Cu broșura furând din procentele de încredere ale Armatei și Bisericii…

 Chiar dacă au zăvorât porțile bisericilor și i-au izgonit pe credincioși, chiar dacă au impus restricții și normative ale împărtășaniei și distanțării sociale, ba, au interzis și pelerinajele ori le-au împins într-o zonă a discriminării față de cei ce veneau din alte locuri pentru a se închina în locurile sfinte ale neamului românesc, guvernanții s-au îndreptat grabnic spre Biserica Română în încercarea de a se folosi de încrederea de care aceasta se bucură în fața oamenilor… Pentru a-i fura imaginea și a o perverti în zecimale de completare în impunere europandemică a vaccinării de turmă…

Nimic nou însă în felul Puterii de a împinge Biserica în față, guvernanții având deja un opis de desfășurare… Pentru că la fel au procedat și cu Armata Română, pe care au implicat-o în campania de vaccinare, nu doar pentru mobilitatea, logistica și capacitea ei de transport securizat, ci și pentru a-i lua din procentele de încredere de care se bucură la rându-i la nivelul populației… Evident, tot pentru a umfla procentele sanitare ale vaccinării… Iar până la un punct, implicarea Armatei și a Bisericii era justificată și morală… Dar numai până la un punct.

Din păcate, Armata a fost împinsă dincolo de acel punct, guvernanții folosindu-se de imaginea ei prin câțiva oportuniști formați la apelul de seară al bocancilor cu bonteu politic… Biserica a reușit însă să evite capcana… Poate și pentru că a fost a doua pe lista de „opțiuni”. Sau poate că ar fi fost mult mai greu să convingi, ca politician, fie și doar câteva fețe bisericești să se uniformizeze în apelul lui „și eu mă vaccinez” (cu mâinile aproape încrucișate)… Și, spre deosebire de Armata de la momentul declanșării campaniei de vaccinare, Biserica a arătat că este un partener al statului, nu un vehicul la dispoziția acestuia. Nu un mijloc de promovare a mesajelor și nici un instrument de influențare a maselor ori, mai grav, de manipulare.

Astfel, spre deosebire de Armată, Biserica Română a subliniat clar că nu implicată în procesul de vaccinare, ci doar în cel de informare, eventualele discrepanțe între acel sigur, garantat de feluriți nimeni la nivel de competențe medicale în domeniul vaccinării (pe baza manipulării genetice), și orice afectare pe viitor fie și a unui singur cetățean, neputând fi imputate personalităților pe care guvernanții au încercat să-i subscrie din pix în această propagandă pe postul „acarului Păun”. Și chiar și în condițiile în care sloganul campaniei s-ar fi limitat strict la promovarea mesajului vaccinării ca fiind gratuit și voluntar, implicarea Bisericii nu ar fi trebuit să fie mai mare. Pentru că întreaga „certificare” a acestei siguranțe trâmbițate, dar nu și demonstrată, aruncată strict în spatele principalilor vectori de mesaj, a fost doar o manipulatoare restrângere a efectelor adverse și riscurilor vaccinării la nimic. La un nimic ce nu cuprindea nici măcar fluturarea unui singur prospect detaliat, ci doar afișarea unor garanții azvârlite din vârful pixului.

Și totuși, momentul în care statul a încercat să se folosească de procentele de încredere ale Bisericii reprezintă și un început! Pentru că este acel punct de la care Biserica își poate afișa mult mai pregnant rolul în societate, din clipa în care statul a transformat-o în partener de promovare a intereselor sale, și ea având dreptul de a fi informată și consultată cu privire la anumite decizii ale guvernanților privind viața cetățenilor. În fond, măcar una dintre cele două instituții, de forță cel puțin la nivel de încredere, trebuie să iasă din front!… Să se smulgă din linia trasată de un stat care a impus politicul, inclusiv politicul din managementul de guvernare, înaintea pilonilor fundamentali, încălecând și încăierând instituțiile între ele, suprapunându-le pe sferele de competențe, doar pentru a-și putea muta anumite interese spre instituțiile, ministerele ori agențiile, mai ușor de influențat în luarea anumitor măsuri.

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea