Bibliotecile – între tradiţie şi inovaţie

 

de dr. Teodor ARDELEAN

Viaţa este tot mai ghidată de repere din sfera misticii. Pe planetă se întâmplă mereu războaie locale care afectează în general pe toată lumea şi „dispute intime” mondiale despre care nu ştim că au avut loc decât după ce consecinţele se aşază ca o perdea vizibilă peste toţi. Iar ca totul să fie picant, deci uşor de digerat în „măruntaiele” noastre, intră în scenă terorismul, prin adepţi de o docilitate absolută, care ţin trează atenţia lumii la o cu totul altă „ordine de fapte”, străină şi haină.

Altfel spus, „războiul tuturor împotriva tuturor” (bellum omnium contra omnes), despre care vorbea Thomas Hobbes cu trimitere la începuturile societăţii omeneşti, a devenit „războiul total împotriva noastră”. Marile companii care, observând lumea, ne vând ce vor, simţurile noastre de cumpănire cândva dominate de „mica înţelepciune ţărănească” şi-au ieşit din matcă, iar consecinţa este că ne umplem spaţiile de viaţă cu obiecte şi uităm de fiinţă. Mai precis, uităm să trăim, să privim viaţa noastră cu ochii noştri şi nu prin ochelarii prefabricaţi ce ni se vând la toate televiziunile arondate hermesian. Plăceri hedoniste de odinioară se amestecă cu „noile gusturi” insinuate perfid pe verticalele unor destine din care, dacă ar fi să alegem ceva „solid” şi „palpabil”, nu ar rămâne decât cenuşa nimicului.

În faţa unei astfel de realităţi omul lucid, care poate să se mai creadă stăpân şi pe „clipă” şi pe

„aripă”, este obligat să-şi modifice pe cât posibil „foaia de drum” impusă cotidian „de alţii” şi să se ţină de propriile „ţinte”. Altfel spus, să adopte o strategie personală distinctă faţă de toate „strategiile planetare”! Iar instituţiile de cunoaştere şi cele de cercetare au obligaţia firească să antreneze „publicul” pe dimensiunile umane fundamentale, specifice devenirii adevărate, dincolo de „mode”, „stereotipuri” şi „tertipuri”, care consumă timp, bani şi energii fără foloase trainice.

Bibliotecile publice fac parte din reţeaua instituţiilor culturale şi de cunoaştere, iar activităţile specifice urmăresc, de regulă, consolidarea pluscunoaşterii, noi iniţieri sau noi deprinderi. Este de datoria bibliotecarilor cu experienţă, care au trecut prin vremi fără să dea tribut vremuirilor ocazionate de politici false sau demagogii morale, să ofere sprijin noilor programe pe măsura comenzilor sociale fireşti, derivate din pedagogiile nepervertite de obscen sau eterogen. Fibra cea aleasă a tradiţiilor Neamului, experienţele cardinale, istoria curată, viaţa adevărată sunt repere mult mai determinante în raport cu modelele impuse de tot soiul de „isme” apărute în ultimii ani şi preluate fără discernământ pe suprafaţa culturală a Ţării.

Sunt câteva gânduri ale unui manager care a încercat permanent (şi mai încearcă încă!) să îmbine armonios tradiţia cu inovaţia, conservatismul pozitiv cu gândirea creativă, cu scopul de a servi publicului, atât ca incintă atractivă, cât şi ca manieră progresivă, pe coordonatele definitorii ale universului educativ şi intelectual-formativ, specific vremurilor pe care le trăim.

„Omul este măsura tuturor lucrurilor...” afirma anticul Protagoras, iar când e vorba de lucrurile în devenire, unităţile de măsură trebuie să beneficieze de multă bună cumpănire!