AURELIA RÎNJEA - INTERMEZZO

 

,,Poezia, acest ocean de necuprins, de armonie intrinsecă, un descântec adânc ce te revigorează, în care fiecare val de neliniște cristalizează în trăiri, aprinde un foc aducător de pace și armonie, care te transformă prin conexiune directă cu Dumnezeu. O rugăciune în care te scufunzi pentru a renaște întru Iisus, pentru a te integra universului".

Aurelia RÎNJEA

**********

,,Când scriu

Stau de vorbă cu Dumnezeu

Așez cuvintele în jurul meu

Într-un cerc al iubirii

Hotărâte

Să-mi rămână alături

Într-o primăvară eternă

În care le sădesc și le cresc",

autor Aurelia RÎNJEA, din volumul INTERMEZZO. POEZIA INTRE FIZICĂ ȘI METAFIZICĂ, Editura Karta-Graphic, 2020, ISBN 978-606-693-159-5, pag. 300, pe care mi-am propus să îl citesc și apoi să îl recenzez. Volumul în sine are o ,,concepție constructivă", mai aparte, dar nu ieșită din tiparul frumosului, a bunului gust.

In paginile 5-10, este un CUVÂNT ÎNAINTE, (sau prefața), care este semnat chiar de autoarea Aurelia RÎNJEA, din care aflăm (extrem de interesant, zic!) care ar putea fi o posibilă legătură, a poeziei cu fizica, din punctul de vedere al poetei. Iată ce zice poeta, cu dar și har scriitoricesc, dascăl din elita școlii românești, născută și crescută în spirit sănătos, cu dragoste pentru adevăr, dreptate, credință și lumină: ,,Orice om simte acut orele sale astrale, care-i marchează existența. Una dintre ele este întâlnirea cu Poezia, ca o a doua naștere, în care știe că trebuie să zboare cu orice risc, într-o îngemănare sub semnul timpului, în bucuria dimineților depline. O încununare precum un curcubeu stelar, între fizică și metafizică, într-o metamorfoză continuă între suflet și armoniile lumii. Poetul, cu căutarea fizicianului, cu pașii tăcuți ai intuiției, sub adierea copacului cosmic ce-i scutură iubiri pe care le culege cu râvna țăranului român, trage brazde adânci în căutarea propriei identități. Iubirea lui mângâie materia, o trezește, o face să cânte, să trăiască, să dăinuie, păstorind cuvintele", pag. 8.

,,Cuprinde-mă

Locuiește-mă Poezie

Caută-mă

Cântărește-mă

Cheamă-mă

Trăiește-mă

Plânge-mă

Și naște-mă

Copilărește-mă

Și joacă-mă

Îndrăgostește-mă

Și mângâie-mă

Am nevoie de tine", în RUGĂ, pag. 14.

*********

,,Prin Poezie cunoști cea mai ascunsă și intimă parte a ființei tale, într-o dimensiune stelară, în care te redescoperi tu cel adevărat, lăsat de Creator, pentru a iubi, pentru a crea, pentru a dăinui. Poezia, acest fulger divin dintre Fizică și Metafizică este o mărturisire, o armonie cu lucrurile, cu cuvintele și cu noi. Între coperte, trebuie să-L descoperi pe El, acolo unde așteptarea orizontului descrie supremația și povestea nespusă a Luminii. Acolo, în leagănul vieții, ca niște șoapte profunde, precum niște prunci, cuvintele își găsesc liniștea, iubind".

(Aurelia RÎNJEA)

**********

Citesc din volum și îmi place. Poeziile concentrate puternic în doza lirismului, au mesaj esențial, existențialist. Uneori am impresia că parte din ele s-ar încadra în Haiku - gen foarte pretențios. Ce-mi place cel mai mult (lucru rar întâlnești la poeți sau prin cărți), este faptul că poeta, ne (îmi) spune, foarte profund, care este sensul și rostul poeziei, din punctul dumneaiei de vedere, ne spune ce este sau ce reprezintă poezia și cine este poetul:

,,Călător prin ceruri

Prinzi forma clipei

Ecoul dimineților

Ce se deschid în noi", pag. 53,

sau,

,,Un pelerin întârziat

Sau poate pentru el

Planeta s-a rotit prea repede

Caută culcuș

Lângă izvorul Vieții

Vrea să rămână acolo", pag.53.

sau,

,,Poetul în ansa lui magică

Descoperă izvorul

Senzor al umanului

Rezonator cosmic

Al Luminii-Cuvânt

Crescând ca un arbore

Din inefabilul ființării

Așteaptă să fie cules", pag. 54.

Oare, ce ar mai putea fi rostit, lângă toate acestea? Ce aș mai putea adăuga eu, să nu trăiesc cu impresia că totul este o banală sau simplă repetiție? ,,Furat", sau prins captiv în lectura acestui volum, îmi dau seama, (fără să vreau, clar!), ce mult m-am abătut de la ideea începută supra, când, înainte de a intra în ,,povestea cărții", aminteam despre conceptul acestui volum - pe secțiuni, sau capitole, sau ,,cărți", pentru că am impresia că suntem într-o ,,carte în carte".

Aș fi tentat să spun, din punctul meu de vedere, că acest volum se încadrează într-un ,,volum-jurnal", pe/la care i-aș zice ,,DE VORBĂ CU MINE...". De ce? Citind poemele, am impresia că este și autoarea cu mine, și-mi arată, și-mi explică, și-mi repetă, toate, precum cel mai minunat dascăl, elevilor. Parcă eu întreb și Ea-mi răspunde! E o mărturisire a credinței în poezie și este o poezie a credinței.

Sectiunea/Capitolul/Cartea întâi, CA O IUBIRE, pag. 11-106, cu poezii diverse, de o profundă sensibilitate, atrag și rezonează cu spiritul din tine. Conving. Pătrund. Te eliberează și, repet, răspund unor întrebări pertinente, zic.

Poezia adună frumos, adună în buchetul său aroma sincerității, sămânță de frumos și sensilitate profundă. Poezia nu vine oricând și nu te caută când vrei. Ea vine de undeva. Caută, sufletul poetului, caută Fizica acestuia și se dăruie în toată generozitatea ei. Maestrul, poetul, este cel care o primește și-i îngăduie să intre în sufletul său, apoi o așterne pe hârtie, și ne-o dăruie - dumnezeire, spiritualitate, profunzime, claritate, binecuvântare, cuvânt scris dăruit sufletului...

Te naști în poezie și până la urmă poezia se ,,naște" din tine... Miracol în naștere pentru și în litetatură. Finețe și bucurie literară cuprinsă în necuprins. Dar CUVÂNTUL INAINTE, oferit de autoare... un LAUDATIO, pentru poet și poezie, multe fraze din acest eseu, pot fi luate drept motto, în ceea ce înseamnă condiția și starea poetului și a poeziei, eu chiar voi proceda în consecință. Lucruri esențiale. Adevăr. Definiții. Păreri. Cuvânt de suflet pentru suflet.

,,Din marea de întuneric, Poezia se desprinde și se creează pe ea însăși. În 《Catapathabrahmana》vechilor indieni, Universul a fost apă la începuturi, numai apă, val nestăvilit. O undă, dar supusă unui gând. Din acvatica simțite a apărut oul de aur, germenele creator, Cuvântul. Zeul Indra (în Rig - Veda) dăruiește poetului Lumină în cuvinte și cântecului chip desăvârșit. La egipteni, poetul este paradigma credinciosului, omul Zeului RA, iar oamenii sunt lacrimile acestuia", pag. 5-6.

Cine ar fi omul fără poezie? Ce am fi fără poezie? Intuneric. Nelumină. Veșnic val de ape. Poezia prin poet ne dăruie lumina călăuzitoare în zi și noapte. Poezia este lumină. Poezia este viață. Cum am fi fără acestea? Am mai fi? Am mai fi oameni? Am putea vorbi de sentimente? Răspunsul este în fiecare dintre noi. Dar, un lucru creează certitudine - lumea fără poezie nu ar avea rost, nici sens. Totul - poet, poezie, lumină, întuneric - este creația lui Dumnezeu, deci aparținem lui Dumnezeu, Soarele.

,,În bisericuța de taină

A inimii

Spre a ne cunoaște

Stăm de vorbă

Cu El

O lumină

A singurătății

În care lacrimile

Spală neputința

Suspinul trece

În bucurie

Dar cel mai des

În poezie

Rodind spre slava Lui

Cu demnitate

În folosul copacului", poezia FOLOS, pag. 34.

Pentru autoarea volumului Intermezzo, scrisul înseamnă eliberare, înseamnă ,,cuvântul care zidește", iar poemul devine MAGIE, pag. 36, devine SEMN DIVIN, pag. 37, este și poate fi, oricând, VINDECARE, pag. 33, sau chiar TĂCERE DE AUR, pag. 33.

Prin poezie, recunoaște autoarea, că ,,stai de vorbă/Cu Dumnezeu", DOI, pag. 38. Poeziile sunt precum niște TREPTE, pag. 48, cu fiecare vers sau strofă, cu fiecare poem scris te apropii de Lumină, iar aceasta, Lumina, este dumbezeire, este Dumnezeu:

,,Stihuri pe nisip

Despletește amurgul

Urc printre astre

Cu dor de Poezie

Cărarea acoperită

De taină

Se deschide

Întru Lumină".

Ne-a spus cine este poetul? Ne-a arătat semnificația și rostul Cuvântului scris sau rostit. Dar, oare, rodul muncii scriitorului, SCRISUL adică, ce o fi? Aflăm și răspunsul la această întrebare, pag. 51.

,,Reazem al meu

Un dicteu lăuntric

Prin care sunt eu însămi

Într-o lume ce-și vede

De ale ei

Care mă știe

Și mă recunoaște

Aștept vești

La marginea acoperișului

Prin fereastra cerului

Dimineața să-mi curgă

În palme

Să mă spăl

De singurătate

Cu lumina onestă

În cuibul de cinteză".

Scriind totul/toate se adună, Cuvântul devine carte, iar aceasta, devine dar cu har dumnezeiesc. Ce este O CARTE? Suma tuturor binecuvântărilor! Suma tuturor Cuvintelor ce au născut Lumina din acest Cuvânt.

,,Din momentul lansării

O carte are viața ei

E liberă ca un copil

Își ia zborul

Unii o iubesc

Alții o sfâșie

Unii o citesc

Dar cei mai mulți o ignoră

Dar ei nu îi pasă

Are destinul ei

Știe că o carte

Va naște altă carte

Într-o zi oamenii

Vor locui în cărți", pag. 63.

Dacă ar dori cineva să caute sensul cuvântului POET, sau POEZIE acest volum, INTERMEZZO, i-ar fi de un real folos. Nici nu ar trebui să facă alte multe/mari cercetări, într-atâta de complex este conceput. Haideți să facem un exercițiu... luând acest context în baza noastră de calcul, de la pagina 84, la 90... pur aleatoriu mi-am ales paginile. Să vedem cum sunt, văzute, aici, poetul sau poezia:

- ,,poezia - un vis", FĂRĂ SFÂRȘIT, pag. 84;

- ,,poezia - un ponton

Un războinic

Ce-și poartă lancea

Doar să se apere", SĂRUT ALB, pag. 85;

- ,,Poemele ridicate

Precum casele

Pentru oamenii singuri

Fiecare sădind

Un vers în inima lui", CASE - POEME, pag. 90;

*********

- ,,poetul - un înger

Al luminii

Dăruind apă vie

Stropi de umanitate

Peste țărâna latentă

Mereu singur

Pe linia sinuoasă

A orizontului", A VISA, pag. 88;

- ,,când mă culc

Trag cuvintele peste inimă", ÎN TĂCERE, pag. 86;

- ,,măceș la o margine

De drum

Solitar și uitat de lume

Florile se joacă cu vântul", SUFLET DE POET, pag. 87;

- ,,noaptea

Inventez cuvinte

Peo spirală ce urcă la cer

Poeme cu ochi cuminți", IREVERSIBIL, pag. 87;

Fără cuvinte. Memorabil. Impresionant și cu emoții. Neapărat vreau să mă întorc la prefața volumului... ,,Poezia este Cosmoză, este Iubire cosmică și duce la Dumnezeu. Este cheia care descuie toate ușile castelului nostru lăuntric! Este un portal energetic între lumi, o evadare printr-o fereastră de trecere precum cea dintre viață și neviață, dar reversibilă și plină de mister, o străfulgerare sacră a barierei existențiale, precum un efect tunel cuantic sau cosmic, dincolo de hotarele nevăzutului, prin care comunici cu El", pag. 9.

Dragi prieteni, opriți-mă! Credeți-mă, atâta energie pozitivă degajă acest volum, încât mi-e greu să spun în cuvinte. Aș putea scrie o altă carte despre cartea lui Aurelia RÎNJEA. Și observ că abia am ajuns la jumătatea volumului. Dar ce fac cu următoarea jumătate? Intreb... simt că Dumnezeu a vrut să fie așa. Doamne ajută!

NU MĂ OPRIȚI, pag. 93, zice și poeta, care uitându-se în OGLINZILE NOPȚII, (Editura Astra-Nova, Brașov, 2001, volum de debut), parcă ne avertizează: ,,nimeni și nimic nu mă va putea opri":

,,Nu mă veți putea opri

Din scris

Nici să spun ce gândesc

Chiar dacă nu țip ca voi

Dumnezeu mă aude

Și când vorbesc încet

Și când tac

Aud doar cei care

Cred în Poezie"... este un strigăt-avertismt, pentru că poezia, precum Lumina, trece prin toate, le birui pe toate.

Puțin câte puțin, cuvânt lângă cuvânt, poezia zidește altă lume, totul fiind, din punctul de vedere al poetei care caută CHEMAREA LUMINII, (Editura Astra-Nova, Brașov, 2002), o ASCENDERE, pag. 95:

,,Ca o pasăre între lumi

Vindecată - nevindecată

Trăită - netrăită

Liniștită

Mai mult neliniștită

Poezia cu zborul ei".

Dar ÎN POEZIE, pag. 95, există PLÂNSET, pag. 97 și există o regulă, o ORDONARE, pag. 96, a cuvintelor, totul este cu un rost, așa ca într-o rugăciune. Poezia rezonează cu spiritul și este UN SPIRIT, pag. 98, acolo unde este sămânță bună, este și RECOLTĂ, pag. 99, este și SPERANȚĂ, pag. 99, doar o RUGĂMINTE, pag. 102, aș mai avea: pentru ca totul să primească binecuvântare, pune niște APĂ VIE, pag. 103,

,,În biserica sufletului meu

Un izvor cântă lumii

Cu Lumină și iubire

O apă vie

În care îmi botez cuvintele". Și iar primesc RĂSPUNS, pag. 104:

,,Poezia - o stare de A FI

Lumina mă poartă

Să înluminez sufletele

Celor care așteaptă

Să trăim împreună

Bucuria", să ne bucurăm de o LINĂ LUMINĂ, pag. 105, care ne va fi SALVARE, pag. 105, din nelumină, din întunericul cel negru, iar toate astea primește-le, privește-le CU DEMNITATE, pag. 106, căci, azi, aici și acum, este vremea Poeziei și a Poetului, care este precum Lumina, precum Adevărul, precum Viața - fără de sfârșit.

,,Poezie - fată frumoasă și deșteaptă

Născută din Cuvânt și Lumină

Iubești ca o adolescentă

Cu gândirea femeii mature

Îți ceri dreptul la viată

Cu modestie și cu demnitate

Cine să te iubească cine să te crească

Pășești miraculos cu răbdare spre iluminare

Între Fizică și Metafizică

Doar prin tine îmi împlinesc rostul"...

**************

Ar fi de povestit și despre următoarea secțiune, următorul capitol, căreia i-aș zice, fără a greși, Cartea a doua - DIN LUNTREA FIZICII, pag. 107-184, iar de la pag. 185, până în final, partea III-a, INTERMEZZO, cea care dă și numele acestui autentic volum.

Aici, am să vă invit pe dumneavoastră la ,,recenzie", pentru că fiecare poate face acest lucru, dar în felul său, nu? De toată lauda sau aprecierea este întreaga activitate literară a acestei poete. Aflăm amănunte convingătoare în PROFIL DE SCRIITOR, pag. 287-290. Felicitări pentru acest volum! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a adunat pașii, în acest septembrie al anului 2020, la Săcele, acolo unde am avut ,,prilejul-bucurie" de a ne vedea și a ne cunoaște personal. Revederea va fi mereu un prilej de bucurie, aducere aminte și zâmbet. Succes în activitatea literară...

VASILE BELE

Chiuzbaia, 13 ianuarie 2021,