1. Europa Postbelică: O istorie a Europei de după 1945 de Tony Judt
Cunoștințele mele în materie de istorie sunt deplorabile, dar din fericire am ajuns să cunosc oameni care știu mai multe decât mine. Mi-au recomandat, printre altele, Drumul spre iad al lui Ian Kershaw și Europa Postbelică a lui Judt. Drumul spre iad a fost citit anul trecut, rămâne a doua carte pentru anul acesta.
2. Revoluția Rusă, 1891-1924: tragedia unui popor de Orlando Figes
Cumpărată impulsiv pentru coperta frumoasă ( ediția editurii Bodley Head o găsiți la Okian dacă vă e comod să citiți în engleză), Revoluția Rusă se prezintă ca o carte stufoasă pe un subiect despre care nu știu foarte multe, dar despre care abia aștept să aflu.
Recomandată de curând, Eseuri de duminică a ajuns direct pe lista cărților de citit anul acesta.
„33 de eseuri „duminicale“, agreabile si usor de citit. Trecand cu gratie de la subiecte banale, aproape frivole, la teme grave sau dificile. De la o celebra reclama de sampanie – la extazul religios.
33 de texte scrise, majoritatea, in anii '38–'40 si adresate de Noica publicului larg: cu speranta secreta ca-l va atrage, in ziua Duminicii, de partea filozofiei.” - descrierea Goodreads
4. Și eu am trăit în comunism, editor Ioana Pârvulescu
Cumpărată deja de un an și încă necitită, Și eu am trăit în comunism este o colecție de secvențe din viața celor ce au trăit în timpul comunismului. Fără conținut ideologic sau cu vreo intenție politică, ea zugrăvește scene din viața de acasă, de la muncă, din concedii. Ceva-mi spune că va fi una dintre lecturile importante ale anului.
În anul ce tocmai a trecut am descoperit două autoare absolut fabuloase: Ioana Pârvulescu și Marguerite Yourcenar.
Deși intenționez să citesc mai multe cărți de la ambele, În intimitatea secolului 19 stă în bibliotecă de ceva vreme și cred că e cazul să o trec pe lista cărților citite.
6. Viața secretă a cadavrelor de Mary Roach
Da, știu, puțin macabru, însă e un subiect care m-a fascinat întotdeauna. Într-o perioadă din viața mea, când mă gândeam la ce facultate să merg, medicina legală era o opțiune destul de atrăgătoare. Abia aștept să văd ce va povesti Mary Roach!
„Nu vă creați valori eronate și așteptări dezamăgitoare. Faptul că toată lumea aspiră la fericire dovedește că idealul fericirii e cel mai neîmplinit.
De ce mai insistăm dar cu această isterie a fericirii, dacă rezultatul e defectuos? Răspândind iluzia fericirii, răspândim depresia, chiar dacă avem bune intenții. Noi trăim în secolul cu cele mai multe cărți despre fericire pe cap de depresiv; aceasta e cam tot ce a dobândit cultul fericirii deocamdată.”
Presimt o lectură interesantă...
8. Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
„Şi-abia atunci, cînd voi cu toţii vă veţi fi lepădat de mine, am să mă-ntorc din nou la voi.Da, cu alţi ochi îi voi căuta atunci, o, fraţi ai mei, pe cei pe care-odată i-am pierdut; şi cu-altă dragoste atunci vă voi iubi.Şi încă-o dată-o să-mi deveniţi prieteni şi fii ai unei singure speranţe: căci pentru-a treia oară am să fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiază.Şi-această Mare-Amiază este atunci cînd omul la mijlocul cărării sale va sta-ntre animal şi Supraom, sărbătorindu-şi drumul spre amurg drept cea mai nobilă speranţă-a sa: căci este drumul înspre-o nouă dimineaţă.Şi-n clipa aceea chiar cel ce-apune se va binecuvînta, pentru că trece-o vamă mai înaltă; iar soarele cunoaşterii sale-i va fi atunci în crucea zării nemişcat. Morţi sînt toţi zeii: acum noi vrem ca Supraomul să trăiască – aceasta ne va fi cîndva, în crucea-Amiezii celei Mari, voinţa ultimă!“ (Friedrich NIETZSCHE)
E de luni bune pe wishlist-ul meu. E cazul să fac ceva în legătură cu asta.
9. SPQR: O istorie a Romei antice de Mary Beard
Ca și multe de până acum și ea se află de ceva vreme la mine în bibliotecă, dar nu a ajuns să fie și citită. Având în vedere că anul trecut am petrecut ceva vreme în Roma prin Quo Vadis și Memoriile lui Hadrian, anul acesta mă îndrept și spre non-ficțiune.
Deși multă lume știe despre această carte, nu la fel de multă lume știe că respectivul tânăr poet era născut la Timișoara și se numea Franz Xaver Kappus. Nu scriu nici poezie nici proză și nu mă văd făcând asta vreodată, dar scrisorile lui Rilke vorbesc despre onestitatea în artă, onestitatea față de tine și de ceea ce creezi. Ori mie orice subiect are la bază arta îmi place!
Preluare https://en.cititorpefuga.com/post/10-c%C4%83r%C8%9Bi-de-non-fic%C8%9Biune-pentru-2021?fbclid=IwAR0QwPA9P5X59Nsbv27Hlngx_oM4T-nqmgNGHsC_5UR7ICQ9JF2yjWvcc4A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu