Distanţa uriaşă de la rezultatele alegerilor
parlamentare din 2016 la cele din anul 2020 plasează PSD în categoria mijlocie
mare. Este suficient să comparăm numărul parlamentarilor social-democraţi din
trecut cu cel rezultat în urma alegerilor din decembrie 2020.
De exemplu, PSD este reprezentat la Satu Mare doar
de un singur deputat. La fel ca PNL. Practic, aşa-zisele „partide mari” nu au
reuşit să obţină niciun mandat de senator în judeţul Satu Mare. Sigur, se poate
argumenta că de vină este sistemul electoral.
Rezultatele în sine obţinute de PSD şi PNL au fost
nesatisfăcătoare, nu doar la nivelul judeţului Satu Mare, ci în întreaga ţară.
Cu partide situate sub 30% nu se poate vorbi despre
stabilitate politică. Dacă, prin absurd, s-ar forma o majoritate PNL-PSD cele
două formaţiuni politice nu ar întruni două treimi din numărul parlamentarilor,
necesar pentru modificarea Constituţiei, de exemplu.
Decăderea accelerată a PSD a început din momentul în
care a înaintat o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. După o buclă
făcută prin alte teritorii, Sorin Grindeanu s-a reîntors în PSD.
Este chiar unul din principalii comunicatori. Ce
credibilitate are după ce s-a baricadat în Guvern, ajutat de Victor Ponta?
Aceeaşi credibilitate pe care o are orice alt politician-aventurier.
Ca premier, apoi candidat la preşedinţie, Viorica
Dăncilă este un alt element care a contribuit la decăderea PSD. Odată cu
numirea în cea mai importantă funcţie executivă din ţară a unui om nepregătit
profesional şi politic, PSD şi-a semnat propriul act de renunţare la titlul de
cel mai mare partid din România. Pentru PSD, Viorica Dăncilă, alături de cei
doi premieri, Mihai Tudose şi Sorin Grindeanu, au fost mai nocivi decât Liviu
Dragnea. Ce partid numeşte trei premieri în serie care nu sunt soldaţi
disciplinaţi?
Mihai Tudose a candidat la Parlamentul European pe
listele Pro România. Apoi s-a reîntors în PSD. Ce fel de om politic face aşa
ceva? Unul fără demnitate şi fără coloană vertebrală.
Cu ce se îndeletniceşte acum Viorica Dăncilă? La mai
bine de un an de la căderea guvernului său îl acuză pe Marcel Ciolacu de
trădare. Cu alte cuvinte, guvernul Dăncilă a căzut pentru că asta şi-ar fi
dorit chiar actualul lider al PSD, Marcel Ciolacu.
Mai mult decât PNL, care dă semne că încearcă să se
reformeze din mers, PSD are nevoie de o reformare profundă. Dar cine să o facă?
Marcel Ciolacu pierde ocazie după ocazie de a se face remarcat ca politician cu
personalitate.
Comentariile sale pe marginea evenimentelor
politice, sociale şi economice nu depăşesc nivelul unui consilier comunal mai
răsărit, a unui lider sindical mediu. Nu reuşeşte să depăşească graniţa unui
opozant oarecare. „Guvernul s-a împrumutat…. guvernul nu măreşte pensiile….
guvernul nu face, nu drege…pandemia în sus, pandemia în jos… ” Pentru un lider
autentic este prea puţin.
În aceste condiţii este deschisă calea pentru
apariţia unui lider carismatic care să capteze cu adevărat atenţia
electoratului social-democrat. Aproximativ în aceeaşi situaţie este şi PNL.
Ludovic Orban probabil şi-a atins limita maximă a competenţei cât a fost
premier. Nu poate urca mai sus.
Din păcate, nici partidele mai noi, USR şi PLUS, nu
au parte de lideri puternici, cu viziune.
AUR a apărut ca reacţie la procesul de decădere
accentuată, morală şi profesională, a partidelor ce dominau scena politică fără
nicio concurenţă reală.
România merita acest partid despre care se spune că
a apărut din nimic. Nu. A apărut din dispreţul alegătorilor faţă de partidele
„mari”, din disperarea electoratului că nu mai are pe cine să aleagă.
Se poate trage o concluzie? Dacă admitem că PNL şi
PSD nu sunt „partide mari”, mai există o speranţă că poate apărea de undeva o
forţă civică suficient de consistentă să pună bazele unui partid adevărat,
modern, aplecat asupra realităţii secolului 21.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informatia zilei Maramures
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu