Descumpănașii

                                                            de Gheorghe Pârja

 Într-o libertate fără reguli își fac apariția ciudățenii sufletești, purtări stranii, refulări sau obrăznicii sociale. Și câte și mai câte. Unele sunt tolerate de unii, dar judecate aspru de alții. Că așa este în democrație, îți spune unul care nu știe să explice pe ce lume trăiește. Asistăm la manifestări, mai mult sau mai puțin periculoase, pentru atmosfera socială. De o vreme încoace, a intrat violent, în for public, un personaj straniu, un cameleon, care nu mai are dimensiuni morale. Numele lui, Alexandru Cumpănașu. Noi, care stând la margine de țară, dar cu ochii ațintiți spre centru, l-am decupat pe acest om ca o ambiție publicistică. A realizat emisiuni cu șefi de partide politice, servicii secrete, oameni de cultură, cu președintele Academiei Române, dar și cu ambasadorul Rusiei la București. A fondat Coaliția pentru Modernizarea României, al cărei președinte este și acum.

Numele sonor, cu emoții patriotice, a strâns în jurul acestei Coaliții personalități în care am învestit încredere. Au devenit vicepreședinți, aleși la un Congres, nume sonore din cultură, politică, armată, economie, diplomație, educație, medicină, inclusiv academicieni. Unii activi, alții pensionari. Au fost dispuși să-și pună numele și prestigiul profesional pentru cauza nobilă a țării. Dar Coaliția, cu președintele în frunte, nu prea a dat roade. În timp ce Coaliția făcea rost de bani pentru proiecte nevăzute în practică, numitul Cumpănașu s-a implicat în scandalul răpirii fetelor din Caracal, printre care era și nepoata lui, Alexandra. Luni de zile, ne-a asurzit cu strigăte televizate, în numele rezolvării straniului incident. Care nici până astăzi nu este limpezit. O altă Elodie pentru români.

Ce i s-a năzărit personajului? Nici mai mult, nici mai puțin, să candideze la președinția României. Încă un fel de a se lua în seamă. Nici episodul Caracal, nici președinția Coaliției pentru Modernizarea României nu i-au fost favorabile în drumul spre Cotroceni. Un personaj, cu un minuscul capital electoral, cu ambiții mari, trebuie pus sub semnul multor întrebări. Omul se ocupă de farse, pe spatele multora. A devenit partener, ori parte, din organisme consultative pentru guvern, ministere, ori alte instituții de rang național. A fost vicepreședinte al Fundației Colegiului Național de Apărare. Și multe alte privilegii. Din partea unora a beneficiat de spații generoase pentru Coaliție și evident bani. Unii spun că suficient de mulți bani. Nimeni nu l-a întrebat ce face Coaliția.

Deși nu are studii superioare dovedite, Cumpănașu avea în subordine academicieni, șeful tuturor rectorilor din România, oameni de prestigiu profesional. Nici nu-mi vine să amintesc câteva nume care i-au acordat încredere. Dar după funcții spun: un fost șef SRI, un fost negociator cu Uniunea Europeană, un fost șef al Armatei Române, un fost ministru al Educației etc. etc. Dar și modeste prezențe pământești în cultură și educație. Culmea, omul a fost un apropiat al sistemului de educație, dar și al celui de Securitate. Universită­țile i-au dat bani. Așa scrie presa, care, mai nou, a început să-i facă analiza morfologică a activității. S-a bucurat de privilegii greu de crezut. A beneficiat de o mașină de lux de la Ministerul de Interne, pentru că ar fi primit amenințări.

A revenit în actualitate cu clipuri care critică profesorii, mai ales profesoarele, într-un mod absolut indecent. Omul țipă, face aluzii cu tentă sexuală la adresa tinerilor. Îi îndeamnă la nesupunere școlară, la o suveranitate față de părinți. Se laudă că are o jumătate de milion de admiratori. Eu nu cred în acest număr. Este o diversiune rostogolită de presă. Dacă este adevărat, atunci ne așteptăm să se schimbe lumea cât de repede. L-am auzit pe actualul ministru al Educației, cu care Cumpănașu se lăuda cu prietenia, care spune că nu are soluții imediate pentru descumpănașii cei tineri, firesc avizi de senzațional. Deoarece și el se număra printre cei descumpăniți de Cumpănașu. Acum nu mai este alături de el.

Îmi permit să am și eu o părere mai cumpănită. Dacă unii dintre descumpănașii cei mai în vârstă și-au semnat demisia din Coaliție, este un semnal bun. Cât îi privește pe descumpănașii cei tineri, nu cred că pot fi contaminați de prestația unui personaj rătăcit cu atitudinile. Mă mir că dascălii, mai ales dăscălițele, nu s-au supărat pe el cu voce tare. Dar nu uitați, distinși pedagogi, nișa pe care a exploatat-o unchiul de la Caracal trebuie să ne dea de gândit. Descumpănașii, o categorie socială ad-hoc, fără urmări în istorie. Sper să nu mă înșel. Un fel de Bivolaru care avea sete de absolut. Dar s-a stins fără ecou. Apropo, când se deschid școlile? Cum veți recupera rămânerile în urmă?