/De foc, de noroc şi răbdare” (Constantin Triţă)

Moartea fizică este inevitabilă. Mi-a confirmat încă o dată, dureros, dispariţia dintre noi a poetului şi iubitorului de frumos Constantin Triţă. L-am întâlnit prima dată pe „Costi” la Baia Mare datorită proiectului literar „Prietenii literare”, proiect de suflet al editorului şi scriitorului Ioan Romeo Roşiianu. L-am reîntâlnit la puţin timp cu mare bucurie pe el şi minunata soţie Tanţi în cadrul Taberei de literatură „De Amicitiae” organizată de scriitoarea Mariana Moga, atât la Petreşti-Sebeş în 2018 cât şi la Batiz-Hunedoara. Îmi reamintesc că în ambele tabere am stat la masă împreună eu venind cu o ţuică bună de Maramureş, Domnia sa cu un vin excelent din podgoriile Oltului. Subiectul principal de fiecare dată era starea poeziei actuale, dezinteresul tuturor guvernanţilor de după 1990 pentru promovarea culturii române. Întotdeauna încheiam discuţia într-un ton optimist şi speram la vremuri mai bune, fiindcă, prin excelenţă, Costică Triţă era o fire optimistă, o fiinţă prietenoasă şi tonică. Nu ascund faptul că tocmai datorită acestor calităţi îmi făcea plăcere să fiu în prejma lui şi a minunatei soţii Constanţa. Şi ne mai apropia ceva, iubirea pentru femeia-mamă, femeia-iubită, femeia română iar faptul că de fiecare dată când ne-am întâlnit era în prezenţa soţiei lui, poeta Constanţa Triţă spune multe.

Ce nu ştiam atunci şi nu aş fi crezut vreodată e faptul că un om falnic, care nu exagera, era echilibrat, cumpătat, optimist, cu simţul umorului peste medie, cu versurile la purtător, sănătos, plin de viaţă se va stinge atât de repede, asemeni unei stele...

Constantin Triţă te fascina prin vastele cunoştinţe despre istoria României, a locului unde un personaj drag îi era Mihai Viteazul, a Olteniei dumisale dar şi prin spontenaitatea cu care jongla cu rima, realizând poezii de o profunzime nemaiîntâlnită la vreun poet contemporan. În sprijinul celor afirmate de mine sunt volumele „Doar pentru tine”, „Rondeluri. Sonete. Rugăciuni şi Erezii” ori „”Trubadur prin dragoste”.

De poetul ConstantinTriţă din Piatra-Olt cu care m-am văzut ultima oară la Baia Mare, de „Crăciun în Maramureş”, eram legat şi virtual, mai exact datorită facebook-ului, unde posta cu o ritmicitate elveţiană poezii de o frumuseţe rară! Eram tare curios care era izvorul nesecat de fotografii cu femei apetisante care-i însoţeau poemele!

Regret că de acum înainte trebuie să vorbim despre tine la trecut. Regret că de acum înainte dorul de prezenţa ta în mijlocul nostru o să mi-l astâmpăr prin opera lăsată şi prin tăcerea ta. Regret până la lacrimi plecarea ta nedreaptă. Nădăjduiesc că te-ai întâlnit în Ceruri cu poeţii Ion Burnar, Dragomir Ignat, Nicolae Vălureanu Sârbu, Laurenţiu Ulici şi aţi înfiinţat un Cenaclu al Cerului, pe placul lui Dumnezeu şi al îngerilor...

                                                                                     Gelu Dragoş