ANTOLOGIE. VOL. III - PUNTE PESTE AȘTEPTĂRI
,,QUI SCRIBIT, BIS LEGIT!", (lat. CINE SCRIE, CITEȘTE DE
DOUĂ ORI)
La ce te gândești? Ce ușor îți vine a întreba!
Încă nu te-ai săturat să tot întrebi? Ești ca o soacră! Mă duc cu gândul
departe, la oameni dragi. Și când zic ,,mă duc cu gândul departe", clar că
părăsesc Țara Maramureșului. Ajung în Țara Moldovei, ba chiar și mai încolo. Mă
opresc, o clipă pentru a vorbi cu Limona Rusu, dar vreau să vorbesc și cu
Victor Cobzac. Cum cine-i? Pe Limona Rusu, o cunoști, doar de câteva zile, i-am
trimis o ,,bucurie literară", de fapt o recenzie de carte. Aaaa... ți-o
amintești! Vezi! Și ce frumos scrie... superb... da, fata care folosește foarte
mult verbele la gerunziu, ai văzut! Victor Cobzac? Nu îl știi?! Nici eu,
personal, dar am auzit de el. De exemplu, la Săcele (Brașov), cu ocazia
Campionatului European de Poezie, a fost premiat. Ai văzut că îți aduci aminte.
Sigur că da, dar acum nu îmi aduc eu aminte ce premiu a obținut... aș fi vrut
să scriu, dar... și uitarea este o lege a firii. Îți aduci aminte... cineva
ne-a șoptit că ar fi și ziua lui, în acel context. Așteptăm cinstea, nu!?
Până una alta, mă bucur că acolo la Săcele, am
cunoscut oameni minunați, talentați, valoroși din punct de vedere literar. Am
primit daruri! Cărți!
M-am lăudat cu ce am primit la vremea plecării
din tabăra, pentru că așa am vrut, și am avut și cu ce mă lăuda. Una dintre
acele daruri (cărți), este POEZII ÎNGEMĂNATE. ANTOLOGIE, VOL. III, PUNTE PESTE
AȘTEPTĂRI, ce aparține celor doi, (amintiți supra, pentru a fi momentul de
introducere), LIMONA RUSU și VICTOR COBZAC. Și-acum, probabil ați făcut
legătura. Volumul a apărut la Editura PIM, Iași, 2020, ISBN 978-606-13-5335-4,
pag. 182, cu o copertă realizată de graficianul Mihai CĂTRUNĂ și un cuvânt de
întâmpinare PUNTE PESTE AȘTEPTĂRI - VIZIUNE PLATONICĂ A EROSULUI MIMAT
SUBDIACENT ÎN UNIVERSUL FICȚIONAL ȘI EXUBERANT, ÎN TEMERITATEA POETICĂ A DOI
VISĂTORI MODERNI!, aparținând lui Rodica LECU, pag. 4-8.
Citesc cuvântul de început și-mi place ceea ce
citesc! Despre Limona Rusu ,,nici nu s-a uscat bine cerneala" articolului,
așa că îi știu felul de a fi, din punct de vedere literar. Victor Cobzac mă
face curios. Am mai citit, din creațiile dumisale, dar doar pe facebook,
prieteni fiind de o vreme, că se poartă.
Fiind vorba despre o carte ,,pe din
două", autorii ne-au dăruit un număr de 160 de poezii, adică
,,fifti-fifti", 80 poeta Limona Rusu, 80 poetul Victor Cobzac, moldovean,
din Chișinău, adaug aceste amănunte din motive obiective, pentru că tocmai
punem iar ,,țara la cale", pentru o realizare asemănătoare, dar ,,nu dau
din casă", ci fiecare lucru la vremea lui. Deci, felicitări, dragi prieteni, să înțeleg că se poartă
această îngemănare literară!?
,,Autorii,
în ipostaza de doi, sunt la prima tentativă de a-și acorda liniile lirice în
acest duo în care partenerii strălucesc deopotrivă, de a-și armoniza gândurile
și cuvintele într-un spațiu mitic-fantezist, de a-și legitima propria
sensibilitate și frenezie poetică, deși Poezii îngemănate a devenit un brand
remarcant și recunoscut de iubitorii de poezie, poetul Cobzac fiind maestrul
acestei spețe în creațiile sale", scrie Rodica Lecu, pag. 4.
,,Și tot
așa din vers în vers, poeții preschimbă amintiri, vise, lacrimi nevărsate, dor,
priviri și tăceri, umbre care au fost ascunse în sertare, le trec prin inimă și
le lasă să zboare!", continuă în pagina (5) următoare.
Dacă Limona RUSU, ne întâmpină cu CRÂMPEIE DE VISE, pag. 10:
,,Crâmpeie
de vise dansau pe mâinile mele albe acoperite cu petale de rouă
curgeau clipele
tânguind așteptări uitate pe ochii-mi dezmierdând raiuri și dorințe pustiite
priveam cum orele
respiră eternități crude și semințe risipite de năluci băântuind florile
ascunse pe suflet
cum plec câte puțin
pentru a renaște din sfâșieri și vindecări
dăruite de cuvântul
răsărit din durerea ce-o port pe lacrimi uscate de puterea tăcerii", Victor Cobzac (VicCo), pag. 6, ne
așteaptă cu AȘCHII DE TIMP, cu un motto, (primul vers) din
poezia Limonei Rusu. Verific dacă văd bine. Nu! Nu mă înșel... poemele lui V.
Cobzac, sunt replici poetice, sau o ,,prelungire literară" a poemului
precedent.
Foarte interesantă construcția acestui volum,
ideea și conceptul nu îmi sunt străine, deloc, eu chiar având în acest sens, un
proiect identic în derulare. Foarte interesantă ideea!
Dacă pentru Limona Rusu, poezia este CRÂMPEIE
DE VISE, pentru Victor Cobzac, păstrând ideea, poezia este AȘCHII DE TIMP, din
care vă ofer un fragment, deci, citez:
,,Cioburi de vise, așchii
de timp, nevinovate ca plânsul unui prunc nealăptat
Le adun ca pe niște
petale risipite dintr-un trandafir uitat pe o bancă,
Le adun cu gândul în
palmele umede de la roua din streașina ochilor
Albaștri ca cerul când
nimic și nimeni nu le tulbură oglinda", pag. 6..
Dacă poeta scrie, ȘI-AM SĂ TE IUBESC, pag. 90, (poezia cu numărul 40), Victor C. îi
răspunde SI O SĂ MĂ DEDAU ISPITEI,
pag. 91. Din când în când, rolurile se inversează. Adică, poetul V. Cobzac,
scrie DUREREA MUZICII, pag. 27, L.
Rusu îi spune contrareplică, CLAPE DE
PIAN, folosind motto, un vers din poezia confratelui.
Vă felicit prieteni dragi și vă mulțumesc
pentru că mi-ați oferit și o altfel de lectură, poate mai captivantă decât la
un volum clasic, oricum e un pic mai altfel, față de ideea clasică. Vă doresc
succes în toate cele ce le gândiți, iar volumului cititori interesați. Bun
venit, carte frumoasă! Vorba românului, ,,cinste
cui te-a scris", respect celui care te respectă și te înțelege.
,,Într-o
modalitate poetică inedită, autorii au adus prin construcția versului
încrucișat unitatea de imaginație, de conveniență, de menire și motivare a
proiectului comun de eternizare prin credință, dragoste și poezie".
Poezia este o punte care unește, în frumos și
bucurie, cerul cu pământul, realul cu irealul, lumescul cu cel nelumesc... și
cât de frumos este atunci când în fericirea unei lecturi plăcute treci
peste/prin aceste punți. Roua devine sămânță, curcubeul își deschide culorile
pentru a intra, parcă, acel spirit al poeziei neîntinate, poezie-feciorelnică,
iar astrele, devenite pentru atâția poeți, importante muze se descoperă sau se
deschid lăsând/permițând luminii poetice să urce, treaptă cu treaptă, spre adevăratul
Cuvânt.
Am crezut întotdeauna în ,,timpul
poetului", în ,,vremea scrisului", care bate la poarta zâmbetul unui
suflet (a se înțelege scriitor/poet), doar într-un anumit moment. Poate
creatorii de poezie populară au altă părere, dar nu luăm în calcul acestea,
acum. Azi, e rândul unei adieri de vânt să vorbească. Ea, adierea sau chiar
foșnetul, pătrund în gândul poetului, aflat în așteptarea Luminii, în căutarea
Cuvântului... al unei lumini în cuvânt sau al unui cuvânt luminat. Astea ne
sunt dăruite, ca formă de spirit, de cei doi ,,îngemănați întru poezie și
lirism", poeți deja de multă vreme consacrați. Această consacrare nu
constă în MULT sau CANTITATE, dimpotrivă, cuvântul lor cheie este CALITATE și
VALOARE.
Poate, așa prin exemplul personal oferit de
Limona & Victor (vă rog, de această dată, să-mi fie primită și permisă
persoana întâi singular, ca o formă a respectului care apropie, nicidecum
alungă sau împrăștie prietenia), vom înțelege mai bine rostul zborului de
fluturi, rostul unui așteptat (sau al unei așteptări), rostul punților care
unește, ,,leagă și dezleagă cerurile" precum Sfântul Proroc Ilie, cel
Inaintemergător.
Poezia este precum o rugăciune, care cheamă la
iubire, la pace, la dragoste. Poezia este precum o mântuire. Ne este oferită ca
o milostenie... din prea-plinul iubirii, apoi urmează ,,răsunetul" și de
ce nu, ,,dansul izbânzilor", ofrandă.
Volumul POEZII
ÎNGEMĂNATE, aflat la vol. 3, ne oferă aceste semne ale spiritului și ale
spiritualității lirice... Întâlnirea cu Carul mare, atunci când, somnoroasă,
Luna, pleacă la culcare în așternut de stele, este magistral redată, doar
praful Universului mai poartă pasul musafirilor ,,de la un pol la altul", AȘCHII
DE TIMP, autor Victor Cobzac (VicCo), pag.11, un răspuns pentru CRÂMPEIE DE VISE, autor Limona Rusu,
pag. 10, care cuprinde în brațe acest crâmpei de vise, dansând precum Euterpe,
cu ,,mâinile albe acoperite cu petale de
rouă". Este un dans al bucuriei depline, al înțelepciunii întruchipată
în ,,ramurile cireșilor", un
extraordinar tablou al vieții care mereu hotărăște în căutarea lui...
ceva-anume.
Știu că Victor Cobzac a propus și coperțile
cărții, o îmbinare între culoare și vers, perfectă. Întorcând, oarecum, roata
acestui act perfect legitimat al liricii cu valoare certă, este de observat,
deloc de neglijat, conceptul acestei eliberări întru frumosul poeziei. Fiecare
își are rolul, rostul și locul magistral situat în context și concept. Dacă
pentru Victor Cobzac (VicCo), minunata idee că AI LOC SUB ARIPĂ, pag. 175, ilustrată de un aparte-motto:
,,Mai stau lângă tine să
învățăm/limbajul inimii...", din poezia MAI STAU LÂNGĂ TINE, autor Limona Rusu, ne gândim la îngemărea
perfectului cuprinzător. ,,-Nu voi pleca! Nu pot pleca!", pare că zice Ea,
dansând valsul, printre astre. ,,Nu vreau să plec! Nu îmi doresc
plecarea!"... rămân să cernem împreună vise, până voi adormi ,,pe umărul tău stâng", iar tu vei
înțelege rostul somnului meu (deloc involuntar!), ci pentru ca să ,,arunci roi de fluturi în sufletu-mi limpede".
El, (VicCo), în deplinătatea bunătății
sufletești, o numește ,,ființă divină",
răspunde cu aceeași bucurie, bucuriei trimise/transmise, parcă într-o ,,criză
de vorbe", zice doar atât, cu semnificație extraordinară, de o finețe și
sensibilitate soră născută din profunzime, ,,ai loc și în suflet, las ușa deschisă", precum vor intra
anotimpurile în jucăușa lor trecere, așa să intri și tu, ,,chip de înger"... apoi, începe ospățul, unul la care stă ,,în capul mesei Dumnezeu, la altul lăutarii/Iar
noi s-aducem din bucate Poezie/ Numai din cea mai înaltă calitate". Ce
aș mai putea adăuga? Ce ar mai trebui, aici, rostit? Vă întreb... pentru mine
,,și tăcerea e un cuvânt!", zice o sintagmă, iar eu am să mă folosesc de
ea, întocmai...
Alt pod peste spirit, altă lume întrupată
spiritual. El, (VicCo), căutând, pe boltă senină, poate întâlnirea cu frumosul,
cu ,,brațele grele",
pline/încărcate de ,,cadouri astrale",
numind această ,,feerie" sau ,,galaxie", RĂTĂCIRI ASTRALE, pag. 171, răspunde unor așteptări, dar nu orice
fel de așteptare - una perfect legitimată, pentru că, Ea, (L.R.), îl
avertizează că mai are răbdare, adică eu MAI
AȘTEPT, pag. 170, poate chiar și ,,cadouri
astrale", iar asta mă duce cu gândul la puritatea feciorelnică, la
iubirea dăruită unicului și veșnicului ,,te iubesc". MAI AȘTEPT, ,,-Nu mă voi plânge că așteptarea este grea! Voi
aștepta oricât va fi nevoie!", dar știu că vei veni, iar atunci lumea
noastră va avea perdea de basm, lumea va fi una de poveste, cu ,,magi", cu vise, doar cu ,,chipuri luminoase", chiar dacă va
fi ,,cer troienit".
Propun și următorul joc al cuvintelor sau al
Cuvântului, cerând ,,permisiune" celor doi, ,,frați literați,
îngemănați", pentru acestea, rostind că, atunci CÂND DRAGOSTEA-I ADEVĂRATĂ, (pag. 169 VicCo)
MĂ DEZLEG, (pag. 168 L.R.), ,,de tot ce-i sumbru și veșted",
Parca sunt într-un vis,
Iar tu îndrăznești SĂ
PLUTEȘTI, (pag. 166 L.R.)
,,pe aripi de vis
(...)
și ,,cânți de-a pururi
clipa divină",
NU FAC PROMISIUNI
DEȘARTE, (pag. 165, VicCo),
CÂT PE AICI AM SĂ
SĂLĂȘLUIESC,
(pag. 164, L.R.),
vom fi FREAMĂT DE IUBIRE,
(pag. 159, VicCo),
PIERZÂNDU-NE, (pag. 158, L.R),
în TREI CULORI
NEMURITOARE, (pag. 153, VicCo),
Din ACELAȘI STIH,
(pag. 155, VicCo).
Nu voi mai
adăuga nimic! Rostul vorbelor nu-l mai găsesc! Recomand volumul pentru o citire
care ne eliberează și în același timp ne sensibilizează, iar eu cred că acesta
a fost scopul întregii munci în echipa Limona Rusu & Victor Cobzac, (L.R.
& VicCo). Lăsăm magia Cuvântului să ne Lumineze, tot așa precum Lumina ne
dăruie Cuvântul. Oameni minunați care ne dăruiți Lumină și Cuvânt, că aveți
parte de bucurii pe măsura bucuriilor dăruite.
VASILE BELE
Chiuzbaia, ianuarie
2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu