”De ani de zile, câțiva oameni tot spun că cei care controlează industria, finanțele și guvernele sunt unii și aceiași – o așa-zisă cabală care, vreme de generații, și-a întărit relațiile pentru a obține mai multă putere și mai multă bogăție, în timp ce a acționat împotriva pieței libere.
Cum se poate așa ceva? Nu se spune oare că liderii corporațiilor sunt cei mai fervenți capitaliști?
Ei bine, așa este la suprafață. Însă, odată ce obțin o poziție de putere și și-o consolidează, aceștia își dau seama că, ajunși în vârf, problemele sunt cu totul altele. De acum încolo, principala preocupare este să se asigure că nimeni altcineva nu va mai putea să ajungă atât de sus ca ei.
În acest moment, își dau seama că toate acțiunile lor trebuie să se îndrepte spre corporatism – fuziunea dintre afaceri și guvernare”, scrie Jeff Thomas, pentru Internationalman.com.
”Este un mariaj firesc. Lumea politică este un parazit. Se bazează pe fluxul continuu de bani. Pe de altă parte, lumea marilor companii vrea exclusivitatea – eliminarea oricărui pretendent la tron. Așadar, marile afaceri oferă banul cash, iar guvernul oferă o legislație care să asigure menținerea acelor afaceriști în vârful piramidei.
În cele mai multe cazuri, cea de-a doua parte a ecuației nu înseamnă un monopol pentru o singură corporație, ci monopol pentru o cabală – un grup de elită al corporațiilor.
Această relație corporatistă are rădăcini adânci în Statele Unite, în urmă cu peste o sută de ani. Acum, aceste familii elitiste care controlează de circa o sută de ani petrolul, oțelul, băncile, industria auto și alte industrii, au început să preia controlul și asupra învățământului (universitățile), sănătății (Big Pharma) și Apărării (complexul militaro-industrial asupra căruia atrăgea atenția președintele Eisenhower).
Cu ajutorul legislației, SUA au fost transformate în așa fel încât să asigure că toate aceste interese vor fi satisfăcute, creând oportunități de control și profit vreme de generații.
Firește, ”profit” nu este un cuvânt urât, însă în acest capitalism clientelar ”profitul” distruge piața liberă.
Acest tip de colectivism nu este cel la care se gândea Karl Marx când visa la un paradis al proletariatului, unde liderii din afaceri își asumă riscurile și responsabilitățile, în timp ce muncitorii au ultimul cuvânt în privința împărțirii veniturilor la angajați. Domnul Marx nu a fost suficient de obiectiv pentru a înțelege că, dacă afaceristul și-a asumat toarte riscurile și responsabilitățile, el nu va renunța la rolul de a decide ce se va întâmpla cu câștigurile. Altfel nu ar fi deschis afacerea. Până și un lustragiu ar gândi la fel. Domnul Marx s-a gândit mai mult la cum să-i atace pe cei care au succes decât să-i ajute pe cei care nu au. Însă Marx a creat o nouă idee – corporatismul colectivist, în care capitaliștii pe care dorea să-i distrugă pot face apel la retorica colectivistă pentru a restrânge drepturile, libertățile și averea proletarului de rând.
La prima vedere, un asemenea tip de capitalism este greu de promovat. În realitate, este ușor și se practică de mult timp.
Un asemenea construct a fost Noua Ordine a lui Hitler – promisiunea de a readuce măreția Germaniei și prosperitatea poporului german prin legi draconice, război și o ușă turnantă între guvern și industrie.
Ideea colectivismului corporatist nu a murit după Al Doilea Război Mondial. Aceleași elite americane au contribuit la trasarea planului New Deal, al lui Franklin Roosevelt. Domnul Roosevelt era un om al Wall Street-ului. În anii 1930 și 1940, ca președinte, el a creat o ușă turnantă care să fie folosită de marile corporații și de guvern, în timp ce americanul de rând era ținut la limita subzistenței prin ajutoare de stat.
Escrocheria a funcționat. Americanii miopi nu doar că erau mulțumiți, ci l-au adorat pe Roosevelt pentru asta.
La fel, programul New Frontier al lui John Kennedy a încercat să revitalizeze ideea de corporatism colectivist, la fel și programul Great Society al lui Lyndon Johnson – dați-le oamenilor ajutoare care să le închidă gura; taxați micile afaceri și alimentați fluxul de dolari către afacerile elitelor, care, în contrapartidă, vor oferi favoruri monetare clasei politice.
Actualul Green New Deal este cea mai nouă schemă de corporatism colectivist din această listă.
Acest tip de corporatism poate fi definit ca un sistem în care cei foarte puțini care au monopolul finanțelor și industriei obțin un control total asupra restului domeniilor, extrăgând bogăția din toate.
Astăzi, acest sistem a devenit atât de rafinat, încât, deși fiecare american obișnuit are un televizor cu ecran plat și un telefon inteligent scump, el nu-și permite să achite o urgență de 400 de dolari. Din punct de vedere practic, americanul de rând este total falit, însă se menține pe linia de plutire precum un zombie, într-o permanentă dependență.
Asta nu pare foarte periculos, la o primă vedere. Însă cei care nu-și pot permite să treacă de o minimă urgență în viața lor sunt foarte ușor de controlat. Nu trebuie decât să fie creată o urgență sau să apară un virus și ne dăm seama imediat de acest lucru.
Pentru a spori supunerea populației, oamenii trebuie să fie cât mai dependenți. Cum am arătat mai sus, la această stare de dependență s-a lucrat vreme de generații. Însă acum lucrurile s-au accelerat. Se întâmplă în mare parte din Lumea Liberă, iar cei care dețin controlul sunt pregătiți să facă un pas mare către corporatismul colectivist.
În 2021 vom asista la schimbări dramatice și cu o frecvență amețitoare. Controlul capitalului, controlul migrației, controlul circulației interne, creșteri de taxe, confiscarea activelor, suspendarea unor drepturi ”inalienabile”, toate se vor întâmpla. Și va fi atât de repede, încât populația nici nu-și va da bine seama ce înseamnă ultimele restricții, că vor apărea altele noi.
Pe măsura ce se vor întâmpla toate astea, vom asista la erodarea statului națiune. Controlul va fi exercitat de autorități globale, precum ONU, FMI și Forumul Economic Mondial. Organizațiile care nu au autoritate formală vor începe să decidă, iar oamenii se vor întreba cum e posibil așa ceva. Oficialii aleși ai statelor nu vor fi decât niște intermediari care se vor ocupa de afacerile unei clase conducătoare nealese.
Am putea asemăna schimbările ce au loc cu un soi de văl care se așterne peste omenire. Întrebarea este dacă: a) să cedăm în fața acestor forțe, b) să luptăm și, cel mai probabil, să devenim victime, c) să încercăm să rămânem în afara perimetrului acestui văl?”
Sursa: cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu